Prima întâmplare sună aşa: Ioan Bob se afla la Viena, undeobţinuse sprijinul nunţiului apostolic ca papa să-i întăreascăalegerea ca episcop. În acelaşi timp, obţinuse de la împăratdreptul de a intra în posesia moşiei episcopeşti. Un român din altevremuri, aflat într-o zodie bună, s-ar zice.
Unul dintre cei care-i susţinuseră candidatura l-a rugat peproaspătul ales să nu se întoarcă prea repede în Ardeal, ci săîncerce să obţină prin cele cancelarii şi unele drepturi pentruclerul local. Răspunsul noului episcop a căzut ca un trăsnet: "Num-oi strica eu pe mine pentru voi".
A doua întâmplare e una de cuvinte. E un fragment dintr-un textal lui Victor Eftimiu, publicat în 1935: "Ieftin. Toate suntieftine. Munca ţăranului, truda artistului. Vremea e ieftină.Parc-ar curge dintr-o clepsidră cât Sahara de mare, pentru fiecare.Aruncăm orele ca pe nişte mucuri de ţigară şi începem altele. N-arepreţ nici ora pe care o fumăm, nici fumul ce ni se strecoarăprintre degete".
Cele două "întâmplări" le-am ales, dintre multe altele, dinvolumul Stăpânirea de sine. Miscelaneu al criticuluiConstantin Călin. Toate temele, situaţiile politice, portretele,paginile de jurnal vorbesc despre preferinţele criticului şiistoricului literar travestit în publicist. Constantin Călin aremarea calitate de a rămâne academic fără a fi scorţos şiplictisitor.
Societatea de azi nu mai cultivă stăpânirea de sine, o virtutecardinală, consideră criticul. Ne aflăm într-un "spital" altranziţiei. Avem de-a face cu boli şi bolnavi, cu fracturi, plăgişi simptome cronice. Actori şi situaţii, rechizite şi costumaţii,idealuri şi mitocănii, toţi şi toate sunt făcute din acelaşi aluat.Toţi şi toate sunt surprinse în toată gloria, candoarea şimeschinăria lor.
Într-unloc aflăm cum se lăuda altădată. Într-altul, desprestilurile naţionale în fotbal. Şi într-o parte, şiîntr-alta, ca în multe altele, se încondeiază excesul. Suntemproşti în exces, ticăloşi în exces, naivi în exces. Singurul gencare pare să lipsească din această vastă panoramă e tragedia. Darnu sunt prea sigur dacă a lipsit cu adevărat de la bun început saua fost şi ea ucisă din exces.
Pe urmele lui Ortega y Gasset, criticul român e convins căstudiul unui cuvânt poate duce la descoperirea realităţiloristorice umane, că urmărind semnificaţia şi parcursul acestuia sepoate deduce cu "o rigoare aproape geometrică" ce era, ce este şicum a intervenit schimbarea într-o comunitate, într-o ţară etc.Dispreţul pentru neamprostie, incultură, ticăloşie nu esteîndeajuns. Acestea trebuie prinse în tablouri de gen şi în tablouriistorice, trebuie descrise în peisaje tematice şi, în cele dinurmă, înscrise în peisajul mare al intervalului ultimilor douăzecide ani.
Criticul Constantin Călin şi-a dorit să scrie o carte "în carebiblioteca se deschide spre viaţă şi viaţa caută verificări înbibliotecă". I-a reuşit cu prisosinţă.
O carte este un lucru între multe lucruri, spunea cineva, carepopulează universul până îşi găseşte cititorul, "omul hărăzitsimbolurilor ei". În acelaşi spirit (şi aproape literă) fac şi eu ourare alături de fachirul argentinian: dea Domnul să vă număraţiprintre cititorii pe care îi aşteaptă această carte!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
