1. Mihai Coşuleţu, Portret de familie; 2. Simona Vilău, Dealul magenta; 3. Ileana Dana Marinescu, Şi tu poţi ajunge guler; 4. Ileana Dana Marinescu, pentru apropiere, pentru distanţă, pentru ochii minţii; 5. Ileana Dana Marinescu,CavalerulTristei Figuri
Cam pompos, adevărat, dar, după ce drămăluieşti bine cu ochiul lucrările, e cât se poate de justificat titlul provocatoarei expoziţii* de la Galeria Orizont! Un challenge ce coboară nu atât din tratamentul artistic aplicat unui şir de trei „continue" englezeşti – „breaking off", „pushing off" şi „stripping off" – cât dorinţei de a omogeniza un manifest estetic exprimat subliminal in chiar afişul de prezentare. Intenţia declarată – vom vedea insă cât de parşiv este escamotată – se invârte in jurul conceptului de OFF. In afară, dar, de fapt, la urmă de tot iţi dai seama că totul este inăuntru. Excentric, dar, in fond, sever circumscris. Centrifug, dar in esenţă, cât se poate de centripet. Tot acest trompe-l’oeil este săvârşit cu măiestrie şi cu nu mai puţin entuziasm de către trei artişti. Doi pictori şi un, nu ştiu cum să-i zic, un bricoleur al miniaturii, un assambleur de detalii insignifiante ale materiei, recompuse in respiraţii insinuante ale geniului vizionar. Unul inedit, năstruşnic, derutant, insolit, clătinându-se ameninţător şi ludic intre absurd şi calin, intre instigare şi delicateţe, intre iluminare şi nefast-food-ul artei.
Tânărul Mihail Coşuleţu, o personalitate complexă, pictor, designer, autor de „desene tridimensionale" (expuse in 2007, la UNAgaleria), coautor de proiecte indrăzneţe (de pildă, ZEBRA, in colaborare cu Simona Vilău şi Adrian Popescu), profesionist al performance-urilor şi, in general, un comunicator de excelenţă, se caută acum la origini.Se supune singur unui racursi pe povârnişul timpului. Vrea să-şi cunoască pe de rost familia. Işi descoperă strămoşii, ii cultivă, ii mângâie, ii iubeşte, ii infăţişează celorlalţi şi, prin urmare, ii propune la premiul intâi cu coroniţă. Nu se sfieşte să-i arate aşa cum sunt, goi, pierduţi in spaţii cvasi-selenare, spectrale sau in incleştarea războiului, cu coiful pe cap, aflaţi pe peronul eternităţii, in aşteptarea clipei când istoria va fi fecundată in folosul urmaşilor. Altfel spus, face, reluând titlul unei alte expoziţii (impărţită cu Simona Vilău, la Galeria ARIPA din Torino, anul trecut), o nouă cercetare in „mitologia temporanee". Fiindcă el nu se consideră con-temporan decât cu sine insuşi. In schimb, cu ceilalţi ai săi, predecesorii, neamurile şi rubedeniile care au peregrinat printre zidurile nesfârşite ale Timpului, el este doar temporan. Printr-o seniorală, indrăzneaţă şi lipsită de complexe sfâşiere a giulgiului care, in general, ne acoperă trecutul. Totuşi, viu. Căci Mihai Coşuleţu n-a avut nevoie să-l resuscite, ci a fost de-ajuns doar să-şi dezgolească ochiul şi să-l privească inlăuntru.
Congenera sa, Simona Vilău, vine din partea cealaltă. Dinspre ea, spre univers. Dar cu aceeaşi cutezanţă fără de trufie ca şi a tovarăşului ei. Aparenţa de amabilitate placidă pe care o răspândeşte, insoţită de un sfios şi modest respect pentru oricare interlocutor, sunt spulberate insă violent de viziunile ei infernale. Nonconformiste până la apostazie. Proiectul de licenţă cu care a absolvit, in 2006, Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti (la clasa maestrului Sorin Ilfoveanu), denumit „Oedip şi Domnul O.", a câştigat atunci Marele Premiu al Senatului Universităţii, iar controversata sa „personală" de la Simeza, „Regele pe divan", a primit premiul Fundaţiei Alexandru Tzipoia pentru cea mai bună expoziţie a unui tânăr artist din 2006. Dacă la aceste reuşite, adăugăm tema sa de masterat, de o bizară juisare estetică, „Communication breakdown. Beatrice&Lolita, Samson&Dalila, Judith&Holofern etc.", precum şi participarea, anul trecut, pentru prima dată oferită in exclusivitate României, la Bienala de Artă de la Caserta (alături de Mihai Coşuleţu), avem in Simona Vilău incă o imagine a valorii tinerei arte plastice româneşti. Tablourile „Balonul negru" şi „Dealul magenta", dar, mai ales, „Lolita cu pârşi", imping fluidul mesajului, pretins „off", al expoziţiei spre o certă unitate intrinsecă a sensului.
Last but not least, Ileana Dana Marinescu vine să complinească, prin titlul său de „regină a obiectelor mici", insoţit de răsfăţul prietenilor, „Dana Castelana", nota de originalitate a acestei reuniuni parcă de familie, a trei artişti cu toane diferite, dar remarcabile. Tehnica de „assemblage" ii stă foarte bine acestei doamne respectabile, dincolo de maturitatea serioasă a căreia se ascund, in ordine: o poftă de joacă nebună, un fior de copilărie recâştigată prin minuţie şi, la sfârşit, o dramatică descifrare a unui mesaj precis al invenţiilor sale. De fapt, adunând bric-à-brac-ul minuscul care ne inconjoară, artista creează o nouă hermeneutică a intimităţii. Prin strădania mâinilor sale, derizoriul microcosmic se transformă in spectaculos, iar detaliul se volatilizează in căuşul unei decoraţii pe alocuri halucinantă, prin inventica imaginaţiei. Noile viziuni cu miez hipocoristic, de alint, vădind un baroc deloc ingrijorător sau fatigant, ci de-a dreptul savuros şi crocant, retopesc fleacurile insipide, cu statut de ready-made sau de fake, in retorta unei pofte creative nestăvilite. Şi le recompun in „obiectele" epice gingaşe, cu insecte („Matca") sau păsări („Cuib"), in structurile antropomorfe afurisit de iscusite („Desprindere"), in snoavele pilduitor de gureşe („Pentru apropiere, pentru distanţă, pentru ochii minţii", „Loc de odihnă", „Şi tu poţi ajunge guler") sau in apropourile grave, reci şi ascuţite, ascunse in faldurile unui drapel de plasă din sârmă. Fragmentarismul ludic extras din manufactura artistei, care sublimează la perfecţie eforturile de bricolaj in colaj (tridimensional!), imi aduce aminte de replica unui personaj: „Sunt atât de perfect, incât va trebui să invăţ să greşesc!". Ileana Dana Marinescu se ţine departe de eroare. Şi bine face.
Altminteri, pentru o uşoară, dar serioasă conformitate cu basmul, cei trei artişti sunt tot atâtea feţe ale Marelui Oz, atotputernicul vrăjitor din Oraşul Smaraldelor. Acela care visează ce vrea muşchiul lui oniric.
*) Breaking off, Pushing off, Stripping off, Ileana Dana Marinescu, Simona Vilău, Mihail Coşuleţu, Galeria ORIZONT
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
