Ziarul de Duminică

Şansa culturală şi literară a unei generaţii/ de Radu Constantinescu

Şansa culturală şi literară a unei generaţii/ de...

Autor: Radu Constantinescu

04.02.2016, 23:50 96

Maria Zoica - Ghiţan    

Noica şi literatura

Influenţa lui Constantin Noica în literatura română

Editura Casa Cărţii de Ştiinţă

Subtitlul cărţii, „Influenţa lui Constantin Noica în literatura română”, oferă  de la bun început cititorului cheia înţelegerii acestei lucrări: cercetarea operei unui filosof cu inserţii puternice în literatură. Abordarea reprezintă un pionerat în domeniu şi porneşte de la un paradox – posibilitatea ca un spirit eminamente raţional – filosoful, să-şi însuşească, simultan cu marea lecţie a  filosofiei, şi marea carte a literaturii. Maria Zoica - Ghiţan încearcă să explice paradoxul prin faptul că Noica a promovat o filosofie de un fel aparte, el „povestind” filosofia, de unde şi recurenta întrebare privind o posibilă filiaţie între opera sa şi creaţiile literare ale contemporanilor. În aceste condiţii, perspectiva de cercetare s-a axat pe identificarea conexiunilor între construcţia teoretică a lui Noica şi operele unor autori români.

Primul capitol al volumului, Tânărul Noica în cadrul literaturii interbelice, evidenţiază literaturizarea discursului filosofic noician. După cum însăşi autoarea mărturiseşte, ea nu a încercat să găseacă o listă de răspunsuri exhaustive privind estetizarea discursului filosofic, ci s-a străduit să ofere o meditaţie complexă asupra unui aspect stilistic major al filosofiei sale. În prefaţa volumului, criticul şi istoricul literar Ion Simuţ apreciază că „autoarea şi-a argumentat convingător răspunsul pornind de la două aspecte  esenţiale: în primul rand, accentul s-a pus pe  înscrierea lui Constantin Noica într-o linie de gândire în care discursul filosofic cedează în faţa celui literar (linia lui Sören Kirkegaard, Friedrich Nietzsche şi a existenţialismului) pentru ca, în al doilea rând, odată lămurite aceste aspecte legate de participaţia lui Noica la a doua mare siajă a filosofiei occidentale, accentul să se mute pe deconspirarea faţetei literare a filosofiei noiciene.”

O importantă secţiune a lucrării este consacrată perioadei postbelice şi analizează posibilele influenţe în literatură ale sistemului filosofic al lui Noica. Pe de o parte – în poezie, unde se întreprinde o analiză originală a  poemelor lui Nichita Stănescu şi Cezar Baltag. Autoarea propune o nouă grilă de lectură a „Necuvintelor” prin intermediul categoriilor noiciene, demers solid argumentat, în pofida dificultăţilor izvorâte din utilizarea unor termeni specifici speculativului. Pe de altă parte, aceloraşi criterii de interpretare le sunt supuse  romanele „Vladia” de Eugen Uricaru, „Cartea milionarului” de Ştefan Bănulescu şi „Omul de nisip” şi „Oglinda lui Narcis” de Mircea Ghiţulescu, trei fiind aspectele avute în vedere de autoare şi identificate în construcţiile romaneşti: „fisurile ontologice”, „reveriile insulare” şi „tragismul jocurilor de cuvinte”.  

Ultima parte a volumului Zoicăi Ghiţan urmăreşte perioada Păltiniş şi reface un traseu iniţiatic al unei experienţe culturale definitorii şi emblematice. Autoarea identifică în Şcoala de la Păltiniş un spaţiu de emulaţie şi de maximă concentrare a unei conştiinţe elevate, singulare; un timp al unui destin care, în izolare, rupe cercul de fier al fatalităţii, devenind o parte din sufletul neamului său. Autoarea concluzionează că Şcoala de la Păltiniş a fost un eveniment cultural unic şi irepetabil, un exerciţiu spiritual în care cei implicaţi s-au lăsat împărtăşiţi de voluptatea şi magia dialogului cu mentorul lor.

Capitolul final, Constantin Noica şansa culturală şi literară a unei  generaţii, are meritul de a deschide şirul unor posibile noi întrebări. Fapt care, aşa cum subliniază  Ion Simuţ, sporeşte caracterul stimulativ pentru lucrări similare. „Dincolo de discipolii privilegiaţi, notează criticul, autoarea aduce în discuţie, pe bună dreptate, o categorie a discipolilor de rang secund; cei mai puţin cunoscuţi, dar care, prin relatările lor, reflectă extinderea acestei percepţii elitiste şi configurează un Noica altfel decât cel pe care îl cunoaştem cu toţii din relatările lui Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu.”

Iniţial teză de doctorat la Universitatea Babeş-Bolyai, condusă de prof. univ. dr. Ion Simuţ, volumul apărut sub auspiciile editurii clujene Casa Cărţii de Ştiinţă este însoţit de o bibliografie generală, ca şi de o amplă bibliografie critică selectivă, suport ştiinţific minimal, cum precizează autoarea, pentru cercetările viitoare.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels