Ziarul de Duminică

Sensul vietii - marea intrebare pe care ne-o punem toti

Sensul vietii - marea intrebare pe care ne-o punem toti
02.02.2007, 18:29 90

Profesor si decan al Facultatii de Teologie din Barcelona, Armand Puig se afla in aceste zile la Bucuresti pentru lansarea cartii sale Iisus. Un profil biografic, aparuta la Editura Meronia, in traducerea Janei Balacciu Matei (colectia "Biblioteca de Cultura Catalana").
Sacerdot catolic, Puig (n. 1953) si-a facut studiile la facultatea pe care acum o conduce, la Institutul Biblic Pontifical din Roma si la Universitatea Ebraica din Ierusalim. In 1982, Comisia Biblica Pontificala prezidata de cardinalul Joseph Ratzinger, actualul Papa Benedict XVI, i-a acordat titlul de doctor. Coordonator al Bibliei Catalane Interconfesionale, a publicat numeroase lucrari cu tematica exegetica si istorica, intre care, in 2004, la Editura Proa din Barcelona, Iisus. Un profil biografic. Masivul volum consacrat vietii pamantene a Mantuitorului a devenit un adevarat bestseller.

- Cui se adreseaza cartea dumneavoastra?
- Cand am scris-o, aveam in fata, in minte, o persoana de cultura occidentala, crestina sau necrestina, credincioasa sau necredincioasa, interesata de figura istorica a lui Iisus. De aceea, cartea se adreseaza unui public foarte larg, caci nu presupune convingeri din partea cititorului si nici cunostinte biblice speciale. In ce ma priveste, n-am vrut sa-mi ascund conditia de credincios, caci cititorul trebuie sa cunoasca exact pozitia autorului. Mai mult, in acest fel dialogul dintre cei doi devine mai fluid si mai veridic. Iisus este un personaj care cheama tot timpul la claritate, interioara si exterioara. Poate din aceasta cauza a atras si atrage cu atata forta.
- Pot sta alaturi credinta si ratiunea? Credinciosii si necredinciosii?
- Trebuie sa stea alaturi. Credinta fara ratiune nu poate da raspunsuri clare intrebarilor ce-i sunt puse si ar putea cadea in deviatii periculoase, fundamentalismul, de exemplu. Ratiunea fara credinta nu reuseste sa inteleaga marile enigme legate de Dumnezeu, umanitate, istorie. Sensul vietii - aceasta este marea intrebare pe care ne-o punem cu totii, in grade si la intensitati diferite, cu o anumita neliniste. Dar toti suntem fapturi umane si ne uneste pasiunea pentru adevar. Nu intamplator Pilat din Pont ii adreseaza lui Iisus aceasta intrebare: "Ce este adevarul?". Paradoxal, adevarul era chiar acolo, in fata ochilor sai. Mai bine ar fi intrebat: "Cine este adevarul?".
- In preambulul cartii, afirmati ca instrumentul fundamental de apropiere de Iisus este critica istorica. Printre sursele enumerate si utilizate de dumneavoastra (documente crestine, dar si iudaice, elenistice, islamice), un loc privilegiat il ocupa Evangheliile. Pot fi analizate cele patru Evanghelii canonice din aceasta perspectiva?
- Europa secolului al XVIII-lea, Europa Iluminismului, a fost cea care a introdus interogatia critica si a pus in discutie credinta, pana atunci o mostenire primita fara retineri si marturisita de Bisericile crestine. Atunci s-a produs un divort dureros intre credinta si ratiune, intre dogma si istorie. S-ar spune ca atunci credinciosii au pierdut trenul modernitatii. Dar nu este asa. Deja Parintii Bisericii raspunsesera provocarilor filosofiei grecesti si dialogasera cu ea cu rezultate magnifice pentru dogma crestina. Analiza Evangheliilor canonice cu instrumentele criticii istorice si filologice ne ajuta sa intelegem aceste venerabile texte si sa le facem credibile in lumea noastra.
- Ce aduce nou cartea dumneavoastra?
- O viziune riguroasa asupra lui Iisus in globalitatea sa: cel marturisit prin credinta de comunitatea bisericeasca drept Dumnezeu si Domn si in acelasi timp drept om, facut in toate asemenea noua, dar fara pacat. Ma misc in cadrul Credo-ului de la Niceea si Constantinopol, stiind insa ca este nevoie ca Iisus sa fie semnificativ in lumea in care credinciosi si necredinciosi isi pun intrebari despre persoana sa concreta, despre mesajul si actele sale, despre modul de a vorbi despre Tatal. Intr-un cuvant, exista o mare dorinta de a-l cunoaste pe Iisus in toate dimensiunile. De aceea, in cartea mea nu raman tacut in fata nici unei posibile intrebari: este fundamental sa incercam sa raspundem la toate, in limitele datelor istorice de care dispunem si in pofida slabiciunii celor care, ca si persoana din fata dumneavoastra, preot romano-catolic, au indraznit sa scrie despre cineva atat de mare.
- In cartea dumneavoastra ati avut ca baza traducerea catalana interconfesionala a Bibliei, al carei coordonator ati fost. Ce inseamna traducere interconfesionala? Nu exista destule traduceri ale Evangheliilor? De ce mai este nevoie de inca una?
- Limba catalana, vorbita de 8 milioane de oameni, are din 1993 o traducere completa interconfesionala a Bibliei, realizata intr-o tara cu majoritate catolica, fidela directivelor Conciliului Vatican II. O traducere interconfesionala se face atunci cand lucreaza impreuna traducatori de diferite confesiuni crestine. O astfel de traducere este un extraordinar exemplu de ecumenism practic, caci cuvantul Domnului ii uneste, nu ii desparte pe crestini. Este o dovada in fata lumii ca noi, ucenicii lui Iisus, traim visul de a intra in deplina comuniune a iubirii.
- Iisus. Un profil biografic este in curs de aparitie in mai multe limbi. Versiunea romaneasca este prima publicata in afara spatiului iberic, mai mult, intr-o tara majoritar ortodoxa. Prefatata de PS Sofroniu, episcop de Giula. Ce semnificatie are acest lucru pentru dumneavoastra?
- A unui gest de mare valoare, de prietenie si sensibilitate, pentru care ii sunt adanc recunoscator. Prefata PS Sofronie este graitoare. Invita cititorul sa strabata cele o mie si una de cai ale unui text lung, dar scris din perspectiva unei mari apropieri de Iisus. Perspectiva din care vorbeste si episcopul roman. Ma bucura mult aparitia lucrarii in tara dumneavoastra. Este tara in care, in 1998,
s-a rostit "Rugaciunea pentru pace" in cadrul intalnirii internationale interreligioase organizate de Comunitatea Sant'Egidio impreuna cu Biserica Ortodoxa Romana. Iar in 1999 a fost prima tara majoritar ortodoxa vizitata de Papa si romanii l-au salutat cu multa dragoste pe Ioan Paul II, primit ca un frate de patriarhul Teoctist. Gestul episcopului Sofronie este o marturie despre o Romanie deschisa si cordiala, europeana si ecumenica, o punte intre Occident si Orient.
- Cum vedeti situatia ecumenismului astazi?
- Bisericile crestine au inceput in secolul 20 un drum fara intoarcere, un drum plin de speranta, care va da mari roade concrete in secolul in care am intrat. Comuniunea deplina a fost obiectivul dorit chiar de Domnul Iisus; el s-a rugat Tatalui pentru unitatea tuturor ucenicilor sai si i-a tinut uniti alaturi de el intreaga sa viata pamanteana. Prima etapa a ecumenismului s-a caracterizat prin dialoguri teologice si acestea au aratat ca este mai mult ceea ce ne uneste decat ceea ce ne desparte. Acum ne aflam in cea de-a doua etapa - care o include si pe prima: ecumenismul caritatii. In fruntea cauzei ecumenice se afla pastorii Bisericilor. Redescoperim forta iubirii ca plamada ce va face sa creasca aluatul unitatii. Ne indreptam astfel spre o a treia etapa: comuniunea deplina. Trebuie subliniat ca aceasta reflectie se refera in special la relatiile fratesti existente intre Bisericile Ortodoxe si Biserica Romano-Catolica.
Interviu realizat de Stelian Turlea

AFACERI DE LA ZERO