Ziarul de Duminică

Spre Dervent

01.07.2005, 20:23 295

Dervent este un deal de pe malul bulgar al Dunarii, nu departe de Silistra. Dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, Ostrov si Galita, cele mai importante comune din hotarul dinspre est al Silistrei, au fost atribuite romanilor, desi acestia, practic, se numarau in aceasta zona doar cu zecile.

A fost, totusi, o politica destul de chibzuita a autoritatilor comuniste. Satele, golite de bulgarii refugiati in propria tara - aflata la sute de metri mai departe - au fost repopulate cu familii de tineri improprietariti ai reformei agrare a lui Petru Groza, in majoritate proveniti din Prahova, Arges si Dambovita, din zone de coline, in care terenurile agricole arabile nu ajungeau pentru toata lumea.

Dervent a vazut astfel noi chipuri. Acela pe care poetul Vasile Voiculescu il imaginase pentru eroul lui Zahei s-a imputinat in aceste conditii - vechea manastire si izvorul ei tamaduitor, spre care orbul cel patimas odinioara s-a indreptat in calatoria sa de o viata, isi pierdusera taina. O lume noua intrase in aceste parti, altfel binecuvantate de Dumnezeu cu toate cele ce i se cuvin pamantului; dar nu si de catre oameni.

Vremurile s-au schimbat curand si pentru obstea monahala de aici. La 31 ianuarie 1958, se hotarase de fapt lichidarea vietii monahale din Romania. Si nu pentru pricini precum erezia prosteasca petrecuta recent undeva prin colturile sarace si mistice ale Moldovei, ci pentru ca oamenii trebuiau sa intre in "ritmul nou" al vietii socialiste. Or, in lumea aceea, numai a te ruga lui Dumnezeu era privit de catre autoritati drept un pacat - cu atat mai mult a-ti dedica viata rugaciunilor.

Lichidarea manastirilor a fost foarte bine planificata, iar operatiunea s-a desfasurat sub controlul direct al Securitatii. Un astfel de raport din 1958, care privea chiar inchiderea lacasurilor de rugaciune din Dobrogea, stabilea urmatoarele masuri: "In ceea ce priveste scoaterea din manastire a personalului existent, se va proceda in felul urmator: in prima etapa, vor fi scoase un numar de 5 maici, pana la etatea de 40 de ani, care au posibilitati de intretinere in viata civila si sunt capabile de munca, iar in etapa a doua va fi un preot care nu va fi scos, insa va fi mutat la o manastire din tara si 2 maici care, de asemenea, nu vor fi scoase, insa vor fi mutate la alte manastiri din tara. Pentru a nu crea o stare de spirit nefavorabila, propunem ca, in prima etapa, sa se inceapa cu manastirile ortodoxe Cocosu, Cilic Dere si schitul din Techirghiol, apoi, in a doua etapa, sa se treaca la manastirile Saon si Dervent, iar in a treia etapa vor fi manastirile de rit vechi lipovenesc Uspenia si Ovidenia". Propunerile apartineau sefului Directiei Regionale de Securitate Constanta, locotenent-colonelul Ion Bolintineanu. L-am cunoscut pe acest om maruntel si jovial, ajuns, prin 1991, seful Securitatii din Brasov: se inaugura in curtea Serviciului Roman de Informatii un monument pentru doi dintre ofiterii fostei politii politice comuniste, ucisi in decembrie 1989. Mi s-a parut chiar simpatic atunci. Documentul citat mai sus l-am gasit mult mai tarziu. Asa am invatat ca oamenii nu sunt totuna cu dealurile si ca o calatorie spre Dervent nu ajunge pentru a te vindeca de orbire.

Spre acest deal straniu am calatorit si eu candva, orb fiind in felul meu si in spiritul acelor timpuri. Am ajuns la Dervent in august 1985. Biserica vechiului schit era de acum inconjurata de tractoare si de pluguri dezmembrate, iar chiliile devenisera sediu administrativ si dormitoare pentru tractoristii Statiunii de Mecanizare a Agriculturii, care deservea zona comunei Galita. Era spre inserat si nu prea stiam incotro sa ma indrept, asa ca l-am intrebat pe un paznic batran si pe jumatate adormit, poate de la vin, poate de pe urma arsitei, incotro s-o apuc spre Dervent. "Aici e", si mi-a aratat bisericuta cenusie, darapanata, langa care un izvor tasnea cu suvoi puternic, printr-o bucata de otel, taiata dintr-o teava de tun. Nu citisem pe atunci "Zahei orbul" si eram cam furios. Luat in remorca unui tractor, alaturi de proletarii agricoli care lucrau la IAS-ul din Ostrov, am descoperit mai tarziu ca aceia care ma ajutasera sa urc in remorca mi-au furat ceasul desteptator, asezat cu grija intr-un buzunar al rucsacului. "Dealul", i-am cerut. "Arata-mi, nene, dealul, sa ajung la cetate". Omul a dat din umeri si mi-a indicat apoi un dig, care ma va duce, spunea el, exact sub Dervent, unde se aflau "domnii care lucreaza la cetate".

Acolo sunt ruinele unei cetati bizantine. Ca student la istorie, am facut practica intre acele ruine, cunoscandu-l si compatimindu-l sincer pe nenea Nicu. El a fost cel care, la instigarea Securitatii, a strecurat un pistol in chilia duhovnicului. Manastirea Dervent a fost desfiintata, ca fiind un "cuib legionar" si, dupa cate am aflat, staretul a murit in inchisoare, iar obstea calugaritelor a fost imprastiata. Povestindu-mi toate acestea, nenea Nicu curata alaturi de mine scheletele unor martiri bizantini, ucisi de turci la cucerirea cetatii. Si isi plangea lasitatea de odinioara, care i-a atras un alt fel de orbire. Cea a spaimelor noptii si a singuratatii, prin care am asemanat intodeauna chipul sau macinat de pacat cu cel al lui Zahei, orbul cel nemantuit imaginat de poetul care avea sa-si incheie si el ultimele vise in abisul temnitei, la fel cu duhovnicul cel mantuit al manastirii Dervent.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO