Intr-o tara sunt mai multi vorbitori decat scriitori. Romania nu face exceptie de la regula. Daca, inainte de '89, nu putini dintre noi si-ar fi dorit sa ajunga (mari) scriitori, astazi tot mai multi isi doresc sa ajunga (mari) vorbitori. A venit, cred, timpul sa infiintam o Uniune a Vorbitorilor din Romania, caz in care, ca o reactie, fireste, n-ar intarzia sa apara, sigur, si o Asociatie a Vorbitorilor Profesionisti din Romania (AVPRO).
Cand spun "vorbitori", nu ma gandesc, evident, la oamenii din radio, la profesionistii eterului, printre care se numara si valorosi scriitori, ci la expertii in "papagal", la oratorii cu ora. Dar cum iti dai seama ca ai ajuns un bun, un mare vorbitor? Un bun si mare vorbitor ai ajuns in clipa in care esti catalogat drept "analist politic". E inutil sa spun prin ce se deosebeste un analist politic de un scriitor. Dincolo de talent, scrisul presupune sudoare si tacere. Or, in cazul analistului, ceea ce frapeaza este, de prea multe ori, numai sudoarea. Dintre analistii politici, categoria cea mai antipatica e de departe cea a omniscientului suficient siesi, a marelui "guru" al natiunii. Acesta nu mai scrie sau scrie extrem de rar, si numai in momente "cruciale" pentru tara sau pentru umanitate, dar se vede ca o face cu imensa lehamite: scrisul nu mai reprezinta ratiunea lui de a exista. E de-a dreptul stupefiant cata stapanire de sine denota analistul in fata unui microfon sau a camerelor de luat vederi. Sa nu ne lasam inselati: e vorba, de fapt, de vid sufletesc, de o forma crasa de insensibilitate, combinata cu un "eu" eminamente rupestru. Pentru ca o alta caracteristica a specimenului este amintirea "pesterii". E clar ca nu a parasit-o demult, intrucat ii place teribil sa se auda. Din fericire, efectul de caverna e creator de stil. Or, stilul e omul, si astfel cercul se inchide. Dar cu adevarat deprimant e sa auzi banalitatile pe care acesta le debiteaza, sub pretextul ca se exprima - pe posturi de mare audienta si la ore de varf - "pe intelesul tuturor". Ochelarii au fost introdusi in Europa in secolul XIV, or el lasa impresia ca lucrul acesta s-a intamplat ieri. In principiu, invitat la o emisiune de "stiri", analistul ar trebui sa fie "revelatia" momentului, "sarea si piperul" lui, nu sa ne spuna formula apei. I se cere nu numai perspicacitate si prezenta de spirit, ci, inainte de orice, lapidaritate si viziune. Ion Barbu cita undeva, din Minkowski, o fraza memorabila: "un minimum de formule oarbe, unit cu un maximum de idei vizionare". Un exemplu remarcabil in acest sens e tableta ("La judecata zilei") semnata in "Ziua" de acad. C. Balaceanu-Stolnici (in treacat fie spus, un scriitor profund si, totodata, un excelent vorbitor). Aici, in numai cateva propozitii, e rezolvat impecabil un subiect. Aici, cultura vasta si puterea de sinteza se intalnesc cu exemplara concizie a stilului si cu nobletea funciara a caracterului. Dar atatea trasaturi singulare arareori pot fi intrunite in definitia unui singur om; aproape niciodata intr-un "analist politic".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
