Cine ştie cum arată cu adevărat Rusia de astăzi? Nu Rusia lui Putin ce încearcă să redevină marea putere înspăimântând şi terorizând, cu alte arme decât cele de război – fie rece, fie fierbinte. Ci Rusia cotidiană, locuită de ruşii care, totuşi, nu par aşa dornici să-l urmeze pe noul ţar. Rusia văzută de ochii atenţi ai unui scriitor care intuieşte mişcările subterane şi psihologii colective şi individuale. Rusia cu tradiţia culturală impresionantă, parcă lăsată în umbră tot mai adâncă, când oamenii noi, ieşiţi în lumina reflectoarelor, sunt oligarhii.
Un răspuns îl oferă un scurt roman – Ultima oprire, Rusia de Natalia Kliuceariova, un răspuns ce arată că deruta şi confuzia, căutarea unui sens al propriei vieţi şi a istoriei ce năvăleşte abrupt peste oameni se văd în Rusia de astăzi. Natalia Kliuceariova este o autoare tânără, s-a născut în 1981, probabil a crescut având sub ochi ultimii ani ai colosului sovietic şi s-a format în zvârcolirile ce au urmat. S-a născut la Perm, şi-a făcut studiile de filologie la Universitatea din Iaroslav. Vine în literatură din presa scrisă, se stabileşte la Moscova din 2005.
La cei 33 de ani, Natalia Kliuceariova are o carte de vizită remarcabilă, publică în mod constant în revista prestigioasă Novîi mir. În 2006 debutează ca poetă, în 2007 primeşte Premiul Iuri Kazakov pentru proză scurtă. Ultima oprire, Rusia este primul roman al scriitoarei, distins cu Premiul de debut al Rusiei, urmat de romanele SOS! (2009) şi Satul idioţilor (2010). Ultima oprire, Rusia este un roman scurt, dar îndrăzneţ şi ambiţios, prin formula prozei picareşti, ce-i îngăduie autoarei să traverseze imensitatea unei ţări alegând orizontala călătoriei şi să secţioneze pe verticală societatea rusă, cu toată degringolada ei.
Nikita este un tânăr descins parcă din proza ruşilor de altădată, născut din spiritul lui Turgheniev, dar care s-a rătăcit într-un fel de univers gogolian, pentru că are deopotrivă curiozitate şi iubire faţă de semeni, aşa că începe o călătorie cu trenul, străbate ţara ca să descopere dacă există fericire în Rusia. Descoperă mulţi oameni asemenea lui, încercând să înţeleagă ce se întâmplă în jur, descoperă suferinţe şi tragedii ale celor mulţi şi mărunţi, pe măsură ce îşi duce şi el mica lui povară de suferinţă.
Prima călătoare întâlnită, Tonia Kiseliova, povesteşte pe un ton firesc întâmplări îngrozitoare ce-i fac pe oameni să-şi iasă din minţi. Iuncherul îi evocă pe anarhiştii ruşi din secolul al XIX-lea, modele şi prieteni apropiaţi, Alia cea încărunţită îi pune la încercare pe cei întâlniţi. În satul Ciuciu, Nikita asistă la scene halucinante, fiindcă între sat şi sanatoriul cu bolnavii de TBC dispar barierele de protecţie ce împiedicau contaminarea.
Şi mai şocante sunt alte figuri – călugării travestiţi şi travestiţi convertiţi pentru care credinţa este un fel de joc la ruletă, iar biserica un loc al ispirii amoroase, o actriţă porno scrie poezie revoluţionară, un dizident ajunge să lucreze pentru FSB, celebrul serviciu de securitate, dar nu abandonează traducerea unui filosof neomarxist. Senzaţionalul şi absurdul, ironia blândă şi satira feroce se împletesc şi despletesc de la un episod la altul.
Iată, de pildă, păţaniile unui profesor universitar de literatură, carismatic şi teribil, de care s-au îndrăgostit studentele, dar care se trezeşte somat de părinţii unuia dintre studenţii săi să-l vindece de letargia indusă de lecturile din Camus. Şi profesorul găseşte soluţia, pornind de la principiul „cui pe cui se scoate”. Aşa că începe să-i citească tânărului pagini din proza picantă, încărcată de erotism a a lui Henry Miller, efectul apare imediat, tânărul îşi vine în fire, se întoarce la cursuri, ca să înceapă vânătoarea de fete.
Formula prozei picareşti se combină cu naraţiunile înrămate, se naşte un roman ce seamănă cu un tren ale cărui ferestre sunt ramele unor portrete memorabile. Biletul valabil pentru călătoria cu un astfel de tren are pe el ştampilată celebra formulă ştiută de la alt Nichita, al nostru – „râsu-plânsu”, care defineşte ceea ce a găsit tânărul Nikita străbătând Rusia.
Natalia Kliuceariova, Ultima oprire, Rusia, traducere din limba rusă şi note de Antoaneta Olteanu, Editura Allfa, 2014, 144 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
