A debutat ieri, la Sala Dalles din Bucuresti, a cincea editie a Anualei de Arhitectura (17-30 mai), eveniment organizat de Ordinul Arhitectilor din Romania, Filiala Bucuresti, in colaborare cu Igloo Media. Dupa patru editii in care s-a manifestat ca eveniment strict profesional, Anuala 2007 marcheaza o schimbare esentiala de intentii si de format, despre care ne spune mai multe arh. Bruno Andresoiu, vicepresedintele OAR Bucuresti si comisarul actualei editii.
- A cincea Anuala pare mai complexa si mai interesanta. Care sunt noutatile?
- Noutatile pornesc de la amploarea evenimentului, de la locul de desfasurare si de la intentiile pe care organizatorii le au in legatura cu aceasta a cincea a editie. Anuala de Arhitectura isi propune sa devina principala platforma de dezbatere pentru fenomenul arhitectural romanesc. Daca, in anii precedenti, Anuala se limita la o simpla expozitie-concurs realizata de arhitectii bucuresteni membri ai Filialei OAR Bucuresti, anul acesta concursul este insotit de alte expozitii, care incearca sa ofere mai multe perspective asupra fenomenului arhitectural. De aceea, Anuala 2007 este organizata din trei perspective temporale - trecut, prezent si viitor -, o impartire operationala pentru noi, pentru o cat mai corecta statutare a dialogului. Sectiunea "Trecut" include expozitii de arhitectura istorica pe diverse teme, precum si comunicari interactive despre patrimoniul construit si salvgardarea sa. Drintre manifestari, expozitia de fotografie de la Sala Dalles, consacrata stilului neoromanesc, prezinta arhitectura ce se inscrie in acest curent si incearca sa repuna in lumina cateva dintre cele mai importante obiective de arhitectura pe care acest stil le-a produs pe teritoriul Bucurestiului: Primaria Capitalei, Muzeul Taranului Roman, Institutul Geologic, foarte multe case private in stil neoromanesc s.a. Apoi, mai prezentam expozitia intitulata Case care plang, prin care ne propunem sa tragem un semnal de alarma asupra starii deplorabile a multora dintre imobilele de patrimoniu prezente in tesutul urban al Bucurestiului. Expozitia e realizata de un grup de studenti ai Universitatii de Arhitectura, grup care se numeste chiar Case care plang. I-am dorit si pe ei in Anuala de anul acesta tocmai pentru a sprijini cumva, prin intermediul OAR, demersul ce incearca sa salveze patrimoniul arhitectural romanesc, foarte amenintat astazi din motive pe care le stim foarte bine cu totii. Tot grupul Case care plang va organiza, sub genericul Fata nevazuta a Bucurestiului, un traseu urban menit sa puna in valoare potentialul de pitoresc al orasului. Itinerarul se va face cu microbuze care vor pleca de la Libraria Carturesti si vor circula sambata si duminica, 26 si 27 mai. Traseul va fi ghidat de catre membrii grupului Case care plang pe artere mai putin circulate, mai putin cunoscute, pentru a pune in tema vizitatorii cu privire la casele de patrimoniu distruse ale orasului. La aceeasi sectiune "Trecut", Igloo Media va organiza, la Libraria Carturesti, expozitia de fotografie KOMBINAT - ruine industriale ale "Epocii de Aur", care pune in discutie situatia marilor ansambluri industriale bucurestene lasate in paragina dupa 1990.
- Spuneti-mi cate ceva despre Prezent...
- Prezent - sectiunea principala a Anualei - isi propune sa se apropie cat mai mult de starea reala a fenomenului arhitectural actual din Bucuresti. Anul acesta, avem un numar mai mare de sectiuni: pe langa cele traditionale (Arhitectura, Amenajari si design interior, Restaurare si reabilitare, Carte de arhitectura), au aparut sectiunile Studii & proiecte si Fotografie de arhitectura. In plus, pentru cei inca nearhitecti, am introdus sectiunea Lucrari de diploma.
- Dar Viitorul? Ce ne ofera el la editia cu numarul cinci?
- Este poate cea mai interesanta sectiune a Anualei si e ocupata de o expozitie - vizionara, i-as spune - realizata de un grup de birouri de arhitectura din Bucuresti, 15 la numar, care au conlucrat intr-o intentie comuna, aceea de a oferi o formula de revitalizare a Bucurestiului. Mai concret, aceste proiecte propun niste alternative pietonale; sunt propuneri de inchidere a unor strazi pentru a fi transformate in artere rezervate doar pietonilor, artere care sa se poata dezvolta firesc, cu tot comertul pe care o astfel de zona il genereaza, cu tot confortul urban pe care o asemenea posibilitate de utilizare a spatiului il face posibil, cu evidente castiguri de confort, fluiditate si calitate. Mai ales ca astfel de zone nu prea exista in Bucuresti. In momentul de fata s-a facut o inchidere arbitrara a Centrului Vechi, motiv pentru care aceasta zona se afla astazi in paragina.
- Unul dintre obiectivele pe care si le propune Anuala 2007 este "educarea si informarea publicului larg...". Cum se va realiza acest lucru?
- Noi credem ca situatia in care se afla arhitectura bucuresteana in momentul de fata e cauzata de o mare carenta in educatia arhitecturala. Or, este evident ca educatia arhitecturala nu se poate construi in doar o zi. Cu toate acestea, intentia OAR este de a incerca sa duca productia de arhitectura culta, semnata de arhitecti recunoscuti, seriosi, mai aproape de publicul larg. De aceea, Anuala nu se mai desfasoara in spatiul de expozitii al Universitatii de Arhitectura, nefiind un loc suficient de circulat, ci la Sala Dalles; apoi mediatizarea evenimentului a fost mai intensa si mai eficienta decat in ceilalti ani. Din acelasi motiv, continutul Anualei este cu totul altul, toata aceasta impartire pe sectiuni temporale neintentionand altceva decat sa puna publicul nespecialist in contact cu problemele si cu productia arhitectilor recunoscuti care au ceva de spus in domeniu.
- In cateva cuvinte: cum arata Capitala in 1990, cum arata astazi si cum o vedeti in urmatorii zece ani?
- E destul de greu de raspuns in doar cateva cuvinte. In anii '90, Capitala era un mare santier, pentru ca trenau inca proiectele de sistematizare aberante incepute de Ceausescu dupa 1977. De atunci si pana acum s-au intamplat foarte multe lucruri bune si tot atat de multe lucruri rele. In sfarsit, santierul nu mai este chiar atat de mare, dar, pe de alta parte, Bucurestiul sufera de o lipsa de viziune generala cronica. Nu exista niciun fel de organism care sa consilieze Primaria in aceasta directie. Problemele orasului au crescut exponential din 1990 incoace, iar dificultatile gestionarii orasului, de asemenea. Cu toate acestea, inca nu s-a reusit construirea unui mecanism ultraprofesionist, coerent, care sa poata gestiona uimitoarea dezvoltare a Capitalei. Cred ca asta este problema cea mai dezbatuta in momentul de fata; nu gropile din asfalt, nu traficul, nu cainii vagabonzi, ci lipsa de viziune care sa ordoneze nu atat spatiul prezent, cat mai ales viitorul acestui spatiu. Deci, mie, personal, imi este foarte greu sa spun cum va arata Bucurestiul peste un deceniu. Se construieste enorm, orasul se extinde pe toate directiile, se produc transformari importante in carnea orasului.
Interviu realizat de Marcela Gheorghiu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
