Ziarul de Duminică

Schimbare de sex, de secol, de stil/ de Elisabeta Lăsconi

Schimbare de sex, de secol, de stil/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

28.03.2013, 23:57 240

Cum ar fi să trăieşti ca tânăr în epoca elisabetană, să străbaţi graţios secol după secol, şi brusc să te trezeşti femeie… şi să te căsătoreşti, să naşti un copil în secolul XX ?! Isprava aparţine eroului care dă şi titlul romanului Virginiei Woolf – „Orlando”, poate cea mai frumoasă şi ingenioasă carte a scriitoarei care a inovat decisiv romanul secolului trecut şi a provocat revoluţii în arta ficţiunii, cu efecte ce abia astăzi devin evidente.

Virginia Woolf i-a dedicat romanul prietenei ei, scriitoare şi ea – Vita Sackville-West, de care era îndrăgostită, imaginând o biografie plină de fantezie, în care se amestecă poem şi satiră, arte şi bresle, mentalităţi şi prejudecăţi, filozofii de viaţă şi tabu-uri. Scriitoarea are prilejul să se joace fericită cu multe convenţii literare şi să capteze spiritul fiecărei epoci, într-un mod maliţios, cu ironie jucăuşă.

Vârstele umane se dilată pentru Orlando, fiecare vârstă se măsoară în decenii: copilandru delicios, protejat al reginei Elisabeta I, devine adolescent în timpul domniei lui Iacob I, şi tinereţea îi înfloreşte în vremea lui Carol al II-lea şi în Secolul Luminilor, pentru a atinge maturitatea în perioada victoriană şi în prima jumătate a secolului al XX-lea. Are doar 38 de ani, în 1928, când se încheie acţiunea – după ce străbătuse cinci secole.

Scriitoarei îi reuşeşte un tur de forţă, păstrând un echilibru între constantele personalităţii eroului (care îşi păstrează natura artistică, plăcerea călătoriilor şi a aventurii, şi înclinaţia spre iubire) şi înnoirile aduse de fiecare epocă, având alt spirit, altă ideologie, alt mod de viaţă ce se reflectă în vehicule de călătorie, sporturi şi sindrofii la modă, artiştii şi locul lor, relaţiile cu autorităţile critice.

Astfel, în epoca elisabetană, Orlando este atras de scrimă şi compune tragedii, în vremea domniei regelui Iacob I scrie sonete, iar mai târziu frecventează serate unde îi cunoaşte pe Addison, Pope, Dryden, Doctorul Johnson şi Swift, apoi descoperă poezia romantică, şi ajunge în secolul XX, când distruge tot ce scrisese de-a lungul vieţii. Din toate, rămâne doar un poem, singurul de care nu s-a despărţit – „Stejarul”.  Şi, în mod simetric, se pot inventaria şi mijloacele de călătorie (de la cal la trăsură, de la corabie la automobil) sau moda vremii.

S-au întâmplat mereu lucruri curioase cu romanul „Orlando”: a avut succes de la început, nu a cerut pregătirea şi familiarizarea cititorului, cum au pretins capodoperele – „Doamna Dalloway”, „Spre far”, „Valurile”. Poate pentru că este un hibrid, care satisface diferitele gusturi, poate pentru că are o fantezie debordantă, poate pentru umorul rafinat şi pentru hazul pe care îl face de lumea literelor, poate pentru o fabuloasă transmutaţie – o  temă iubită de romantici, transmigraţia sufletelor, se preschimbă în călătoria ce biruie timpul.

În destinul lui Orlando reapar figurile faţă de care a avut sentimente intense sau cărora le-a stârnit el sentimente profunde: prinţesa moscovită şi arhiducesa din Ţările Române. Mai apare şi alt personaj longeviv, care ilustrează ambivalenţa relaţiei trecut-prezent: Nick Greene, poet elisabetan, priveşte admirativ spre antici şi critic spre dramaturgii vremii, ca Shakespeare şi Marlowe, iar în perioada victoriană, devenit critic literar, îi preţuieşte pe elisabetani şi îi dispreţuieşte pe contemporani ca Alfred Tennyson şi Browning.

Postmodernismul a adăugat şanse noi în receptarea romanului, abia acum i se vede graţia ludică. Noua traducere amplifică admiraţia constantă pentru doamna Antoaneta Ralian, care ne oferă o sărbătoare fără egal. Ediţia are şi alt privilegiu – Dana Crăciun, ea însăşi traducătoare cunoscută, semnează prefaţa competentă, scrisă atrăgător şi fluid, adresată publicului larg, deşi musteşte de informaţii. Denisa Comănescu reuşeşte încă o dată să ne surprindă şi să ne bucure aducând în „Raftul Denisei” o ediţie complet nouă, impecabilă, a unui roman încântător.

 

Virginia Woolf, Orlando, traducere din limba engleză şi note de Antoaneta Ralian, prefaţă de Dana Crăciun, Editura Humanitas fiction, 2013, 288 pag.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO