Privita in istoria ei de 19 ani (sa ne amintim ca primul film din serie, Die Hard, izbucnea pe ecrane in 1988, cu un Bruce Willis de 33 de ani drept protagonist), franciza votata recent drept cea mai buna din istoria filmelor de actiune nu avea cum sa nu fi obosit putin. Numai ca acest lucru nu importa prea mult... Oricat s-au straduit autorii sa cosmetizeze electronic decorul si contextul in care se da acum lupta, motivul pentru care spectatorii se duc sa vada filmul e tot Bruce Willis, cu zambetul lui oblic, furia stapanita si umorul debordant, salvand inca o data lumea de la dezastru in rolul lui John McClane. Iar regizorul Len Wiseman (Underworld, Underworld 2), fara sa aiba nervul si formidabila mana a lui John McTiernan, initiatorul seriei, izbuteste totusi sa respecte conventia si sa-l lase pe McClane sa evolueze in largul lui. De data aceasta, el e plasat intr-o lume supertehnologizata, in care se lupta direct si inegal (a se citi "fara vreo urma de limbaj comun") cu un geniu al informaticii, intors impotriva sistemului si utilizand in beneficiu propriu programul computerizat care administreaza toate rezervele SUA in caz de avarie postatac terorist, pe care el insusi l-a proiectat. Insa nu intriga mai mult sau mai putin rezumabila intr-o fraza conteaza in acest caz, ci dezinvoltura cu care un erou cinematografic de moda veche poate duce in spate o intreaga cohorta de explozii, tensiune, amenintari, urmariri, rafale de mitraliera, cascadorii, elicoptere in flacari, caderi de tensiune generalizate, santaje, camioane dezmembrandu-se si atacuri ale celor mai performante avioane militare. Plus un erou negativ frumos, cu bicepsi si privirea fixa, dar (zice-se) cu neuroni de Bill Gates local, talente cibernetice si ambitii inalte si un hacker adolescent ultrainteligent si inimos drept aliat in lupta contracronometru pentru salvarea SUA. Deliciul filmului, ati inteles deja, vine nu din intrebarea inutila daca McClane va scapa, ci din felul in care stie sa se descurce in fata inamicului si, mai ales, din antologicele sale sarje umoristice. Taiat, ciuruit si haituit pana la surmenaj, acest politist clasic, un pic demodat si depasit, e antrenat aici intr-un conflict care il depaseste tehnologic, dar ale carui cauze omenesti (lacomia, dorinta oarba de putere, cruzimea, dementa) ii sunt teribil de familiare. Drept pentru care, printre discursuri ditirambice (deloc insuportabile in gura lui), nedumeriri de natura tehnologica, printre eternii ofiteri superiori din politie si FBI, care mai rau incurca treburile, in conflict cu fiica instrainata (care ii da, evident, prilejul sa evoce casnicia esuata cu bine-cunoscuta Holly), John McClane e reconfortant ca un banc inteligent, de care nu te saturi desi ii stii poanta. Poate ca Bruce Willis a pus ceva din nostalgia personala dupa familie si casnicie in umanitatea lui McClane, poate ca tot sarmul lui vine din caldura cu care vorbeste despre Creedence Clearwater Revival, Star Wars si despre efigiile tineretii lui (si a noastra) intre doua rafale de gloante sau poate ca intr-adevar a fost nascut pentru acest personaj pentru care il vor tine minte cinefilii (din cele 73 pe care le-a jucat)... In orice caz, el este, inca, atuul imbatabil al unei serii memorabile - cu toate minusurile ei -, fiind capabil sa concureze cu omenie si umor cele mai sofisticate efecte speciale ale momentului...
Greu de ucis 4/ Die Hard 4.0 Productie SUA, 2007. Regia: Len Wiseman. Cu: Bruce Willis, Justin Long, Timothy Olyphant, Maggie Q, Cliff Curtis, Jonathan Sadowski, Mary Elizabeth Winstead, Kevin Smith. Premiera: 29 iunie. Distribuit de: InterComFilm Romania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
