• Leu / EUR4.7480
  • Leu / GBP5.4269
  • Leu / USD4.1981
Ziarul de Duminică

SERIAL ISTORIC/ Femeile romane (I). De la Domnita Balasa la Irina Burnaia

SERIAL ISTORIC/ Femeile romane (I). De la Domnita Balasa la Irina Burnaia
Editura Meronia pregateste o alta surpriza cititorilor: Dictionarul personalitatilor feminine din spatiul romanesc. Autori: George Marcu si Rodica Ilinca. Dictionarul va iesi pe piata la sfarsitul lunii noiembrie. Publicam, incepand cu acest numar al "Ziarului de Duminica", o seama de fragmente din acesta.
"Avand telul indraznet de a acoperi multe paliere temporale - de la Evul Mediu pana la stricta actualitate - si totodata numeroase domenii de ilustrare - politica, stiinta, arte (ale cuvantului sau ale imaginii), sport, viata militara, mass-media - si tinand seama de amplificarea progresiva a afirmarii feminine in plan social, autorii trebuie sa fi avut ezitari in alegerea candidatelor, regrete pentru omitere sau chiar includerea unora dintre ele, cum pot avea si spectatorii externi. Numarandu-ma printre acestia, am fost la inceput surprinsa sa gasesc, printre atatea personalitati eminente prin dotare intelectuala, curaj de opinie, devotament dus pana la sacrificiu, si nume de persoane care au sapat la temelia fiintei noastre nationale si si-au folosit parghiile inaltelor posturi politice detinute ca sa ajute la instalarea si mentinerea regimului totalitar de sinistre consecinte. Apoi, insa, a trebuit sa admit ca, de vreme ce aceasta a fost traiectoria Romaniei, epoca nefasta nu poate fi pusa intre paranteze, ci trebuie cercetata lucid si corect. Asa cum si fac autorii Dictionarului, dintr-o optica moderna, deschisa si obiectiva." (Din "Cuvant-inainte" de Gabriela Cretia)
Domnita Balasa (n. 1693 - d. 1752). A sasea fiica a domnitorului Constantin Brancoveanu si a doamnei Marica. A fost casatorita, din anul 1708, cu Manolache Lambrino Rangabe, un grec din Constantinopol. In martie 1714, in timp ce familia ii era arestata la Bucuresti, se afla impreuna cu sotul ei la Constantinopol pentru a peti pe fiica lui Antioh Cantemir pentru fratele sau Radu. De sarbatoarea Pastilor, dupa slujba pe care o ascultase la Patriarhie, a fost arestata si inchisa in inchisoarea femeilor Ceaus Emini de la Edicul', unde a fost batuta pentru a marturisi unde se gasesc averile familiei; tot acolo vor fi inchise mama si cumnata ei Anica, impreuna cu fiul acesteia, iar sotul in inchisoarea debitorilor sultanului. Dupa ce la 15 august tatal si fratii ei au fost decapitati, B., impreuna cu doamna Marica si cumnata ei, au fost declarate roabe si internate in seraiul Sultanului. Petru ca nu s-a reusit sa se afle unde sunt ascunse averile, au fost inchise la Bostangibasa, unde au stat timp de sapte luni. Au reusit sa scape, dupa ce au fost rascumparate cu o mare suma de bani, luati cu o dobanda de 30% de la negustorii greci, dar marele vizir, la cererea noului domn al tarii Romanesti, stefan Cantacuzino, a hotarat surghiunirea lor pe tarmul Marii Negre, in Caucaz. In urma zdrobitoarei infrangeri suferite de otomani in fata trupelor imperiale la Petrovaradin din 5 aug. 1716, au fost eliberate, in oct. 1716, permitandu-li-se intoarcerea in tara. A ridicat, impreuna cu sotul sau, in 1744, un lacas religios in memoria rudelor ucise la Constantinopol. In 1750, zideste alaturi de prima ctitorie, folosita apoi ca paraclis, un al doilea lacas, in stilul traditional al bisericilor muntene, suficient de mare si incapatoare pentru multi credinciosi, cu hramul Inaltarea Domnului. In jurul bisericii s-a infiintat o scoala si un azil de batrani caruia, neavand copii, i-a lasat toata averea sa. Aici a si fost inmormantata.
Bilcescu-Alimanisteanu Sarmiza (n. 25 apr. 1867, Romanesti, jud. Muscel - d. 26 aug. 1935, Romanesti, jud. Muscel). Avocata, prima femeie doctor in drept din lume. Fiica economistului Dumitru Bilcescu si a Mariei Georgian. A urmat studiile liceale la Scoala Centrala din Bucuresti, dupa care a fost inscrisa la Facultatea de Litere din Paris. Din dec. 1884 va intra la Facultatea de Drept a Universitatii din Sorbona, devenind astfel prima femeie care a studiat la aceasta facultate. A fost insotita de mama sa, una din intemeietoarele Societatii Regina Elisabeta, care dorea sa-si fereasca astfel fiica de anumite neplaceri cauzate de arhicunoscutul misoginism al elitei stiintifice franceze. Inca de la inceput a fost privita cu neincredere, la refuzul secretarului Universitatii de a o inscrie, mama sa a strigat: "Intr-o tara in care este scris pana si pe usile inchisorilor: Libertate, Egalitate, Fraternitate, dvs. impiedicati o tanara sa se instruiasca, doar pentru ca este femeie" si, dupa cum afirma chiar ea, "primirea din partea profesorilor a fost glaciala, iar cea din partea studentilor a fost facuta cu foarte mult respect". In anul 1888 obtine licenta si, in iun. 1890, isi sustine teza de doctorat cu tema Conditia legala a mamei in dreptul roman si francez, in fata unui juriu format din mari juristi: Garsonet, Lyon, Caen, Colmet de Santerre si Leon Michel, devenind astfel prima femeie din lume care a obtinut licenta si titlul de doctor in Drept la Universitatea din Sorbona si, de asemenea, prima femeie avocat din Europa. A militat pentru drepturile femeilor, pentru egalitatea sanselor acestora intr-o societate inca dominata de barbati. Aceasta situatie a starnit valva si a fost semnalat intr-un amplu reportaj in revista franceza "L'Illustration". La intoarcerea in tara, la insistentele juristului Constantin Dissescu, din iun. 1891, S. B. a fost primita in baroul de Ilfov, prezidat de marele avocat si om politic Take Ionescu. Aceasta masura a fost salutata de avocatul liberal Louis Franck, sustinator al drepturilor femeilor din Belgia. Din 1889 devine membra a "Congres International des Societés par Actions", din Paris, iar in 1894 intemeiaza "Societatea Domnisoarelor Romane", impreuna cu alte luptatoare pentru drepturi ale femeilor, ca Monica Sion, Lucretia Lupascu, Elena Peretz, Elena Duca, Zoe Racota, Elena Ratescu sau Frosa Arion. Publica mai multe studii in strainatate, primind titlurile de "Officier d'instruction" si "Officier de l'Académie". Nu a practicat niciodata avocatura, ea ocupandu-se, in continuare, de obtinerea cat mai multor drepturi pentru femei. Impreuna cu Ana Haret, Sabina Cantacuzino si Maria Filipescu a intemeiat un comitet, prezidat de Regina Maria, ce avea ca activitate principala sprijinirea fetelor care doreau sa studieze in domeniile permise doar barbatilor.
Braescu Smaranda (n. 21 mai 1897, Hantesti, com. Buciumeni, jud. Covurlui - m. 2 febr. 1948, Cluj-Napoca). Aviatoare, prima femeie parasutist din Romania. A absolvit Scoala Normala "Principesa Elisabeta" din Bucuresti si cursurile de arta decorativa si ceramica ale Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti (1924 - 1929). In timpul razboiului s-a intors in comuna natala ca invatatoare. In vara anului 1928, la invitatia inginerului german Heinecke, a plecat la Berlin pentru a urma cursuri de parasutism. Aici a executat primul sau salt, simtindu-se, dupa cum ea insasi a afirmat, "ca un copil caruia i-a reusit o strengarie". Din acest moment, Romania a devenit cel de-al patrulea stat european, dupa Franta, Cehoslovacia si Elvetia, cu o femeie parasutist brevetata. In tara a executat peste zece salturi cu parasuta, in urmatorii doi ani, cu mari peripetii. La Brasov, motorul avionului s-a oprit in momentul decolarii, la Braila a cazut in Dunare, la Cluj-Napoca si Satu-Mare a aterizat in copaci. In 1929 si 1930 sufera doua accidente in urma carora a stat vreme de sase luni in spital. Dupa ce s-a pus pe picioare, cu autorizarea Comandamentului Superior al Aviatiei, incepe o pregatire asidua, cu ajutorul Inspectoratului General al Aeronauticii, pentru doborarea recordului european si mondial la saritura cu parasuta. In ziua de 2 oct. 1931, trei echipaje au decolat de pe aerodromul din Pipera, avionul in care se gasea Smaranda Braiescufiind pilotat de lt. Alexandru Papana. Dupa 21 minute si 25 secunde a aterizat la 28 km. de Slobozia, de la o altitudine de 6000 m, stabilind recordul national absolut si recordul mondial la femei, omologat de Federatia Aeronautica Internationala. Pentru aceasta prestatie a fost decorata cu ordinul "Virtutea Aeronautica", clasa Crucea de Aur si s-a organizat o receptie in onoarea ei la Aeroclubul Roman. Dorinta de a fi recordman mondial a dus-o in S.U.A. Aici, pentru a depasi recordul barbatesc de 21171 picioare (7233 m) detinut de un american, se antreneaza la San Francisco, cu acordul Departamentului Apararii, in perioada 7 - 10 ian. 1932. La 19 mai 1932, avionul a atins altitudinea de 24 200 de picioare (7 400 m) de unde a sarit. Barograful a fost trimis la Washington National Aeronautic Association, unde a fost recunoscuta si proclamata invingatoarea recordului mondial de coborare cu parasuta. In 1934 a urmat cursuri de pilotaj la Scoala Curtiss Weight din Valley Stream, New York, obtinand brevetul de pilot civil. A devenit astfel si prima femeie din Europa brevetata ca pilot al S.U.A. La 27 apr. 1936, la bordul avionului personal, a traversat Muntii Iugoslaviei, o zona extrem de turbulenta. La 19 mai 1936, la patru ani de la obtinerea recordului mondial, a facut un raid, la bordul avionului sau, de 1100 kilometri, in linie dreapta, deasupra Marii Mediterane, de la Roma la Tripoli, in premiera mondiala. A zburat sase ore si zece minute pana la Sorman (65 de kilometri de Tripoli), unde a fost nevoita sa aterizeze fortat. De la Tripoli s-a indreptat spre Atena si de acolo, survoland Bulgaria, a aterizat la Bucuresti. In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial a fost activa ca pilot in "Escadrila Alba" de avioane sanitare, pe frontul de Rasarit si apoi pe frontul de Vest, in cadrul escadrilei nr. 13, in Transilvania, Ungaria si Cehoslovacia, fiind decorata cu crucea "Regina Maria", clasa III, in 1943. Protesteaza impotriva falsificarii alegerilor din nov. 1946, semnand, alaturi de alte personalitati, un memoriu prezentat Comisiei Aliate de Control. Acesta ajunge in posesia delegatiei sovietice si este condamnata, in contumacie, la doi ani de inchisoare. Fusese acuzata ca nu "a demascat" gruparile opozante regimului comunist, ce purtau denumirile Haiducii lui Avram Iancu, Miscarea pentru Libertate si Sumanele Negre. O alta invinuire ce i s-a adus a fost aceea ca a semnat, alaturi de alte 11 personalitati, memoriul prin care dezvaluia falsificarea alegerilor. S-a ascuns, probabil intr-o manastire, sub numele de Maria Popescu. S-a imbolnavit de cancer mamar si a fost operata de profesorul Falcoianu si internata pe ascuns la Clinica Universitara din Cluj-Napoca, sub supravegherea profesorului doctor Iuliu Hateganu si a conferentiarului Macovei, dar in zadar. Nu se cunoaste cu certitudine locul unde a fost inmormantata, dar se presupune ca ramasitele i s-ar gasi in Cimitirul Central din Cluj.
Brancoveanu Marica (Maria) Doamna (n. ? - d. dec. 1729). Sotia voievodului muntean Constantin Brancoveanu. Fiica a postelnicului Neagoe si nepoata domnului Tarii Romanesti, Antonie din Popesti, s-a casatorit, in 1674, cu marele dregator Constantin, unul dintre cei mai influenti boieri din tara, ruda cu marile familii Brancoveanu si Cantacuzino, care din anul 1688 a urcat pe tron. Au avut impreuna 11 copii: sapte fete (Stanca: 1676, Maria: 1678, Ilinca: 1682, Safta: 1686, Ancuta: 1691, Balasa: 1693, Smaranda: 1696) si patru baieti (Constantin: 1683, Stefan: 1685, Radu: 1690, Matei: 1698). A sprijinit toate demersurile culturale initiate de catre sotul ei, tiparirea de carti in limbile romana, greaca, slava si chiar araba, turca sau georgiana, crearea unui stil arhitectural caracteristic epocii, care va purta numele domnitorului ctitor, dezvoltarea artelor decorative, ctitorirea de biserici si manastiri (Bucuresti, Targoviste, Hurezi, Mogosoaia, Potlogi, Govora, Mamul, Filipestii de Padure, Magureni, Ramnicu Sarat s. a.), restaurarea lacasurilor de cult mai vechi (Cozia, Arnota, Bistrita, Strehaia, Sadova, Gura Motrului, Dintr-un Lemn, Curtea de Arges, Dealu, Snagov) si impodobirea lor cu obiectele liturgice necesare. In Transilvania au zidit o biserica in Fagaras, alta in Ocna Sibiului, precum si manastirea Sambata de Sus, iar in Constantinopol biserica Sf. Nicolae din cartierul Galata. Au acordat ajutoare permanente asezamintelor bisericesti din Balcani si Orientul Apropiat cazute sub dominatia otomana si au intretinut relatii cu toate patriarhiile ortodoxe. In domeniul invatamantului, sunt remarcabile eforturile lor de a sprijini "Academia Domneasca" de la manastirea "Sf. Sava" din Bucuresti, precum si activitatea scolilor din manastirile "Sf. Gheorghe Vechi" si Coltea din Bucuresti si celelalte orase importante ale tarii. Pentru ridicarea nivelului cultural al tarii au fost infiintate biblioteci, la manastirile Hurezi si Margineni, inzestrate cu carti procurate din marile centre universitare din Occidentul european sau tiparite in tipografiile sustinute, pe cheltuiala familiei domnitoare si a mitropolitului Antim Ivireanu, de la Buzau, Snagov, Ramnicu Valcea sau de la Targoviste. M.B., a fost un bun administrator al fabuloasei averi a Brancovenilor, ea organiza activitatea pe mosiile familiei si controla marile sume de bani depuse in bancile din Viena, Venetia sau Amsterdam. Datorita uneltirilor initiate de Cantacuzini, sultanul a trimis pe Mustafa Aga cu firman de mazilire. Dupa ce a fost deposedat de toate bunurile, domnul impreuna cu intreaga familie a fost arestat si dus la Constantinopol. Romanii asistau neputinciosi la trecerea convoiului familiei Brancoveanu, inconjurat de soldati otomani calari. In prima careta se aflau domnitorul si sotia sa, urmau carutele cu cei 4 fii, cu ginerii, cu nora cea mare si nepotelul Constantin. Au fost inchisi, din 15 mai, la Fornetta, Edicul' si Groapa Sangelui, unde au fost supusi la chinuri indelungate pentru a se afla unde le sunt averile. In ziua de Sf. Marie mare, 15 aug. 1714, cand M.B. ar fi trebuit sa-si sarbatoreasca onomastica si domnitorul implinea 60 de ani, si-a pierdut sotul si pe cei patru baieti. Anton Maria del Chiaro povestea cum trupurile au fost tarate prin oras si apoi aruncate in apele Bosforului, de unde au fost pescuite de niste pescari si inmormantate intr-o manastire ortodoxa, la Halki, iar capetele purtate in pari si infipte la poarta palatului unde au stat trei zile, dupa care au fost aruncate in mare. Doamna si membrii familiei care scapasera de urgia sultanului au fost inchisi la Bostangibasa, unde au stat timp de sapte luni. Au reusit sa scape de aici, dupa ce au fost rascumparati cu suma de 100 de pungi de galbeni, dar s-a dispus surghiunirea lor pe tarmul Marii Negre, in Caucaz, de unde au fost eliberati in oct. 1716, permitandu-li-se intoarcerea in tara. M.B. a sosit la Bucuresti impreuna cu noul domn investit de sultan, Ion Mavrocordat. A inceput recuperarea mosiilor, viilor, palatelor si, cu ajutorul imparatului german Carol al VI-lea, a banilor pe care-i depusese la Viena. Cu ajutorul Patriarhului ecumenic a obtinut tutela nepotului ei, Constantin, caruia i-a pastrat jumatate din avere, dupa partajul facut cu fiicele si ginerii ei, in iun. 1717. A reusit, in iul. 1720, sa aduca ramasitele sotului si, probabil, pe ale fiilor sai pe care le-a inmormantat, la Bucuresti, in Biserica "Sf. Gheorghe cel Nou", alaturi de care va fi inmormantata si ea. (G.M.)
Burnaia Irina (n. 1909, Ciurari, Teleorman - d. 1997, Geneva). Aviatoare. Pe numele adevarat Irina Cioc (pseudonimul Burnaia a fost adoptat de la denumirea Campiei Burnasului, din zona natala), a studiat Stiintele Juridice, primind drept de practica, dupa absolvire, in baroul Ilfov. Instruita de pilotul Petre Ivanovici (pilot de linie la L.A.R.E.S., membru al escadrilei de acrobatie "Dracii Rosii"), I. B. a obtinut, la 27 oct. 1933, brevetul gradul I si II pentru avioanele de turism, devenind astfel cea de-a treia aviatoare romanca (dupa Elena Stoenescu-Caragiani si Ioana Cantacuzino). Cu ajutorul statului roman care a suportat jumatate din pret, a achizitionat un I.A.R. 22. Cu acesta a efectuat un zbor deasupra Vaii Prahovei, devenind prima femeie care a survolat Muntii Carpati. La 3 ian. 1935, impreuna cu Petre Ivanovici, a pornit intr-un raid de mare anvergura pe ruta Bucuresti-Cape Town (Africa de Sud). Dupa o cursa plina de peripetii, datorate deselor defectiuni ale aparatului de zbor, cei doi au intrerupt calatoria in Africa de Est, langa Lacul Victoria, dupa parcurgerea a 16 000 km. In 1937 a obtinut certificatul de pilot acrobat. A continuat sa realizeze mai multe raiduri: Bucuresti-Roma (1937), Bucuresti-Ankara-Bagdad-Bucuresti (1938) sau Bucuresti-Varsovia-Berlin-Amsterdam-Londra (1939) si a participat la Reuniunea Aviatica Internationala de la Rimini, Italia (1939) unde a reusit sa termine toate probele, atragand admiratia generalului Valle, ministrul italian al aerului. Si-a publicat impresiile in Aripile mele (1937). I.B., prima femeie pilot din Romania care a efectuat raiduri intercontinentale, prima acrobata a Romaniei care a participat la mitinguri nationale si internationale importante, a fost decorata cu ordinul "Virtutea Aeronautica de Pace". Dupa instaurarea regimului comunist, paraseste tara stabilindu-se la Geneva (1948). (G.M.)
Fragment din Dictionarul personalitatilor feminine din spatiul romanesc, in pregatire la Editura Meronia
Principalele valute BNR - luni, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7480
Diferență: 0,1667
Ieri: 4.7401
Azi: 4.1981
Diferență: 0,313
Ieri: 4.1850
Azi: 5.4269
Diferență: 0,3217
Ieri: 5.4095
Azi: 4.1805
Diferență: 0,2206
Ieri: 4.1713