Mayaşii nu s-au înşelat decât un pic: lumea chiar s-a sfârşit, dar nu în 21 decembrie 2012, ci cu vreo mie de ani înainte. Lumea lor, fireşte, că doar nu era să vorbească despre altă lume! Civilizaţia Maya s-a stins după anul 900 şi, chiar dacă asta s-ar fi întâmplat brusc, tot rămânea de stabilit anul real, întrucât străbunul nostru Dionisie Exiguul, zis şi Dionisie cel Mic, a calculat greşit începutul erei creştine. Cu vreo patru ani. Lucru recunoscut nu numai de către ştiinţă, ci şi de către biserică.
Drept care, 2012 ani de la naşterea lui Iisus Hristos au trecut pe când calendarul arăta anul 2008. Şi, din câte se pare, lumea continuă să existe. Deşi categoric nu se simte prea bine.
Pe de altă parte, dacă speculaţiile pe calendarul mayaş ar fi corecte (în realitate, aveau şi ei, acolo, un inel de piatră, au sculptat de jur împrejur până au ajuns de unde-au plecat, deci li s-a terminat obiectul muncii), ne-am putea întreba dacă nu cumva au fost mult mai tari decât credeam, pentru că taman în 2008 a explodat criza financiar-economică mondială. Să prevezi, cu un mileniu avans, sfârşitul lumii, e fumat - dar să anticipezi - cam pe când murea Ibrahim al II-lea Aghlabidul, cel de al nouălea emir din dinastia aghlabizilor - creditele sub-prime şi căderea pieţei imobiliare, recunoaşteţi că e de-a dreptul genial!
Lumea, însă, se poate sfârşi într-o mulţime de moduri. Prudenţi, doomiidoisprezeciştii au cotit-o din timp: nu-i vorba despre dispariţia planetei, nici măcar a rasei umane, ci de trecerea într-o nouă dimensiune, mai exact în 3D. Mai mult, cei merituoşi urmau să obţină un upgrade de 4D sau 5D. Cum habar n-avem ce naiba-i aia, putem să sperăm liniştiţi şi la enşpeD. Iar sfârşitullumiştii pot să susţină cu gravitate că fenomenu' s-a şi întâmplat şi există cetăţeni în multe dimensiuni, cum să-i contrazici?, că nu s-au inventat încă ochelarii respectivi.
Cum ştim, lumea era s-o mai păţească prima dată în anul 1000, şi asta după ce cabaliştii înmulţiseră numărul trompetelor din Apocalipsă cu cel al cailor de foc, adunând neamurile şi împărţind la valurile mării, că şi-un elev de-a patra ştie că, din câteva numere, poţi obţine orice alt număr, dacă ai un pic de răbdare.
1000 a trecut însă cu bine, aşa încât omenirea dezamăgită a amânat Armaghedonul cu un mileniu. Între timp, graţie războaielor, genocidelor, catastrofelor şi molimelor, au murit mai multe lumi, dar nu se pune.
În aşteptarea lui 2000, sfârşitullumiştii şi-au diversificat casandrismele, anunţând moartea sistemelor informatice prin preconizata "criză 2K": din motive de economie de biţişori, sistemele fuseseră create lăsând loc pentru doar două cifre în dreptul anului. Drept urmare, de pildă, un contract semnat în 1997 şi expirând în 2002 ar fi urmat să dureze minus 95 de ani, adică 02 - 97. Creditele deveneau debite şi aşa mai departe - haos.
Cum nu s-a întâmplat o atare grozăvie, eforturile au fost re-dirijate prin întoarcerea la natură: rând pe rând, omenirea a fost declarată muribundă din motive de Ebola, bacteria ucigaşă, boala vacii nebune, pneumonia atipică, gripa aviară, gripa porcină, paianjenul văduva neagră, căpuşele. În timpul gripei aviare, însăşi OMS a declarat că transformarea epidemiei în pandemie nu e o problemă de "dacă", ci de "când". A trecut de atunci un deceniu şi la capitolul victime au rămas tot vreo 150 de morţi, toţi în Orientul Îndepărtat, majoritatea în Vietnam - dacă de aviară or fi murit săracii.
Până la urmă, enervată de atâtea prostii, natura ne-a trims două valuri ucigaşe, unul în 2004 în Indonezia, celălalt după şapte ani în Japonia. Sute de mii de morţi. Dar tot nu ne-am învăţat minte, şi acum l-am înviat pe Rasputin, atribuindu-i daruri nostradamice.
N-o fi cazul să ne potolim?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
