Ziarul de Duminică

Şpagă pentru ierarhii Bucovinei/ de Marius Vasileanu

Şpagă pentru ierarhii Bucovinei/ de Marius Vasileanu

Autor: Marius Vasileanu

15.06.2012, 00:02 567

Reiau câteva fraze publicate cu acel prilej "în general, nu se fac slujbe de cununie în bisericile unor mănăstiri vechi măcar din raţiuni care ţin de protecţia monumentelor istorice. Cu toate acestea, periodic, cu dezlegare de la ierarh, te pomeneşti cu nunţi unde te-aştepţi mai puţin. Presiunea autorităţilor politice îşi spune cuvântul. Alteori este vorba pur şi simplu de şpaga dată episcopului. Este binecunoscut exemplul «încoronării» unui aşa-numit rege, eveniment petrecut tocmai la Mănăstirea Curtea de Argeş. Explicaţiile date atunci au fost penibile bâlbe, ierarhul locului făcându-se că plouă şi dând vina pe preoţi - încă o pată greu de şters de pe imaginea Bisericii Ortodoxe Romane (BOR)" (vezi "România liberă" din 22 ianuarie, 2010).

Ulterior - ca un făcut, la puţină vreme -, într-un comunicat difuzat în data de 16 aprilie 2010 de Centrul de presă Basilica al Patriarhiei BOR se spune că, în urma deciziei Arhiepiscopiei Bucureştilor, al cărei ierarh direct este PF Patriarh Daniel "Oficierea Tainei Sfântului Botez şi a Tainei Cununiei în mânăstiri trebuie tratată sub aspect pastoral-sacramental şi nu financiar, cum se întâmplă uneori, din cauza duhului de secularizare, care pătrunde şi în comunităţile monahale. Taina cununiei creează o legătură aparte între familia care se întemeiază şi comunitatea din care provine şi în mijlocul căreia se formează, cu semnificative implicaţii duhovniceşti-sacramentale. În acest sens, după cum tunderea în monahism sau călugăria înseamnă intrarea unei persoane în comunitatea monahală, aceasta săvârşindu-se doar în mânăstire, nu în parohie, tot aşa cununia înseamnă intrarea noului cuplu (bărbat şi femeie) în viaţa unei comunităţi euharistice parohiale, care este mediul normal de creştere spirituală şi de participare duminicală la viaţa bisericească a parohiei.

În mod asemănător, Sfântul Botez se săvârşeşte în parohia în care s-a născut copilul, acesta adăugându-se copiilor din parohie, unde creşte fizic şi duhovniceşte până ajunge la maturitate. De aceea, parohia, nu mânăstirea, eliberează certificate de botez şi de cununie celor care primesc aceste Sfinte Taine. Un copil nou botezat creşte în parohie, nu în mănăstire. De asemenea, un cuplu trăieşte în parohie, nu în mânăstire.

Pogorăminte multe de la această regulă s-au făcut mai ales în perioada comunismului, când unele persoane care deţineau funcţii importante în societate se cununau pe ascuns în mânăstiri, pentru a nu fi sancţionate pe linie de partid (Partidul Comunist Român). În perioada respectivă, din lipsă de personal, la unele parohii au fost desemnaţi ca preoţi parohi chiar unii dintre ieromonahi. Aceştia puteau săvârşi, cu binecuvântarea Chiriarhului locului, toate Sfintele Taine într-o biserică parohială.

Însă astăzi, în libertate, trebuie să se revină la practica normală, tradiţională, de a se săvârşi Tainele Sfântului Botez şi a Sfintei Cununii în parohie (biserici de mir), nu în mânăstiri, de către preoţii de parohie, iar nu de către călugări.

Experienţa din ultimii 10 ani arată că multe slujbe de cununii şi botezuri săvârşite în mânăstiri au adus mai multe pagube duhovniceşti decât câştig material acestor comunităţi monahale (unii monahi părăsind mânăstirea şi căsătorindu-se, iar comunitatea monahală a început să-şi piardă specificul ei).

Potrivit canoanelor 3 şi 4 ale Sinodului IV Ecumenic, monahilor li se interzicea a se ocupa cu treburi lumeşti, civile, politice, militare sau de orice alt fel, iar mai târziu li s-a interzis să fie tutori, naşi de botez sau cununie, precum şi să săvârşească Sfânta Taină a Cununiei.

Atât Regulile călugăreşti ale Sf. Teodor Studitul, cât şi vechile pravile opresc, de asemenea, ieromonahii să oficieze Taina Cununiei, ca unii care au depus votul castităţii şi care nu pot lua parte nici la dansul ritual al cântării «Isaie, dănţuieşte ...», nici la ospăţul sau petrecerea care urmează după nuntă.

Acest aspect a fost reglementat şi la românii ortodocşi în Pravila Mare (Îndreptarea Legii, 1652) care, la Glava 135, alineat 2, arată că «ieromonahul, adică popa călugăr, nuntă nu cunună, adică nu blagosloveşte, că şi aceaia iaste fără dă leage şi făr'de cale şi nu se cuvine. Pre unul ca acela-l canonesc dumnezăeştii părinţi cu lipsa de preoţia lui».

Având în vedere aceste motivaţii canonice şi pastorale, Sinaxa stareţilor şi a stareţelor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor, în anul 2007, a hotărât să se revină la rânduiala corectă tradiţională din punct de vedere teologic şi pastoral, anume să se păstreze distincţia dintre mânăstire şi parohie, fiecare având rolul şi misiunea sa proprie în viaţa Bisericii. Excepţiile sau pogorămintele de la această regulă, dacă sunt bine motivate, pot fi aprobate de Chiriarhul locului, dar nu pot deveni o practică obişnuită.

Aceste două comunităţi eclesiale, mânăstirea şi parohia, trebuie privite din punct de vedere duhovnicesc şi nu financiar, iar responsabilitatea duhovnicească a preotului de parohie şi a naşilor faţă de copiii botezaţi şi tinerii căsătoriţi trebuie să fie una permanentă, nu transferată preoţilor monahi din mânăstiri" (sublinierile din textul de mai sus aparţin semnatarilor comunicatului).

...Mă aflam sâmbăta trecută (9 iunie 2012) în Rădăuţi pentru a mă documenta şi scrie un material despre Mănăstirea Bogdana aflată chiar în centrul frumosului oraş bucovinean. Pe la ora 19.00 a apărut alaiul unei nunţi aşteptate în interiorul bisericii "Sf. Nicolae" (Bogdana) de un sobor de preoţi (unii, călugări). Este limpede, una din mărimile oraşului a găsit mijloacele de a convinge clerul şi ierarhii locului. Nu ştiu dacă Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a luat vreo hotărâre similară celei din Bucureşti. Gradul de autonomie la nivel de episcopie este destul de mare în cadrul ortodoxiei astfel încât dacă nu s-a hotărât ceva similar la nivel de Patriarhie, nu prea are rost să discutăm. Cu toate acestea, pornind de la comunicatul sus-arătat, nu poţi să nu-ţi pui nişte întrebări. Deoarece cununia s-a desfăşurat cum este firesc, tradiţional, cu tot ritualul.

Cum am mai spus, excepţiile, numite în limbajul creştin ortodox "pogorăminte", nu se obţin pe bani, ci - se spune în nenumarate scrieri teologice de mare frumuseţe - sunt expresii ale milei şi dragostei lui Dumnezeu transmise printr-un ierarh sau preot. Exemplu: eşti bolnav şi nu poţi ţine post - în mod evident "primeşti dezlegare", cu alte cuvinte eşti iertat de la asprimea unei asceze de care corpul tău nu este capabil. Instrumentul acesta numit pogorământ are o întreagă istorie în creştinismul răsăritean. Problema este că pogorământul îşi pierde profundele sensuri duhovnicesti, spirituale, în clipa în care este acordat din motive politice sau financiare.

Căci vorbesc aici despre o construcţie de secol XIV, considerată cea mai veche biserică zidită din Moldova, ridicată de Bogdan I, întemeietorul acestui stat.

Le doresc cu această ocazie, la rândul meu, casă de piatră tinerilor căsătoriţi. Dar, tocmai pentru că sunt foarte tineri, îi sfătuiesc să nu facă la fel cu copiii lor. Flacăra lumânării deteriorează pictura şi zidurile - şi aşa înnegrite, în cazul Mănăstirii Bogdana, căci nu au avut parte încă de o restaurare. În plus, cutumele creştine şi regulile sus-menţionate sunt destul de clare. Facem pariu că nu i se permite oricui o asemenea "cinste" de a face cununia religioasă tocmai în această biserică? Oricum, nu mai rămâne decât o singură explicaţie, cea de ordin financiar, deoarece cea de ordin pastoral nu este decât o gogoriţă în condiţiile politice de astăzi.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO