Vizitatorii Muzeului National de Arta care intarzie in fata micului, dar atat de insufletitului peisaj semnat Soare, unic in epoca prin prospetimea cromatica, si citesc apoi intreg numele autorului - Soare Macedonski - dimpreuna cu anii nasterii si ai mortii au convingerea ca muzeografii sunt in greseala. La fel se manifesta si publicul Muzeului Colectiilor, si clientii negustorilor de picturi, cand dau de numele urmasilor lui Macedonski: Nikita si Alexis - fiii poetului - si Soare, baiatul lui Alexis, nascut si facut pictor de tatal sau foarte, foarte devreme, cam in acelasi mod in care sunt pregatiti la pian, inca de la varste de tot fragede, copiii minune ai muzicii.
Dupa ce le descoperi celor trei biografiile, cu multa osanda de detectiv prin arhive si de rabdator la memoria unor varstnici, si ajungi cu gandul la drama lui Hasdeu si a talentatei sale fiice Iulia, paralelismele se impun, chiar si la un public mai rezervat cu legendele. Soare (isi mai zicea si Solaro) nu are un curriculum vitae, chiar daca trebuie sa amintim aici momentul cand a expus - pentru prima si ultima oara in Romania - in 1915 (!!!), la Ateneu, in asa numitul Cenaclu Idealist, laolalta cu I. Bednarik, Elena Popea, Ionel Ioanid, Poitevin-Scheletti, Ionescu Doru, Corneliu Mihailescu si alti cativa "idealisti" cu o definitie cam naiva a telului. Interesant insa e faptul ca tablourile i-au intrat de mic copil in case mari, poate nu cu argumentul dintai al talentului, ci cu al numelui familiei, si au ramas in expunere si dupa sfarsitul sau atat de timpuriu. Hranit numai cu arta moderna franceza, era normal ca paleta si intelegerea peisajului sa fie, la junele Solaro, foarte diferite de ale contemporanilor care au mers la Paris, la lectia deceniului 1910-1920, cu reflexele post-grigoresciene stabilizate in tara.
In context biografic, trebuie sa aducem in discutie rolul lui Alexis, unul din aventurierii de seama ai sevaletului. Dar aventurier nu in lumea stilurilor si a conceptiilor despre arta, ci in aceea mai cuprinzatoare a conjugarilor umane. Alexandru Macedonski a tinut sa-si faca fii artisti si, daca tinem cont de bizareriile existentei sale, cu tot ce puteau ele sa insemne pentru copii, putem spune ca a reusit. Nikita a fost poet, pictor si desenator, iar Alexis scenograf de film, pictor monden si, prin jocul sortii si al evenimentelor, artist de casa al lui Franco si Mussolini. Cand i-a organizat iubitului sau fiu, Soare, expozitia postuma, din primavara lui 1929, la Ateneu, Alexis era un nume destul de circulat in mediile artistice pariziene, atat ca pictor, cat si ca scenograf al filmelor lui René Clair. Presa din Romania relua prompt toate informatiile privitoare la succesele in Franta ale omniprezentului duo. Cum ar fi, de pilda, expozitia acestora din 1927, de la Galeria Armand Drouant. Iar datorita haloului numelui Macedonski, elogiile deveneau, cu adaosul de prestigiu al condeierilor care le formulau (Adrian Maniu, C. Vladescu), garantii de valoare. Din cele cateva tablouri semnate Alexis, n-am reusit sa ne formulam o opinie despre cuprinderile talentului sau. Stim ca a plecat la studii in 1905 cu o bursa si ca prezentele sale in tara erau remarcate si de cronicari precum Tonitza, niciodata binevoitor cu neavenitii. A expus la Cercul Artistic, in 1905, si tot atunci intr-o mare manifestare colectiva. La Salon a dat lucrari in 1911, 1913, 1915, 1916, iar la expozitiile de grup a trimis panze, in general de mici dimensiuni, oridecateori a fost solicitat. In 1927, a avut o "personala", iar ecouri ale activitatii sale europene primim din presa pana in 1943, cand a expus la Madrid, dupa ce, in 1936, fusese semnalata si o selectie din opera in insulele Baleare.
Nu se stie unde si cum a murit Alexis Macedonski. In unele inventare de pictori e confundat cu Soare. Din 1920, cand s-a stabilit la Paris, vestile privind viata si lucrul sau sunt romantate. Se spune ca din Palma de Malorca, unde se refugiase, a fost cules, ca urmare a unei intelegeri telefonice intre Franco si Mussolini, de un cargo german numit "Hero", si transportat in Italia. Numeroasele carti si studii inchinate creatiei poetului Alexandru Macedonski nu insista, cand vine cazul sa se refere la Alexis, probabil din cauza acestor mistere din ultima treime a vietii sale.
Astfel fiind situatia, nu ne ramane decat sa-i indemnam, atat pe istoricii literari, cat si pe tinerii istorici de arta dornici de adevar, sa desluseasca, dintr-o perspectiva nestanjenita de nici un obstacol ideologic, capitolul plin de enigma din povestea familiei Macedonski si anume pe acela interesand opera pictata a mult nefericitilor Nikita, Alexis si Soare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
