Editura Meroniapregateste o alta surpriza cititorilor: Dictionarulpersonalitatilor feminine din Romania. Autori: George Marcu siRodica Ilinca. Dictionarul va iesi pe piata la sfarsitul luniinoiembrie. Publicam, incepand cu acest numar al "Ziarului deDuminica", o seama de fragmente din acesta.
"Avand telul indraznet de aacoperi multe paliere temporale - de la Evul Mediu pana la strictaactualitate - si totodata numeroase domenii de ilustrare -politica, stiinta, arte (ale cuvantului sau ale imaginii), sport,viata militara, mass-media - si tinand seama de amplificareaprogresiva a afirmarii feminine in plan social, autorii trebuie safi avut ezitari in alegerea candidatelor, regrete pentru omiteresau chiar includerea unora dintre ele, cum pot avea si spectatoriiexterni. Numarandu-ma printre acestia, am fost la inceput surprinsasa gasesc, printre atatea personalitati eminente prin dotareintelectuala, curaj de opinie, devotament dus pana la sacrificiu,si nume de persoane care au sapat la temelia fiintei noastrenationale si si-au folosit parghiile inaltelor posturi politicedetinute ca sa ajute la instalarea si mentinerea regimuluitotalitar de sinistre consecinte. Apoi, insa, a trebuit sa admitca, de vreme ce aceasta a fost traiectoria Romaniei, epocanefasta nu poate fi pusa intre paranteze, ci trebuie cercetatalucid si corect. Asa cum si fac autorii Dictionarului,dintr-o optica moderna, deschisa si obiectiva." (Din"Cuvant-inainte" de Gabriela Cretia)
Mihaescu Maria (Coana MitaBiciclista, foto 1) (n. a doua jumatate a sec. XIX, Filipestii dePadure, Prahova - d. prima jumatate a sec. XX, Bucuresti).Membra a protipendadei bucurestene, prima femeie din Romania care aaparut pe bicicleta in public. Originara din Filipestii de Padure,era o femeie extrem de frumoasa. Cu parul scurt, blond, ingrijit decele mai scumpe coafeze de pe Calea Victoriei, a fost curtata debarbati celebri ca Nicolae Grigorescu, Octavian Goga sau, dupamitologia locala, Regele Ferdinand, care i-a daruit o casa in PiataAmzei, si Regele Manuel al Portugaliei, a ramas fidela doctoruluiNicolae Minovici, singura ei iubire. A devenit faimoasa, in 1898,datorita plimbarilor cu bicicleta ei cu ghidon de argint pe CaleaVictoriei, imbracata in pantaloni si cu o cascheta de mataseinfasurata de un voal alb prins cu doua "ace a la madame Buterfly". Cel care a facut-o "celebra" a fost ziaristul George Ranetti,redactor sef al revistei "Furnica"; suparat ca aceasta nu-iimpartaseste sentimentele, el a lansat o serie de poezioaredeocheate la adresa ei. Dupa moartea primului sot, pentru a-sicontinua traiul pe picior mare, cu slugi, masina si trasura lascara, s-a casatorit cu generalul Dumitrescu pe care, dupa ce auinceput sa scapete, il trimitea la cersit, pentru a putea lua cinala restaurantul de la Athenee Palace. Acesta, imbracat saracacios,cerea trecatorilor bani langa un magazin de pe str. Mendeleev. Dupace strangea destul, se imbracau elegant si mergeau sa cineze inoras. Vorbea tuturor de sus, numai in franceza, chiar si slugilor,o familie de imigranti polonezi, care nu intelegeau nimic, sipractica niste chirii destul de piperate. Istoricul Neagu Djuvara,care i-a fost chirias, intareste datele despre existenta ei: "Stiamca o cheama «biciclista» si ma distram ca exista o cucoana pe careo cheama asa".
Stoenescu-Caragiani Elena (n.13 mai, 1887 - 29 mart. 1929, Bucuresti). Prima femeie-aviatordin Romania. Fiica medicului de origine macedoneana AlexandruCaragiani si a Zeniei Radovici si-a sustinut lucrarea de licenta inStiinte Juridice, in 1913. Indragostita de pilotaj, a inceput sa seintereseze despre zbor la cei specializati in acest domeniu, cum arfi cumnatul sau, lt. Andrei Popovici. A urmat primul zbor, in 1912,impreuna cu profesorul sau de echitatie, Mircea Zorileanu, posesoral unui brevet de pilotaj eliberat in Franta. S-a inscris in "LigaAeriana", Scoala de pilotaj condusa de printul George ValentinBibescu, fiind singura femeie cursant, fapt care a indignat pefoarte multa lume. Lectiile de pilotaj le-a luat cu ConstantinFotescu, cpt. Nicu Capsa si Mircea Zorileanu pe avioane de tip"Farman", "Wright" sau "Santos Dumont", speciale pentruantrenament. La terminarea cursurilor, cererile referitoare laacordarea brevetului de pilot civil adresate ministerelorInvatamantului si Apararii i-au fost respinse de catre Spiru Haretsi gen. Crainiceanu, lucru care a facut-o sa mearga in Franta. S-ainscris la Scoala Civila de Aviatie din Mourmelon le Grand, inChamp de Chalon, condusa de Roger Sommer, a dat toate examenele sia primit, la varsta de 27 de ani, Brevetul International de PilotAviator, cu nr. 1591, eliberat in 22 ian. 1914 de FederatiaAeronautica Internationala. Refuzata cu ostentatie in tara, s-aangajat, mai intai ca reporter al unui important cotidian francez,mergand in Caraibe, Mexic sau America de Sud, apoi corespondent derazboi pentru un trust de presa mexican. Dupa intrarea Romaniei inrazboi, in 1916, E. C. S. a cerut, pe rand, sa participe, incalitate de pilot, la apararea tarii, sau sa transporte raniti inspitale, sa aprovizioneze cu medicamente sau materiale punctelesanitare de pe front cu avionul, dar a fost intotdeauna refuzata.S-a inscris in Crucea Rosie ca infirmiera, participand alaturi deMaria Ventura la ingrijirea ranitilor romani, intr-un spital decampanie din Bucuresti si, dupa retragerea armatelor siinstitutiilor romanesti in Moldova, a organizat, impreuna cu soraei, un punct sanitar la casa parinteasca de la Tecuci. Dupaincheierea razboiului s-a casatorit cu avocatul Virgil Stoenescu,impreuna cu care s-a stabilit la Paris. A profesat ziaristica inFranta, Mexic, S.U.A., state din Africa sau Asia, in specialrepartizandu-i-se evenimente aeriene. Bolnava grav de ftizie, arevenit in tara. A fost inmormantata la Cimitirul Bellu.(G.M.)
Capsali Floria (n. 25 febr.1900, Bitolia, Macedonia - d. 29 iun. 1982, Bucuresti).Balerina, coregraf. Nepoata de sora a actorului Ion Manolescu (carea devenit tutorele sau), dupa stabilirea in Romania (1913), a urmatliceul la Scoala Centrala din Bucuresti, apoi a studiat la Academiade Teatru si la Conservator. Dupa absolvire merge pentruspecializare in Franta, unde a studiat timp de noua ani cu mariicoregrafi Enrico Cecchetti si Nicolas Legat. In paralel a urmatcursuri de Istoria Artei la Sorbona. Revenita in tara, a infiintato scoala particulara de balet, unde s-au format Marie JeanLivezeanu, Mimi Tutunaru, Gabriel Negri, Oleg Danovschi, GabrielPopescu, Trixi Checais, Gelu Matei, Petre Bodeut, MititaDumitrescu, Bella Balogh s.a. A reusit sa imbine rigorile dansuluiclasic cu dansul popular autentic, creand coregrafii bazate pe ideiproprii; pentru a reusi acest lucru a participat la cercetarileetnografice coordonate de Dimitrie Gusti. Maestra de balet la OperaNationala (din 1938), F. C. reorganizeaza trupa, marindnumarul solistilor si formand un grup de asistenti pe care-icoordona direct. Dupa instalarea regimului comunist, a activat laRapsodia Romana, a fost directorul Operei Romane si a organizatscoala de balet din Bucuresti (actualul Liceu de Coregrafie "FloriaCapsali"). Printre cele mai cunoscute coregrafii ale sale au fostPapillon de Robert Schumann, Mefisto-Walzer de FranzLiszt, Nunta din Carpati de Paul Constantinescu,Demoazela Mariuta de Mihail Jora, Expozitia de GeorgeEnescu, Taina de Mihail Andriciu, Priculiciul de ZenoVancea sau Carnavalul de Robert Schumann, ultimele treicaracterizate printr-un autentic amestec intre folclor si dansulcult. A organizat primele spectacole de euritmie din Romania (elemai existau doar in Germania), pornind de la poeziileDuhovniceasca de Tudor Arghezi, Domnisoara Huss deIon Barbu si Vreau sa joc de Lucian Blaga. "F. C. afost si ramane una din marile personalitati ale culturii noastre, orafinata, eleganta si culta prezenta pe scena dansului romanesc,teoreticiana si practicanta de exceptie, creatoare de scoli, studiisi valori, creatoare de artisti-dansatori ce-au cucerit la randullor lumea. De fapt, F. C. este sinonimul dansului sibaletului romanesc, stralucitor exemplu pentru cei ce vor saimbratiseze aceasta arta unica" (Doina Moga).
Cebotari (Cibotaru) Maria(foto 2) (n. 10 febr. 1910, Chisinau, Basarabia - d. 9 iun. 1949,Viena). Cantareata de opera, actrita de teatru si film. Celde-al cincilea copil din cei doisprezece ai profesorului Ion si aiMariei Cibotaru, face primele clase la Scoala Normala de Fete si laCapela Metropolitana din Chisinau, sub atenta supraveghere aprotoiereului Mihail Berezovski, dirijor si compozitor, cel care aindrumat-o spre Conservatorul "Unirea" din acelasi oras, pe carel-a absolvit in 1929. Debuteaza pe scena in ansamblul CoruluiMetropolitan, la varsta de 14 ani, dupa care, un an mai tarziu,canta arii din Tosca, de Giacomo Puccini si Aida, deGiuseppe Verdi. In 1927 - 28, participa la un turneu in Franta cutrupa de cantarete si dansatoare condusa de contele AlexandrVirubov, ocazie cu care studiaza la Conservatorul din Paris, avando bursa din partea statului roman. Dupa absolvirea Conservatoruluidin orasul natal, este angajata ca actrita la Teatrul de Arta dinMoscova dar, dupa scurta vreme, pleaca sa studieze la Berlin. S-aperfectionat la Hochschule für Musik, in 1929 - 31, cu profesorulde canto Oskar Daniel, pe care a absolvit-o cu magna cumlaude. Ca soprana debuteaza solistic, in 15 apr. 1931, cu rolul"Mimi" din Boema de G. Puccini, avand ca partener peBeniamino Gigli, la opera din Dresda, unde a ramas ca solista panain 1943, perioada in care a dat reprezentatii si pe scena Operei deStat din Berlin. Ulterior este angajata ca solista permanenta aOperei de Stat din Viena, unde va canta pana la moarte. Presa aelogiat-o inca de la inceput: "M.C. ... o frumusete cu totuldeosebita... Vocea ei, tinuta scenica nu au asemanare… O noua steaa aparutpe firmamentul operei mondiale". A stralucit in operele luiWolfgang Amadeus Mozart, obtinand un imens succes cu rolul conteseidin Nunta lui Figaro, la festivalurile de la Salzburg, lainvitatiile lui Bruno Walter, Herbert von Karajan si RichardStrauss, care a creat pentru ea opera Salomeea. Printrerolurile interpretate se mai numara si "Zerline" din DonJuan si "Constanta" din Rapirea din Serai, de W.A.Mozart, "Tatiana" din Eugen Oneghin a lui Piotr IliciCeaikovski sau "Gilda" din Rigoletto, de G. Verdi. A cantatsub bagheta unor mari dirijori ca H. von Karajan, B. Walter, R.Strauss, Fritz Bush, Arturo Toscanini, Clemens Krauss, Karl Böhmsau Wilhelm Furtwängler. Turnee artistice la Viena, Bruxelles,Stockholm, Praga, Paris, Roma, Milano, Anvers, Copenhaga, Florenta,Londra, Geneva, Zürich, Salzburg, Riga, Bucuresti s.a. Debutul caactrita are loc in 1936, cu muzicalul Mädchen in Weiß(Fetele in alb), in regia lui Viktor Janson, dupa care au urmatSolo per te, in 1937, Giuseppe Verdi, in 1938,Amami, Alfredo!, toate trei in regia lui Carmine Gallone,Starke Herzen im Sturm, in 1938, in regia lui HerbertMaisch, unde joaca alaturi de actorul Gustav Diessel, cu care s-asi casatorit. Unul dintre filmele in care a jucat, Odessa inflacari, a obtinut medalia de aur la Bienala de la Venetia.Karl Sheneval, critic de arta, afirma: "Este una dintre celebrelecantarete de opera care au devenit celebre si pe ecran. si unadintre putinele actrite de cinema capabile sa interpreteze roluriin diferite limbi… Filmele se realizeaza in varianta germana,italiana, romana… Vocile partenerilor sunt dublate in diferitelimbi… numai M. C. ramane in toate variantele. Are un simtal limbilor foarte dezvoltat si un talent extraordinar…". Turneeleei in strainatate sau filmarile pe platou erau atat de frecventeincat colegii au supranumit-o "cantareata zburatoare". La doar 24de ani, a primit cel mai inalt titlu onorific din Germania siAustria, "Kammersängerin", iar pentru meritele ei deosebite, statulroman i-a acordat "Coroana Romaniei" in grad de Comandor. Corpulneinsufletit al marii artiste a fost purtat pe umeri in jurulTeatrului de Opera de la Viena. A fost condusa de mii de oamenispre locul de veci de la Cimitirul Döblinger, unde a fostinmormantata alaturi de Gustav Diessel. Considerata predecesoareaMariei Callas, numele ei este dat unor strazi din metropoleeuropene. In anul 2000, a fost dezvelita o placa comemorativa lafosta sa locuinta din Berlin, iar in 2004, a avut loc la Chisinaupremiera filmului Aria, realizat de Vlad Druck dupascenariul lui Dumitru Olarescu, despre viata si activitatea mariicantarete, ulterior interzis de autoritatile romanofobe de laChisinau.
Chaborski Gabriela (n. 14oct. 1891, Barlad, jud. Vaslui - d. 25 nov. 1936, Bucuresti).Chimist, prima femeie-conferentiar universitar din Romania. Fiicainginerului de origine poloneza L. Chaborski si a unei romance, aurmat cursurile liceale la Ploiesti si pe cele universitare laFacultatea de Stiinte Fizico-Chimice din Bucuresti pe care aabsolvit-o in 1916. Lucrarea de doctorat sustinuta le Geneva, la 22mart. 1919, are la baza o noua forma de levura (ciupercaunicelulara), pe care o descoperise facand analiza unei bananeintrata in fermentatie. Admisa la Catedra de Chimie Generala siElectrochimie din Universitatea bucuresteana, mai intai asistent,in 1920, apoi conferentiar de Chimie anorganica, in 1924, aelaboratmetode originale de separare si dozare a unor elemente,precum si lucrari referitoare la studiul moleculei, cu ecouri atatin tara cat si in strainatate. Profesorul Georges Urbain,descoperitorul lutetiului, specialist in domeniul lantanidelor, atinut mai multe comunicari despre lucrarile savantei la Societateade Chimie a Frantei. Printre lucrarile sale, recunoscute pe planeuropean, se regasesc: Asociatia moleculara considerata cafenomen de concentratie molara (1928) sau Volum molecular sidensitate la zero absolut (1929). A lucrat impreuna cuprofesorul G.G. Longinescu pe care l-a ajutat sa-si continueactivitatea stiintifica si dupa ce acesta aproape a orbit. A fostapreciata de savantii Petru Poni si Dragomir Hurmuzescu, iarprofesorul elvetian Robert Chodat a numit genul de levuradescoperit de ea "cultura Chaborski", prima contributie a uneiromance intrata in terminologia stiintificainternationala.
Conachi Ecaterina Cocuta (n.17 aug. 1828, Iasi - d. 22 febr. 1870, Roma). Militanta pentruunificarea Principatelor. A fost fiica logofatului moldoveanCostache Conachi si a Smarandei Negri. Si-a definitivat profilulintelectual intr-o perioada de prefaceri modernizatoare, intrand incontact, prin mijlocirea familiei, cu scrieri revolutionare ce aumarcat secolul al XIX-lea. In 1846 s-a casatorit cu NicolaeVogoride, desemnat, dupa moartea lui Theodor Bals, caimacam alMoldovei. Convingerile sale civice au devenit manifeste incontextul luptei pentru unire din Moldova. E.C. C. areusit sa se impuna in fata trimisului Constantinopolului, sotulsau, care avea comandamente clare in ceea ce privea soartaPrincipatelor. Astfel, aceasta avea sa-l sileasca pe NicolaeVogoride sa-l inlature politiceste pe Constantin Catargiu,antiunionist declarat, amenintand in caz contrar cu divortul si cuplata unor despagubiri egale in cuantum cu zestrea sotiei pierdutain proaste plasamente. A reusit, prin violarea corespondenteidintre trimisul Portii si demnitarii constantinopolitani, sadescopere si sa invalideze complotul pregatit cu sprijinulImperiului Habsburgic, prin care partida unionista trebuia sapiarda alegerile din Moldova. Scrisorile au fost inmanate sprepublicare de catre Costache Negri cotidianului bruxellez «L'Étoiled'Orient». Dupa implinirea actului Unirii l-a parasit pe NicolaeVogoride si a calatorit in Europa. Dupa moartea acestuia, survenitain 1862, s-a recasatorit cu principele Emanuele Ruspoli, care adevenit unul dintre apropiatii regelui italian Vittorio EmanueleII. C. C. a cunoscut astfel cele mai elitiste cercuripolitice si artistice italiene, fiind o temerara sustinatoare aprocesului de unificare, asa cum se manifestase si in cazulRomaniei. A murit doborata de febra palustra si a fost inmormantatala mosia familiei de la tiganesti. (R.I.)
Constanziu-Vlassopol Irina(n. 19 iun. 1900, Iasi - d. 1979, Bucuresti). Primafemeie-ofiter din Marina Comerciala Romana. Fiica generaluluiMihail Constanziu (comandantul Diviziei 2 Cavalerie, Iasi), a facutcursurile primare si gimnaziale prin diferitele garnizoane princare a trecut cu tatal sau. A lucrat o vreme la o intreprindereforestiera si apoi la o sucursala a Bancii Marmorosch-Blanck. La 18febr. 1930, Capitania portului Braila i-a eliberat Livretul demarinar cu nr. 270. A insistat pe langa sotul ei, SpiridonVlassopol, ofiter in rezerva al Marinei Militare Romane, pentru ainchiria de la Serviciul Militar Roman, cargoul "Oituz" de 5400tone. A detinut postul de ofiter maritim III, ocupandu-se deaprovizionarea cu alimente, evidenta cheltuielilor, a conturilor sinavlurilor, pe navele "Dacia", "Oituz" (1930 - 32) si, pana laretragerea survenita in 1936, pe "Ing. N. Vlassopol", unde alaturide sotul ei s-a experimentat in arta navigatiei si a deprinstainele astronomiei, traversand Oceanul Atlantic, pana inArgentina. Pe 15 aug. 1937, de Ziua Marinei Romane, a fost decorata"pentru dragostea cu care a imbratisat marea, secondand tot timpulpe comandantul vaporului romanesc «Ing. Vlassopol»", cu "Medaliamaritima", clasa III, de catre Regele Carol II. Dupa schimbarearegimului politic, I. C.-V. a avut de suferit, ca multialtii, de pe urma originii sale "burgheze", neputandu-se angajadecat ca femeie de serviciu. A continuat sa corespondeze cu MuzeulMarinei, caruia i-a incredintat memoriile si fotografiilepersonale.
Fragment din Dictionarulpersonalitatilor feminine din spatiul romanesc, in pregatire laEditura Meronia
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
