Nu ştiu de ce Viaţa lui Kostas Venetis, Cartea românească, a lui Octavian Soviany a fost numit "roman de epocă". Pentru că, în realitate, este vorba despre viaţa de pretutindeni şi de oricând. Culoarea locală e mai mult o nuanţă, limba greacă redusă la câteva vocabule. Nu exoticul predomină în această carte, ci un pestriţ al urâtului şi al răului.
Mă bucură acest naturalism, chiar dacă mare parte din el ţine de paradă, pentru că vine în contra curentului de pudibonderie şi intelectualism alambicat ce suge inutil seva romanescului. Să nu ne închipuim că autorul este slobod la gură. Paradoxul lui Octavian Soviany este că a funcţionat ca unul dintre criticii literari importanţi ai mizerabiliştilor, promoţia 2000, dar a rămas întotdeauna un pudic, nu un pudibond. Cel mai tare cuvânt din această carte e "pizdă", scris parcă ghiduş şi timid.
Dincolo de avalanşa de păcate şi perversiuni, un ochi versat distinge o sumedenie de teorii şi doctrine. De la maniheismul alb-negru, la teoria supraomului a lui Nietzsche, până la magie şi mentalităţi specifice locurilor şi timpurilor. Slavă Domnului că literaturizarea literaturii nu poluează paginile de faţă! Câteva convenţii narative există, însă ele au rolul de a pulveriza un parfum de epocă. Viaţa lui Kostas este relatată de Nemţoaică, iubitul şi discipolul marelui îndărătnic. Nemţoaica, la rândul lui, e şi el sodomit, criminal, hoţ şi mai ştiu eu ce. Personajele au o mare dispoziţie spre confesiune, însă nu pentru a se lăuda cu răutăţile lor, ci într-un fel de spovedanie şi analiză spre folosul celorlalţi. Schematismul cărţii derivă şi din triunghiurile amoroase, din complexele oedipiene şi hamletiene puse în scenă cu conştiinciozitate. La un moment dat începi să anticipezi eşafodajul narativ. Atmosfera de epocă, câtă există, este creată mai degrabă de ritmul şi înfloriturile narative specifice povestirilor sapienţiale medievale, gen cele despre Nastratin Hogea. Bine, peste ele se suprapune euforia violului şi a crimei de la marchizul de Sade. Însă toate personajele, oricât de bestiale, sunt încărcate energetic la maximum, trăiesc cu intensitate nebună.
Din punct de vedere narativ, romanul este onest. Convenţiile narative sunt clasicizate, ritmul tărăgănat, povestea curge ca un fluviu, chit că din loc în loc apar ecluze care înghesuie şuvoiul. Există un singur, vârtos fir narativ. Pentru că oricâtă intenţie de povestire-cadru ar exista, deci poveşti încapsulate într-o poveste mai cuprinzătoare, toate personajele sunt croite pe acelaşi calapod. Consecinţa este că orice om din carte este într-o măsură mai mare sau mai mică Kostas Venetis. Aceasta duce la monotonie şi ţi-ai dori ca romanul să fie mai scurt cu 150 de pagini. După primele 200, ai citit cam tot ce era de aflat. Şi autorul ce transcrie povestirea naratorului convenţional admite întrebuinţarea acestei strategii confortabile, de succes: "singurul merit al paginilor care urmează este acela de a fi, întrucâtva, o operă arhivistică".
Mă gândesc, amuzat, cât de pornit este scriitorul împotriva imaginilor liliale: Kostas intră în scenă coborât parcă direct dintr-un tablou de Hyeronimus Bosch: "gura negricioasă şi ştirbă ce începuse ce începuse să semene cu gaura unui poponar". Nemţoaica e şi el foarte relaxat în confesiune: "Trecuseră aproape trei ani de când eram femeia lui Kostas Venetis".
Kostas îmbină patima trupească cu cea ştiinţifică. Adoră execuţiile publice şi devorează tratatele de tortură. Maniheist de un soi bizar ("Dacă binele se face din voia lui Dumnezeu şi răul se face tot din voia lui Dumnezeu"), el acumulează cu sete pestriţul lumii, ca şi cum în felul acesta se apropie de Dumnezeu. Mistica răului este motivată biografic. Tatăl lui Kostas este un bărbat bicisnic, cu voce de femeie, dar care istoriseşte pătimaş despre marii eroi ai Greciei. Mama lui trăge la măsea, îşi înşeală soţul şi are talente vrăjitoreşti: "Se mai spunea despre dânsa că-i meşteră în legatul brăcinarului, care îi văduveşte pe bărbaţi de vîrtute, că se pricepe să ia laptele vacilor şi oilor şi că, rostind anumite descântece, îşi poate aduce flăcăii la aşternut călare pe cozi de mătură sau pe linguri de lemn". Ba îşi ademeneşte şi fiul plin de hormoni care, din când în când, se muceniceşte cu post şi flagelare, de-l ia lumea drept sfânt. Un fel de Nică a Petrii, însă mândru, ranchiunos şi dispreţuitor.
Din acest indiferentism moral ţâşnesc unele gânduri remarcabile, ce presară (odată la 10 pagini), cartea: "aplecarea spre desfrâu dovedeşte neputinţă în dragoste. Desfrânarea se lecuieşte prin dragoste, iar dragostea poate fi biruită prin desfrânare".
O altă calitate a romanului, rezultat al scriiturii de tip memorialist, este precizia argumentelor şi a descrierilor. Soviany a învăţat cu uşurinţă cum să scape de metehnele confraţilor prăfuiţi, care s-au bălăcit şi încă se în virtuozităţi neologice, în filigrane stilistice şi în emiterea de judecăţi ultraelaborate. Dacă nu oferă o lectură foarte ageră şi imprevizibilă, cel puţin autorul narează onest tot felul de grozăvii. O lectură de (bizară) plăcere, aşadar.
Kostas Venetis poate fi alăturat galeriei marilor strâmbi. Deci urâţi sau debili care au făcut istorie: Richard al III-lea, Quasimodo, Don Carlos, căpitanul Ahab etc. Cu precizarea că el nu poate "mărturisi binele decât făptuind răul". Metafizica lui este una gnostică: "Toate căile noastre spre Dumnezeu sunt cumplite". Şi coşmarurile lui sunt toate premonitorii. De multe ori parcă am asculta o simfonie de Robert Schumann, Manfred, de exemplu. Când lin, suav, când tumultuos şi înnegurat. Protagonistul când o face pe sfântul, când pe pâcătosul. Pentru că, în realitate, el - asemenea celorlalte personaje care îi seamănă teribil - par discipoli ai lui Antistene cinicul. Ceea ce îi seduce este plăcerea. Să nu uităm că şi experimentul ori infatuarea tot plăceri sunt. După care este trasă concluzia, sub formă de panseu: "Nimic nu poate să fie mai aţâţător decât să omori în numele legii". Bine, asta aşa este, am văzut-o de atâtea ori cu ochii noştri.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
