Probabil cu asta voi rămâne după ce va trece o bună perioadăde timp de la incheierea lecturii romanului (nuvelei?)Geneza, de Bernard Beckett*.
Nu, nu chiar cu asta, asta e doar contribuţia românească (atraducătorului, a redactorului) la o carte care a avut mare succes,dacă peste 20 de ţări au semnat contracte de publicare şi pentrucare Quercus, editorul britanic, a plătit cel mai mare avans pânăla acea dată pentru o carte adresată publicului adolescentin.
De fapt, acum, la finalul lecturii, ăsta e lucrul care măintrigă cel mai mult: cum a putut fi marketată cartea ca fiindpentru adolescenţi, când ea, e clar, NU se adresează acestuipublic? Pentru că nu ştiu, chiar nu ştiu ce vor inţelegeadolescenţii din ea, nu ştiu cum ii poate ţine lipiţi de paginileei. Dar, e adevărat, tânăra Anax are 14 ani...
Povestea nu este, de fapt, povestea tinerei Anax(Anaximander), cea care dă examen de admitere la Academie (cea careconduce lumea, cea care dă sfaturi conducătorilor lumii) şi işialege ca subiect viaţa lui Adam Forde, cunoscut revoluţionar. Cieste chiar povestea lui Adam Forde. Sau mai degrabă a societăţii pecare mai mult o bănuim in spatele personajelor, ca un decordesenat, ca o scenorafie a unei piese de teatru, creată de unscenograf iscusit care, prin câteva tuşe, reuşeşte să ne facă să neimaginăm o intreagă lume.
Şi este vorba despre o lume care, pe la 2050, fondează o nouăRepublică, da, Republica lui Platon, care Platon are un locotenent,o femeie pe nume Aristotel, Republică in care mai trăieşte Pericle,mentorul/tutorele lui Anaximander şi tot aşa. O Republicăinfiinţată după o catastrofă, după o molimă care a decimatpopulaţia planetei. O Republică ai cărei cetăţeni sunt impărţiţi inclase: Muncitori, Soldaţi, Tehnicieni, Filosofi şi in care bărbaţiişi femeile trăiesc separat chiar şi după ce se căsătoresc (seintâlnesc cu permis). Iar copiii sunt crescuţi de obşte, despărţiţide părinţi. La un an sunt examinaţi, apoi daţi la şcoală sau ucişi.Nu ne mirăm (nu ştiu de ce) când aflăm că in 2068 se dă o lege carepermite Filosofilor să-şi cunoască copiii. Pe mine nu m-a surprinsasta. Dar, poate, pe cititorii adolescenţi...
Republica işi are locul pe o insulă inconjurată, la un momentdat, cu Marele Zid Maritim, dincolo de care nu pleacă nimeni şinici nu vine nimeni dintr-acolo. Iar dacă vine, e ucis. Revolta luiAdam Forde a constat in aceea că nu a ucis o fetiţă care veneaintr-o barcă dinafară, aşa cum trebuia, ci a salvat-o.
Adam e considerat motorul prăbuşirii Repubicii, dar Republicadădea de mult semne de slăbiciune. Republica Filosofilor, in careun robot, care se presupunea că va interacţiona cu copiii, ainceput să-i omoare pe micuţi. Anax consideră că Republica a fostpusă de la inceput pe baze false de Platon, prin anulareaindividului şi decretarea supremaţiei Statului.
Aşa cum e conceput romanul (scurt, mai mult o nuvelă), ca undialog intre examinatori şi Anax, ca un dialog sub semnul luiPlaton (pentru adolescenţi trimiterile astea?), cele povestite suntmenite s-o facă pe Anax să se desfăşoare in faţa cititorului, săinterpreteze faptele ştiute, să le afle pe cele neştitute şi să-şipună probelemele fundamentale: Ce e viaţa? Ce e mintea? Ce suntgindurile? Conştiinţa? ("Conştiinţa este sentimentul accesăriimemoriei"). Probleme care apar şi in dialogurile dintre Adam şiArt, androidul cu care acesta este inchis atunci când FilosofulWilliam propune Consiliului să nu-l elimine pe Adam in urmaprocesului, ci să-l facă părtaş la un experiment: să trăiascăimpreună cu Art, invenţia lui William, un nou prototip de robotinteligent.
Finalul este, intr-adevăr, aşa cum spune toată lumea, unuldeosebit, care schimbă tot ce-ai fi putut gândi până atunci. Aşacum ii stă bine unei proze scurte, fie ea şi nuvelă.
Greu de citit, proiect ambiţios, destinat de editoripublicului tânăr (nu de toţi editorii totuşi), volumul lui Becketteste o ciudăţenie printre apariţiile F&SF de la noi. Nu cred căva avea succes la publicul adolescentin, dar s-ar putea să-şigăsească totuşi fani.
*) Bernard Beckett, Geneza, Editura RAO, 2009,traducere de Ioan Iulian Crişan
MICHAEL HAULICA s-a nascut la 1 februarie 1955.A absolvit Facultatea de Matematica, Sectia Informatica, aUniversitatii Transilvania din Brasov in 1978 si, dupa 25 de ani deactivitate ca programator, a renuntat la informatica. A debutat cupoezie in revista Flacara, in 1974, a publicat poezie, proza,articole. A fost redactor al suplimentelor SF Supernova siAlternativ SF, iar in anul 2000 a fondat revista Lumi Virtuale (informat electronic). In perioada 2005 - 2007 a fost redactor-sef alEditurii Tritonic, unde a coordonat colectiile fiction.ro si LIT sia editat revista Fiction.ro. Sustine rubrici despre literaturaF&SF in Observator cultural, Ziarul de Duminica si Dilemateca.A publicat texte in antologiile Motocentauri pe acoperisullumii (1995), Nemira '95, Nemira '96, Quasar001 (2001), România SF 2001, Megaera Anthology(SUA, 2005), AtelierKult: povestiri fantastice ( 2005),Millennium Est (2006, in limba franceza), The NewWeird (SUA, 2008). A fost tradus in limbile engleza, maghiara,croata, daneza, bulgara, franceza, ceha.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
