Ziarul de Duminică

Sorin Mărculescu: „Murim, într-un sens mai larg, nu numai în ce scriem sau creăm, ci şi prin fiecare lucru pe care-l facem.”/ de Andra Rotaru

Sorin Mărculescu: „Murim, într-un sens mai larg, nu numai în ce scriem sau creăm, ci şi prin fiecare lucru pe care-l facem.”/ de Andra Rotaru

Autor: Andra Rotaru

21.10.2011, 00:06 1072

Poetul, eseistul şi traducătorul Sorin Mărculescus-a născut la 19 noiembrie 1936, în Bucureşti. Este licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia franceză, cu o teză despre arta sonetului la Ronsard şi Du Bellay (1959). Debutează publicistic în revista Familia (1966), cu poezie, iar editorial cu volumul de versuri Cartea nunţilor (1968). Urmează volumele de versuriLocul sâmburelui (1973); Carte singură (1982); Fluviul întâmplător(1985); Semne de carte (1988); Lumina de seară(2000). Sorin Mărculescueste în acelaşi timp unul dintre eminenţii traducători contemporani, publicând aproape cincizeci de volume de beletristică, filosofie, religie, critică şi istorie a artelor, transpuse din autori precum T.S. Eliot, Boris Vian, V.L. Saulnier, B. Fundoianu, K. E. Gilbert şi H. Kuhn, Wladislaw Tatarkiewicz, Erwin Panofsky, R. Wittkower, H. Zimmer, Jean Filliozat, J. Evola, L. Kolakowski, C.S. Lewis etc., dar mai cu seamă din literatura şi filosofia spaniolă clasică şi contemporană:Miguel de Cervantes, Baltasar Gracian, Calderon de la Barca, Miguel de Unamuno, Jose Ortega y Gasset, Damaso Alonso, Vicente Aleixandre, Fernando Savater. Primeşte premiul pentru traducere al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pentru antologia Romancero: Vechi balade spaniole (1976) şi premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor din România, pentru Poezie spaniolă. Încercare de metode şi limite stilistice, de Damaso Alonso. Totodată, traducerea de către un singur specialist a ediţiei Miguel de Cervantes, Opere narative complete, Editura Paralela 45: vol. 1, Galateea; vol. 2/I şi 2/II, Don Quijote de la Mancha; vol. 3, Nuvele exemplare; vol. 4, Muncile lui Persiles şi ale Sigismundei, precum şi Falsul don Quijote de la Mancha, de Alonso Fernández de Avellaneda, reprezintă o întreprindere unică pe mapamond

-Aţi tradus volumul de debut al lui Miguel de Cervantes, intitulatGalateea, în seria "Opere narative complete", colecţia "Capodopere ale literaturii universale", Editura Paralela 45, în anul 2008. Aţi continuat cu traducerea volumelorDon Quijote de la Mancha(2009),Nuvele exemplare(2009) şiMuncile lui Persiles şi ale Sigismundei(2009). În acest an (2011), a apărut şi volumulFalsul don Quijote de la Mancha,de Alonso Fernández de Avellaneda, o continuare apocrifă a opereiDon Quijote de la Mancha. Sunteţi singurul traducător care întreprinde o astfel de înlesnire pentru cititori, a operei lui Cervantes.

- Istoria traducerilor cuprinse în ediţia la care vă referiţi, Opere narative complete, de Miguel de Cervantes (Editura Paralela 45, 2008-2009, 4 vol., 5 tomuri) este mult mai veche, întinzându-se pe câteva decenii. Cu excepţia Galateei, toate celelalte titluri au avut parte, unele din ele şi la alte edituri, de cel puţin trei ediţii de-a lungul anilor, ceea ce mi-a îngăduit să le reiau, să le ameliorez şi să le unific prezentarea sub egida editurii domnului Călin Vlasie. Ca atare, într-adevăr, dacă-i adăugăm şi Falsul don Quijote (2011), întreprinderea aceasta este unică după ştiinţa mea, întrucât nicăieri în lume nu a mai apărut alta similară realizată de un singur traducător şi pentru proză, şi pentru versuri. Deoarece e bine să se ştie că operele narative ale marelui scriitor cuprind şi majoritatea producţiei sale poetice, adică vreo 7.000 de versuri, din care peste 5.000 numai în Galateea: pe toate le-am tradus respectând cu scrupulozitate formele originale, mânat de aceeaşi dorinţă de fidelitate (mi-a plăcut să folosesc formula "literalitate expresivă") transpunând în acelaşi spirit şi proza celor patru capodopere. Am încercat, pe de altă parte, să ţin pasul cu cele mai importante contribuţii ale editorilor şi comentatorilor cervantişti, dar şi să propun unele viziuni interpretative proprii despre operele fascinante cu care am convieţuit atâta vreme, ceea ce e deopotrivă riscant şi provocator. Numai bibliografiile în continuă creştere ale ediţiilor şi cercetărilor despre viaţa lui Miguel de Cervantes şi operele sale ar ocupa câteva volume masive; ca atare am fost depăşit de un asemenea debit, drept care am încercat (sau mai bine zis am fost silit) să mă limitez la ceea ce mi-a fost direct accesibil şi mi s-a părut esenţial. Am putut beneficia şi de atmosfera efervescentă creată de deceniul aniversar şi comemorativ care, printr-o fericită potrivire a datelor calendaristice cervantine (apariţia celor două părţi ale lui Don Quijote în 1605 şi 1615 şi moartea scriitorului în 1616), marchează fiecare început de secol şi dau un extraordinar, aproape neverosimil impuls exegezei şi editării operelor sale. Pe fondul acestui deceniu aniversar, al cărui final mi-aş dori, fireşte, să-l apuc, am avut norocul să-mi pot definitiva ediţia actuală. Toate acestea, revin, au lucrat nu numai în favoarea creşterii mele lăuntrice ca traducător şi exeget, ci, mai cu seamă, sper din tot sufletul, în folosul cititorilor români care beneficiază de o ediţie oricum unitară atât în plusurile, cât şi în eventualele şi inevitabilele ei minusuri.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO