Ziarul de Duminică

Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (LVII). Strămoşii/ de dr. Alexandru Popescu. GALERIE FOTO

Bd Decebal

ÎN IMAGINI: Bd Decebal

Autor: Dr. Alexandru Popescu

07.02.2013, 23:44 797

De la Burebista, Decebal la Traian

Perioada de marcare a originii daco-romane a românilor şi-a pus amprenta, aşa cum am avut ocazia să remarcăm chiar în cuprinsul acestui serial, şi asupra Bucureştilor, destul de numeroase străzi şi pieţe căpătând nume inspirate de această filieră.

Acestora li se pot adăuga altele, legate de personalităţi ancestrale, considerate de istoriografia romantică drept "strămoşi", eroi fondatori ai poporului nostru, de la Burebista, Decebal la Traian, dar şi a unor locuri considerate "vetre" ale ceea ce unii istorici au considerat a fi fost capitala regatului dacic.

În perioada în care s-a impus "naţional-comunismul", însoţit de exaltarea originii dacice a poporului român, această preocupare a fost extinsă, astfel încât, dat fiind că Bucureştii nu aveau artere care să poarte numele fondatorilor regatului dacic, Burebista şi Decebal, numele lor a fost atribuit, cum se cuvenea, nu unor străzi, ci unor bulevarde, aflate în zona nou construită a Bulevardului Victoriei socialismului.

Desigur, preocuparea de a cinsti memoria "strămoşilor" este stimabilă, dar ea trebuie însoţită de o apreciere echilibrată şi o reprezentare urbanistică corespunzătoare, dar mai ales de grija ca străzile ce poartă numele acestor înaintaşi să aibă un aspect corespunzător, ceea ce, cum vom vedea, nu se întâmplă întotdeauna.

O stradă "record"

Aflată în imediata apropiere a Căii Călăraşilor, Strada Traian este unul din cele mai reprezentative spaţii ale Capitalei, deţinând unul din "recordurile" sale, căci numără nu mai puţin de 37 de obiective pe Lista monumentelor istorice. Cele mai multe dintre imobile sunt destul de vechi, fiind construite la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui următor. Cartierul în care se află strada a fost locuit până la un moment dat, de persoane de origine evreiască, ceea ce a făcut la multe din construcţii să fie prevăzute cu spaţii comerciale.

Una dintre case are o reală valoare istorică fiind vorba de un imobil specific zonei mărginaşe, la vreaea aceea, a oraşului, al căror stil materializează influenţe rurale (casa cu cerdac). În rest, este vorba imobile de mici dimensiuni, unele cu curte şi grădină , în momentul de faţă prezentând "adaptări" determinate de necesităţile şi gusturile locatarilor lor din acest moment, ceea ce le conferă un anumit caracter pitoresc.

Desigur cea mai importantă construcţie aflată în zonă este aceea a Halei Traian, proiectată după modelul halelor pariziene, din metal şi cărămidă, terminată în 1896. A fost realizată după planul arhitectului italian Giulio Magni, care a lucrat şi la un proiect de modernizare a oraşului între anii 1889 si 1902. Tot el este autorul Bursei Mărfurilor din Uranus-Rahova. Hala Traian era pe la începutul secolului o mare piaţă de desfacere pentru carne şi peşte.

După 1990, a existat la un moment dat intenţia de a o transforma într-un Muzeu de Artă Contemporană. S-a renunţat la acest proiect, dat fiind că spaţiul era prea mic, astfel încât a rămas cu destinaţia sa iniţială, fiind, mai ales după demolarea Halei Unirii, alături de Hala Obor, unul din cele mai importante spaţii comerciale ale Capitalei. Dar, spre deosebire de aceasta din urmă, Hala Traian a fost restaurată în bune condiţii, conservându-se cele mai multe dintre trăsăturile sale arhitectonice.

O altă construcţie importantă de pe Strada Traian este aceea a Liceului Economic, deschis în 1895, denumit, la un moment dat, "Liceul comercial regele Mihai". Printre absolvenţii săi s-au numărat personalităţi de seamă ale culturii româneşti, precum matematicianul Traian Lalescu, criticul si istoricul literar Dumitru Caracostea, academicianul Romulus Vulcănescu. În momentul de, poartă numele de "Grupul şcolar economic administrativ şi de servicii A.D. Xenopol".


Străzi mai mult sau mai puţin "pitoreşti"

O altă arteră care poartă numele unui important "înaintaş" din "filiera geto-dacă" este Strada Deceneu, mare preot în timpul lui Burebista, după moartea căruia se pare că şi-a asumat conducerea în formaţiunea politică condusă de acesta. Pe strada cu acest nume se află mai ales imobile din categoria "caselor de cartier", dintre care unele au căpătat şi ele un aspect "pitoresc" datorită "adaptărilor" la care au recurs locatarii lor actuali, în general persoane modeste.

În apropierea Pieţei Sf. Gheorghe, se află Strada Sarmizegetusa (nu Sarmisegetusa, cum este greşit trecut pe tăbliţa indicatoare). Este vorba de capitala Daciei dinaintea de cucerirea romanilor, aflată în Munţii Orăştiei, distrusă şi reconstruită de aceştia. Dacă, din câte aflăm, starea relicvelor cetăţii nu este din cea mai bună, nici aceea a străzii care îi poartă numele nu este altfel. Deşi se găseşte într-o zonă centrală a Capitalei, deşi pe Lista monumentelor istorice se află patru obiective care se găsesc pe ea, case construite la sfârşitul secolului XIX, impresia generală pe care o produce este de părăginire.

Împăratul Traian la Bucureşti

În fine, ar mai fi de amintit că, în afara "Lupoaicei Capitoline", în Bucureşti, la Muzeul de Istorie Naţională, se mai află o altă mărturie în piatră a "filierei daco-romane", o copie la scară naturală a bazei Columnei lui Traian şi copii după scenele reprezentate pe acest monument. Deşi aceasta a fost executată încă în anii 1930, a ajuns în România şi a fost expusă abia în 1967, când "interesul" pentru "strămoşi" a fost resuscitat, din motive propagandistice.

P. S. În ceea ce priveşte atmosfera acestui "entuziasm de porunceală", care trebuia să fie extinsă şi asupra "naţionalităţilor conlocuitoare", fie-mi permis să reproduc o experienţă personală. În 1982, am publicat la Editura Enciclopedică lucrarea Cultura geto-dacă. Peste un timp, primesc o înştiinţare de la Editura Kriterion pentru a mă prezenta să îmi ridic drepturile pentru… traducerea în limba maghiară a acestui volum. La remarca mea, care sublinia faptul nu mi se ceruse acordul pentru această traducere, mi s-a răspuns că nu era nevoie de aceasta, dat fiind că existau indicaţii superioare şi având în vedere "importanţa" momentului (!?). Nici până azi nu ştiu ce conţine Prefaţa în limba maghiară care i-a fost adăugată volumului. Sper că nu eventuale "mărturii" despre o filiaţie daco-romano-maghiară…

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO