Multumita faptului ca de pe Dealul Mitropoliei se puteau obtine panoramice ale Bucurestilor dupa pofta inimii si ca acolo se ajungea fara efort, numerosi pictori si fotografi ne-au lasat mostenire imagini care, indiferent de valoarea lor artistica, suscita interes documentar, ambrozia si nectarul oricarui pasionat de istoria acestei urbe.
Ce poate fi mai pasionant decat localizarea pe vechile harti ale orasului a unei cladiri sau gradini, a unei intregi ulite? Conturul grafic prinde viata, devine deodata bidimensional, ba chiar tridimensional cu putina imaginatie.
Cunoscand foarte bine zona din aceasta gravura semnata „L. Breton", ma intreb ce rost au avut demolarile si „innoirile" daca nu s-a pus mai nimic in loc? Majoritatea „noilor" imobile aparute in veacul recent incheiat sunt modeste, lipsite de stil, avand aerul unor clone ale batranelor case din secolul al XIX-lea. Cartierul, pana catre Biserica Saraca, era unul select, locuit de Balaceni, Falcoieni, Oraseni, Obedeni, ca sa nu mai vorbesc de Palatul lui Brancoveanu de la poalele dealului, care pe vremea domniei lui Bibescu a fost Palat Domnesc.
Cu tot aerul lor vetust, strazile Enachita Vacarescu si Principatele Unite pastreaza rare vestigii din trecutul nu prea indepartat, vestigii atat de „regenerate", precum Palatul Balacenilor, incat nu-ti vine sa crezi ca pot fi bi- sau triseculare, cum le atesta documentele si sondajele arheologice.
Demolarile au facut, insa, ravagii. Ce rost a avut demolarea casei lui Grigore Obedeanu, reconstruita de Villacrosse, vizibila in stanga imaginii? Avea eleganta si suficient confort pentru a indemna Locotenenta Domneasca pasoptista sa-l cazeze in ea pe Suleiman Pasa, trimisul Inaltei Porti si om plin de intelegere fata de „rebelistii" valahi. Este un exemplu de cecitate ori de „stergere a urmelor" istorice, naravul cel putin straniu pe care nu prididesc sa-l semnalez ori de cate ori am prilejul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
