Ziarul de Duminică

SERIAL ISTORIC/ Ce căuta franţuzu’ in Bulgaria? (III). Mărirea şi decăderea unui rege

SERIAL ISTORIC/ Ce căuta franţuzu’ in Bulgaria? (III). Mărirea şi decăderea unui rege
14.04.2010, 14:27 138
Orice deplasare in străinătate, de cele mai multeori pentru a o insoţi pe mama principelui bulgar, Clementina deOrleans, reprezintă o oază de binevenită libertate. In mai 1888,când ajunge pentru prima dată in Bucureşti, contele de Bourbouloneste plăcut surprins. "Un oraş bine construit şi bine intreţinut,străzi frumoase, monumente moderne, magazine precum cele dinOccident, trăsuri minunate, capabile să le concureze pe celevieneze".
Câteva luni mai târziu, contelefrancez revine in "fermecătorul Bucureşti, cu străzi vii, precumcele pariziene, pline cu echipaje şic şi o mulţime elegantă, bineimbrăcată, bine educată, fără nimic oriental in ea". Comparativ cuSofia, Bucureştiul este un oraş uriaş, cu case printre grădini,magazine frumoase, peste tot gaz şi electricitate, tramvaie curate,ii scrie Bourboulon mamei sale. La Mogoşoaia, in sânul familieiBibescu, "am petrecut acolo toată sâmbăta şi nu-i nevoie să-ţi spuncât de incântătoare, veselă, minunată a fost pentru mine aceastăzi, incărcată cu mii de amintiri despre Versailles, cu povestiri,portrete, descrieri ale societăţii româneşti, cu aprecierioriginale şi colorate despre unii şi alţii!"
Bourboulon rămâne fermecat şi defamilia regală română, pe care o intâlneşte in vara anului 1897,când il insoţeşte pe Ferdinand de Saxa Cobourg Gotha in prima savizită oficială in România. Mai intâi de toate, este subjugat defrumuseţea Peleşului, "un poem, o incântare". "Ce gust fin, ceordine, ce descoperiri estetice in această rafinată Curte, careimbină genial Arta cu Natura!" Dacă, pentru contele francez, CarolI este un "neamţ muncitor, un profil drept, frumos, rece lainfăţişare, puţin greoi, cu un infiorător accent german, foarteinteligent, insă inainte de toate practic, care a plecat atuncicând a inceput muzica", regina Elisabeta este "o femeieinegalabilă, care trăieşte doar pentru artă, doar inartă!"
Pentru Anna de Grenaud, carelasă in 1895 palatul de la Sofia pentru agenţia diplomatică dinBucureşti, unde soţul său, Dimităr Stanciov, işi incepe remarcabilacarieră diplomatică, suveranul român "beneficia de respect şiadmiraţie, fără a se bucura de o binemeritată popularitate, faptcare putea fi pus pe seama manierelor sale constrânse şiprincipiilor sale severe, pe care supuşii săi, cu inclinaţiile lormai uşoare, abia dacă le puteau admite".
Spre comparaţie, Ferdinand deSaxa Cobourg Gotha este, aşa cum constată contele de Bourboulon, "onatură tare stranie şi interesantă". "Ba discută serios şiemoţionant despre mama şi familia sa şi vorbeşte cu respect,amestecat cu veneraţie, despre unchii săi. Ba face treceri inrevistă, adânci şi fine, despre ţară şi oamenii care-l inconjoară.Pe urmă brusc va pleca să caute prin apartamente, să facă remarcide şcolar şi să fie curios ca un copil. Ne deschide dulapurile,verifică in ce stare sunt cizmele noastre, dacă sertarele noastresunt sau nu ordonate. (...) Urmează raţionamente amuzante,definiţii pitoreşti, istorii extrem de dezgustătoare sau demurdare. După aceasta, brusc, la cea mai mică neatenţie in modul incare este servit şi fruntea i se intunecă, ochii săi albaştri devinreci şi ficşi şi iată că toată seara e intr-o dispoziţie proastă.Furtunile izbucnesc in principal atunci când mâncăm. Un fel demâncare intârziat, un sos nefăcut bine, o slugă transpirată, muzicatare, prea multe râsete la un capăt al mesei... Atunci incepe să-lfixeze pe Grenaud cu o privire de gheaţă şi să-şi incrunte venele.In anumite momente, apucă meniul, scrie deasupra sa câteva cuvinteşi il dă contelui - semn de furie puternică. Insă, per ansamblu,acestea sunt nuanţe, scrie Bourboulon - ele nu-i distrug caracterulinteresant şi, personal, le privesc cu indulgenţă."
Câteva luni mai târziu, contelefrancez incepe să se plângă mamei sale de "inchiziţia morală denedescris" de la Curtea bulgară. Ferdinand pune intrebări,interpretează, analizează, suspectează fiecare privire, fiecareintonaţie, fiecare gest. "Raţionamente nesfârşite, intrebări,reproşuri, furie, ironie, suspiciuni". Sursa acestor tensiuni oreprezintă natura relaţiilor dintre principe şi şeful cabinetuluisău secret, Dimităr Stanciov. Contele de Bourboulon vorbeşte, incorespondenţa sa, de "scene care amintesc de certuri intreindrăgostiţi, care ţin până la trei dimineaţa". Ferdinand "nuinţelege, nu acceptă ca un funcţionar mărunt, un supus, căruia el abinevoit să-i acorde bunăvoinţa sa, să aibă in afara Sa o existenţăproprie, ideile sale, preferinţe personale. El nu acceptă caStanciov să aibă nevoie de somn, nici dorinţa de a fi liber". Pe dealtă parte, constată Bourboulon, Stanciov este o naturăindependentă, mândră şi răzvrătită. Astfel că acesta se zbârleşte,se impotriveşte, argumentează, insistă pentru "dreptul său laviaţă", pentru dreptul de a-şi vedea părinţii, de a scrieprietenilor săi şi de a nu mai fi la dispoziţia stăpânului săunecontenit, de la 6.30 dimineaţa până la 2 dimineaţa. PentruFerdinand, reacţia supusului său nu este altceva decât"nerecunoştinţă dezgustătoare". Atunci intervin nervii de ambelepărţi, incep certuri nesfârşite şi se rostesc cuvintedure.
Bourboulon asistă la o scenă incare Stanciov aruncă la picioarele principelui mai multe dosare,iar acesta, furios, il pălmuieşte. "A trebuit să intervin, ii scriecontele francez mamei sale, pentru a nu se ajunge la o bătaie cupumni". Toate aceste scandaluri se termină cu impăcări, iertări,dezmierdări. Pentru ca după aceea să inceapă din nou, spredisperarea celor din suita princiară. Scenele dintre cei doicontinuă şi după căsătoria lui Stanciov cu contesa Anna de Grenaud,care, după moartea prematură a tatălui său, este numită domnişoarăde onoare pe lângă principesa Clementina. Ferdinand şi Stanciovcaută să se evite, pentru ca nu cumva apropierea lor să nascăfurtună. Anna manevrează abil intre cei doi bărbaţi, care sunt atâtde dificili şi atât de diferiţi. Bourboulon se teme că aceastăpermanentă stare de oscilare intre dragoste şi ură se va solda cu onenorocire, chiar cu o impuşcătură.
Nu se va ajunge la asemeneascene, intrucât, la inceputul anului 1895, Stanciov işi incepeprodigioasa carieră diplomatică peste hotare. Ceea ce nu inseamnăca bietul Bourboulon nu va mai fi martorul unor scene penibile laCurtea bulgară. De data aceasta intre Ferdinand şi noua sa soţie,Maria Luiza de Bourbon. Care, deşi este atrasă fizic de soţul său,il găseşte insuportabil. Potrivit aceleiaşi surse, principelebulgar refuză să accepte faptul că soţia sa este foarte tânără, căadoră mişcarea, jocurile şi multe alte lucruri care pe el ilingrozesc. Ferdinand preferă să se considere victima tuturor, să seplângă de viaţa sa de catolic şi martir. In fapt, aşa cum constatăcontele de Bourboulon, viaţa sa ar fi fost cu totul altfel dacă "arfi fost dăruit cu simţul măsurii" şi ar fi dorit şi ştiut să lasepuţinilor săi slujitori de incredere "o anumită doză de libertateşi iniţiativă". Existenţa noastră ar fi putut fi incântătoare dacănu ar fi fost distrusă de acest caracter care, atunci când seotrăveşte pe sine, otrăveşte şi tot ce este in jur.
După indelungi ezitări şiamânări, impins de dorinţa de a fi aproape de familia sa şi, inacelaşi timp, de teama de a nu pierde bunăvoinţa suveranului său,contele de Bourboulon solicită, la sfârşitul lui 1903, să fieeliberat din toate funcţiile pe care le deţine. Dacă iniţialreacţia lui Ferdinand este neaşteptat de favorabilă, 24 de ore maitârziu Bourboulon ii scrie soţiei sale următoarele rânduri: "Incănimic nu s-a terminat, deoarece cu un caracter ca al principeluilucrurile nu se pot dezvolta clar şi simplu! In momentul de faţă,semăn cu diplomaţia europeană, care luptă cu sultanul in problemareformelor!" In cele din urmă, totul se termină cu bine, iar ladineul organizat cu ocazia plecării lui Bourboulon principelebulgar ţine să mulţumească celui care s-a aflat in slujba sa timpde 17 ani. Ieşirea sa la pensie nu intrerupe legăturilor cuBulgaria şi cu suveranul acestei ţări. In 1912, contele deBourboulon este invitat să participe la ceremoniile ocazionate deaniversarea a 25 de ani de domnie ai lui Ferdinand de SaxaCobourg-Gotha. Aici il surprinde declanşarea primului războibalcanic. Credincios devotamentului său pentru rege, el rămâne inBulgaria in următoarele luni ale conflictului. Rămâne şi dintr-unalt considerent, respectiv de a fi martor al "unor importanteevenimente istorice". Bourboulon revine la Sofia in februarie 1915,cu scopul de a sonda intenţiile lui regelui Ferdinand de a intra inprima conflagraţie mondială de partea Antantei. După intrareaBulgariei in război şi abdicarea lui Ferdinand relaţiile dintre ceidoi se restabilesc dar nu vor mai fi niciodată la fel de cordiale.Contele de Bourboulon va rămâne in relaţii mult mai apropiate cucopiii lui Ferdinand, in special cu regele Boris alIII-lea.

Cât despre Ferdinand de SaxaCoburg Gotha, soarta nu va fi deloc milostivă cu el. Deşi cu meriteincontestabile in progresul economic şi cultural inregistrat destatul modern bulgar, Ferdinand devine persona non grata. Dupăabdicarea sa, nu se va mai intoarce niciodată in ţară şi nu i se vamai permite să asiste nici la inmormântarea fiului său, regeleBoris al III-lea. Este martor al asasinării celui de-al doilea fiual său, Kiril, a inlăturării de pe tron al nepotului său, Simeon alII-lea, şi a abolirii monarhiei. Supravieţuieşte, de asemenea, şicelor mai apropiţi colaboratori ai săi: contele de Bourboulon,decedat in 1930, şi lui Dimităr Stanciov, al cărui deces survine in1940. Se stinge din viaţă in septembrie 1948, la vârsta de 87 deani. Nu inainte de a constata, amar: "Totul s-a prăbuşit in jurulmeu!".

AFACERI DE LA ZERO