• Leu / EUR4.7383
  • Leu / GBP5.3832
  • Leu / USD4.2016
Ziarul de Duminică

Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (LI). Dealul Patriarhiei. GALERIE FOTO

Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (LI). Dealul Patriarhiei. GALERIE FOTO

Autor: Dr. Alexandru Popescu

14 dec 2012 342

Dealul Mitropoliei, apoi al Patriarhiei, din 1925, constituie nu numai centrul ortodoxiei româneşti, aici aflându-se sediul forumului ei suprem. În anumite perioade, acest spaţiu a jucat un rol important şi în viaţa politică a ţării, prin evenimentele ce s-au derulat aici şi prin prezenţa unor importante instituţii ale statului.


O "carte de istorie"

La mijlocul secolului XVII, zona se găsea în mijlocul unor vii, aflate în proprietatea domnilor ţării, iar mănăstirea, de fapt în afara oraşului, era apărată de ziduri puternice. În 1698, Constantin Brăncoveanu construieşte o clopotniţă la intrarea în perimetrul mănăstirii. În apropierea sa se aflau trei cruci de piatră amintind de personalităţi şi evenimente, între care răscoala seimenilor (corp de mercenari) în 1655 , precum şi asasinarea unor boieri, între care bunicul lui Constatntin Brîncoveanu.

Dar Dealul Mitropoliei a intrat în istorie în legătură cu alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Ţării Româneşti (24 ianuarie 1859), susţinută de o mulţime de 30.000 de oameni Iniţial căimăcămia, care conducea în acest moment treburile ţării, de orientare antiunionistă, a dispus aducerea armatei pentru împrăştierea acestei mulţimi, dar generalul Vlădoianu, dând dovadă de raţiune, a dispus retragerea trupelor, evitându-se astfel ca Dealul Mitropoliei să devină locul unei "băii de sânge", devenind, în schimb, locul în care s-a pus temelia Unirii Principatelor.

De-a lungul vremii, dispunerea şi structura principalelor construcţii aflate în acest perimetru au suferit o serie de transformări, corespunzătoare cerinţelor vieţii religioase, dar şi de natură politică şi arhitecturală, astfel încât se poate spune că Dealul Patriarhiei constituie o adevărată "carte de istorie". Astfel, vechile chilii care să găseau în apropierea bisericii au dispărut, locul lor fiind luat de Palatul Patriarhal şi de acela al Camerei Deputaţilor.

Restaurările Bisericii Patriarhiei

Construită între 1654-1658 de domnitorul Constantin Şerban, purtând hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Biserica Patriarhiei este şi ea o mărturie a continuităţii istorice, căci turlele sunt asemănătoare cu acelea ale bisericii lui Neagoe Basarab din Curtea de Argeş. De-a lungul vremii, domnii şi mai târziu conducătorii ţării au manifestat o grijă deosebită pentru soliditatea şi aspectul său, astfel încât biserica a fost restaurată de mai multe ori, în 1792-1799, 1834-1839, 1850, 1886, 1932-1935, deţinând, din acest punct de vedere, un adevărat "record". Desigur, datorită acestor restaurări, biserica păstrează puţin din forma sa iniţială, în schimb fiind unul din lăcaşele religioase cele mai bine întreţinute ale ţării.

În acelaşi timp, Biserica Patriarhiei este legată şi de istoria Bucureştilor, dat fiind că ea adăposteşte moaştele patronului Capitalei, Sfântului Dimitrie Basarabov (Dimitrie cel Nou), aşezate într-o raclă de argint, aduse din Bulgaria în 1774.

Un muzeu

Tot în timpul domniei lui Constantin Şerban a fost ridicată şi clădirea care acum adăposteşte Palatul Patriarhal, destinată iniţial să fie locuinţa stareţului mănăstirii. Atunci când devine sediul mitropoliei ţării, în 1668, în timpul domniei lui Radu Leon, clădirea este refăcută şi extinsă, iar, în 1932-1935, după proiectul arhitectului Gheorghe Simotta, i se adaugă un corp în care se găsesc sala mare a Tronului, cancelariile Patriarhiei, apartamentul Patriarhului şi alte câteva încăperi. Valoarea clădirii este conferită de faptul că ea este împodobită cu picturi reprezentând momente din istoria religioasă, între care portrete ale capilor bisericii ortodoxe româneşti, dar şi politică, culturală a ţării,. De fapt, această clădire a devenit un adevărat muzeu, adăpostind obiecte de mare valoare folosite în efectuarea serviciului religios.

O inscripţie în versuri

Se consideră că Paraclisul bisericii, clădit odată cu biserica, este piesa cea mai valoroasă din tot ansamblul mănăstiresc de pe Dealul patriarhiei. Este refăcut în 1723, din iniţiativa unuia din cei mai importanţi domnitori ai perioadei fanariote, Nicolae Mavricordat, ceea ce dovedeşte că unii dintre aceştia au rămas în istorie nu numai ca "jefuitori" ai ţării, ci şi ca autori de acte culturale şi religioase. O altă "premieră" legată de această clădire îl constituie faptul că inscripţia grecească a Paraclisului este redactată în versurile poetului Dimitrie Notara.

Un asasinat şi o dispariţie

Clopotniţa din Dealul Patriarhiei, care serveşte şi ca poartă de acces în perimetrul ei, delimitat de ziduri, a fost construită în 1698, de un alt domn care s-a ilustra în calitate de ctitor, Constantin Brâncoveanu. De această construcţie se leagă unul din evenimentele sângeroase şi puţin elucidate ale istoriei româneşti, asasinarea politicianului Barbu Catargiu în 1862. Scena este imortalizată de o statuie aflată la poalele dealului, care însă acum se pierde între blocurile noi ce o înconjoară.

O serie de obiective existente pe Dealul Patriarhiei, consacrate la momentul ridicării lor, au dispărut. Este vorba de "Ceasornicul de soare" sau "Tunul meridian", realizat în 1845. "Semnalele", care erau declanşate de aprinderea pulberii unui tun de razele soarelui, se auzeau în tot Bucureştiul. Existenţa sa a fost însă scurtă, căci, în timpul Revoluţiei de la 1848 a fost distrus de un grup de bucureşteni. Dacă arderea Regulamentului Organic, de fapt prima constituţie a ţării româneşti, incriminată de însuşi Karl Marx drept "codice al muncii de clacă" (?!), apare justificată este greu de înţeles de ce a fost distrus "Ceasornicul de soare" (din care a rămas doar soclul cu vulturi sculptaţi, care se mai poate vedea si astăzi), dar cine poate înţelege psihologia "grupurilor" de revoluţionari ?

Unul din primele bulevarde

Nu numai perimetrul în care se aflau construcţiile Patriarhiei, ci întreg Dealul a fost renovat. Această iniţiativă se leagă de numele unui personaj cu reale merite în modernizarea edilitară a Bucureştilor, generalul Pavel Kiseleff. După planurile inginerului Vladimir Blaremberg, în 1832, au fost demolate căsuţele care se aflau de-a lungul pantei, deschizându-se unul din primele bulevarde ale Bucureşrilor.

De la Divanul domnesc la Camera Deputaţilor

În afară de lucrările Adunării elective din 1859, Dealul Patriarhiei a fost şi sediul unor instituţii ale statului, între care Divanul Domnesc. Dezvoltarea politică a statului român a făcut necesară construirea unui palat menit să adăpostească forul legislativ al ţării, Camera Deputaţilor. Importanţa care a fost acordată acestei construcţii reiese şi din faptul că, pentru realizarea sa, a fost deschis un concurs internaţional, la care au fost prezentate nu mai puţin de 30 de proiecte. În cele din urmă palatul a fost construit în 1907, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu

, fiind prima lucrare de beton armat din tară. Este o construcţie impozantă, în stil neoclasic de influenţă franceză, cu faţadă de 80 m., prezentând, în partea centrală, un peristil cu 6 coloane ionice. Impunătoare este şi cupola sălii de şedinţe, în vârful căreia se găseşte un vultur cu aripile desfăcute.

În interiorul palatului au fost amplasate busturi, în bronz, marmură şi picturi, ale marilor figuri politice din istoria României, care, în 1948, au dispărut. De-a lungul vremii, clădirea a adăpostit instituţii ale forurilor legislative ale ţării: până în 1948 - Camera Deputaţilor, apoi Marea Adunare Naţională, şi în perioada 1989-1997, din nou, Camera Deputaţilor.

În ultima perioadă, perimetrul Dealului Patriarhiei, a fost împodobit, cu o serie de statui reprezentând personaje care s-au ilustrat în istoria sa şi a ţării, cum este aceea a lui Alexandru Ioan Cuza, dezvelită în 2004. Cum am avut ocazia să amintim în cuprinsul rubricii noastre, mai puţin inspirată este statuia domnitorului Şerban Cantacuzino, care, la data când redactăm aceste rânduri, şi-a "pierdut" o parte din soclu…

Etichete:

Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7383
Diferență: -0,1433
Ieri: 4.7451
Azi: 4.2016
Diferență: -0,1995
Ieri: 4.2100
Azi: 5.3832
Diferență: -0,3923
Ieri: 5.4044
Azi: 4.1734
Diferență: -0,0216
Ieri: 4.1743