"Există oameni a căror acuplare poate să răstoarne ordinealumii. Iată o carte ce se inspiră liber din viaţa unor personajeistorice care au zguduit epoca lor şi care n-au scutit-o dezgâlţâieli nici pe a noastră." Acesta este incipitul unui roman*puternic, zguduitor ca şi personajele care îl animă, scris de un omde ştiinţă excentric, care face literatură ca să-şi verificeteoriile bizare şi la care lumea academică priveşte cu prudenţă,atunci când nu o face cu iritare.
Autorul, Tobie Nathan (născut în 1948 la Cairo), esteprofesor universitar (a predat psihologie clinică şi patologică laUniversité Paris VIII), diplomat şi scriitor (aflat acum la alşaselea roman). Este cel mai cunoscut reprezentant aletnopsihiatriei franceze, disciplină care propune o nouă viziune apacientului (privit în strânsă legătură cu universul său familialşi cultural) şi care dezvoltă reabilitarea "terapiilortradiţionale".
Spre a face faţă problemelor de care se izbesc populaţiileimigrate, etnopsihiatrul ia cât se poate de în serios explicaţiile"tradiţionale" ale răului, bolii şi nefericirii, elemente care, încultura lor de origine, sunt imputabile unor "prezenţe" maleficenonumane. Teoria lui Nathan este că se cuvine conferită o egalălegitimitate atât practicilor terapeutice ale societăţilorindustriale avansate cât, şi celor provenite din societăţiletradiţionale. Desigur, în Franţa raţionalistă, un personaj cum esteNathan, la costum şi cravată impecabile, dar cu brăţări la mâini,care recomandă medicilor să trateze un copil autist de origineafricană ducând-l la vraci (acesta îl va scufunda în pânteceleaburind ale unui berbec proaspăt tăiat) şi făcându-i circumcizie,nu poate părea, chiar dacă pacientul este vindecat, decât ociudăţenie. Iar eficienţa sa - o potriveală iluzorie. Poate deaceea, Tobie Nathan a renunţat să mai predice medicina la Paris şia plecat în Guineea, ca ataşat cultural, unde scrie pătimaşliteratură, ca mulţi alţi reprezentanţi ai diplomaţieifranceze.
"Cine l-a ucis pe Arlozoroff?", expresia care dă titlulultimului său roman, reprezintă, în Israel, o formă uzuală de aspune, în legătură cu orice problemă, că nu există niciun răspuns.O întrebare la întrebare, care duce spre o fundătură.
Dar, de fapt, cine este, cine a fost Arlozoroff? Un personajpolitic de primă mărime din Palestina de dinaintea creării statuluiIsrael, un lider de stânga, duşman al dreptei sioniste a unuiBegin, un politician care s-a ocupat cu "recuperarea" unui numărcât mai mare de evrei ameninţaţi deja de ascensiuneanazismului. Pe 16 iunie 1933, la şase luni după ce Hitlerajunsese în fruntea cancelariei Reich-ului, Arlozoroffeste asasinat pe o plajă din Tel Aviv. Cine a schimbat istoria,curmând viaţa şi cariera celui ar fi putut deveni întâiulpreşedinte al statului Israel? Rivalii săi israelieni,palestinienii (deja deveniţi ostili implantărilor cu populaţieevreiască) sau oamenii lui Goebbels, care aflase că Arlozorofffusese, cu ani înainte, amantul Magdei, fostă Friedlander, fostăQuandt, actuală doamnă Goebbels. Desluşind iţele istoriei şianalizând toate aceste posibilităţi, Tobie Nathan povesteşte întâide toate traseul de electrocardiogramă al iubirii pătimaşe dintreMagda (care avea să se sinucidă în buncărul lui Hitler după ce îşiva fi omorât cei cinci copii) şi liderul israelian, ajungând înprezent, în lumea luiSderot Ben Gourion şi luiFrishman,întorcându-se apoi la disperările Shoah-uluişi ale luptelor din Orientul Apropiat, fără să uite să poposeascăîn înalta lume germană a finanţelor antebelice.
Un zigzag de personaje, de rase şi de mentalităţi, cuaccente de nebunie personală (iar Nathan chiar se pricepe la asta)şi de erotism învăluitor, un roman după lectura căruia rămâneşfichiuitoare în memorie nu numai atmosfera, ci şi o suită deportrete-reper, între care se detaşează cele ale sinistrului JosephGoebbels şi enigmaticei sale soţii, Magda.
*) Tobie Nathan, Qui à tué Arlozoroff?, ed. Grasset, 426 p.,20,90 euro
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al UniversităţiiBucureşti, Facultatea de filologie, secţia română-portugheză.Redactor principal (şi, începând cu 1991, grafician copertator) laEditura Eminescu, între 1985-2003. Colaborări (cronică literară,cronică plastică, traduceri) la numeroase reviste culturale,începând cu 1974. Redactor şi art-director la diverse publicaţiidin ţară. A semnat mai multe volume de traduceri şi un volum deinterviuri. Din anul 2000 până în 2009 - editor executiv la Ziarulde Duminică.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
