…erau, în Evul Mediu, demnitarii Curţii Ţării Româneşti şi Moldovei, având atribuţii în sfatul domnesc, în administraţie, justiţie, armată, titlul fiind echivalent mai târziu cu acela de înalt funcţionar, demnitar. Denumirea provine de la verbul „a drege”, care, în accepţiunea sa mai veche, însemna şi „a călăuzi, conduce, a dirija”.
Şi într-adevăr, cei mai mulţi din purtătorii acestui titlu s-au îngrijit cu cinste şi pricepere de treburile ţării şi ale oraşelor, între care desigur, şi Bucureştii, dar, în unele cazuri, şi de ale lor personale, căci această „înclinare” a fost şi a rămas destul de caracteristică societăţii româneşti.
Totuşi, contribuţia lor la dezvoltarea oraşului a fost reală, acesta fiind motivul pentru care destul de numeroase străzii ale sale le poartă numele. Altele au fost botezate şi după numele unor dregători care s-au ilustrat în istoria politică şi culturală a altor părţi şi oraşe ale ţării, uneori imortalizată în izvoare scrise sau orale, folclorice.
Banul
…era un mare dregător, această demnitate apărând în Ţara Românească în secolul XV. Titularii săi guvernau Banatul Severinului, apoi Oltenia, fiind purtătorii celui mai înalt rang boieresc. Unii dintre ei au ajuns să concureze, pe plan politic, puterea domnului, astfel încât bănia este mutată în mod simbolic la Bucureşti, dăinuind până în 1831.
Strada Banului, denumire generică, se află în spatele Palatului Ştirbei, pe ea găsindu-se o casă, construită la sfârşitul secolului XIX, înscrisă pe Lista monumentelor istorice. De multă vreme, în perimetrul acestei străzi, se întinde un maidan, pe care a crescut o adevărată pădure, cu destin incert, dar suntem convinşi că pe acest loc, ca şi în alte cazuri, aici se va ridica un bloc-turn.
În Bucureşti mai există o serie de străzi purtând numele unor persoane care au avut acest rang. Este vorba de Strada Barbu Văcărescu, ultimul mare ban al Craiovei (1832), unde mai pot fi întâlnite case de cartier, dar şi câteva vile. În această zonă, se găseşte complexul de clădiri care au adăpostit Fabrica de glucoză, transformate, în mod inspirat, în sedii de firme şi alte instituţii.
Nu departe, în cartierul Floreasca, ne întâmpină Strada Banul Antonache, alt mare ban al Craiovei, iar în cartierul Tei se întretaie trei străzi, purtând numele unor asemenea mari dregători: Banul Costache, Banul Dumitrache şi Banul Scarlat.
Dar Bucureştii adăpostesc şi un cartier purtând un nume legat de această dregătorie, Băneasa, ridicat pe locul unui vechi sat care, in 1761, a intrat in proprietatea Ecaterinei Văcărescu („băneasa”).Ulterior a devenit cartier al oraşului unde locuiau mai ales lăptari. În 1920, aici au fost amplasate pistele aeroportului cu acest nume.
Spătarul
…era dregătorul Curţilor domneşti ale Ţării Româneşti şi Moldovei care, iniţial, purta, la ceremonii, sabia şi buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei, devenind comandant suprem al armatei în lipsa domnului.
Şi această denumire generică este purtată de Strada Spătarului, care la început s-a numit Puţul Spătarului. Renumele străzii se leagă de faptul că pe ea se află cea mai veche casă din Bucureşti, dar, după părerea mea, există o serie de alte clădiri de epocă ce ar merita să figureze pe Lista monumentelor istorice.
Casa Melik a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, probabil în jurul anului 1760, de un boier care avea rang de spătar. Urmaşii săi au vândut casa, în 1815, negustorului armean Hagi Kevork Nazaretoglu, care o reface în 1822, dată înscrisă deasupra uşii de intrare. În continuare, imobilul este moştenit de urmaşi, până când văduva sa, Ana Melik, o lasă prin testament pentru a deveni azil de bătrâni pentru văduvele comunităţii armene (De altfel, nu departe se află şi Strada Armenească care ne aminteşte de refrenul lăutăresc „Pe uliţa Armenească/ Trece-o şatră ţigănească). În fine, după ce o vreme este închiriată, casa ajunge să adăpostească, din 1970, Colecţia Serafina şi Gheorghe Răut, donată statului, alături de lucrări de Theodor Pallady. Pe drept cuvânt, casa este considerată nu numai cel mai vechi imobil din Bucureşti, păstrat printr-un noroc, dar şi o adevărată „bijuterie” arhitectonică.
În Capitală se mai află o altă stradă legată de unul din cei care au îndeplinit această dregătorie: Strada Spătarul Stelea, la capătul dinspre Lipscani al Căii Moşilor. De fapt, ea poartă numele ctitorului mănăstirii cu acelaşi nume, din secolul XVI. Marele incendiu din 1847 a distrus-o în întregime, ruinele fiind ulterior demolate. Pe locul ei se află acum un mic scuar.
„Zmeul Ţării Româneşti”
În fine, Bucureştii adăpostesc şi alte străzi care amintesc de personalităţi politice care au îndeplinit funcţii, dregătorii în Ţara Românească. Una dintre acestea este Strada Radu Calomfirescu, aparţinător al uneia din cele mai importante familii boiereşti originară din Oltenia.
Numele lui Radu Calomfirescu din familia Craioveştilor a fost făcut celebru de balada culeasă de Vasile Alecsandri, a cărei acţiune începe la Curtea lui „Mircea Vodă”, unde „Mândră masă e întinsă/ Şi de mari boieri cuprinsă”, între care şi boierul cu acest nume „Zmeul Ţării Româneşti”. Cu această ocazie, în varianta cea mai cunoscută a baladei, Radu Calomfirescu, îi cere ajutor domnului pentru a-şi elibera familia căzută în captivitatea tătarilor ce năvăliseră în ţară, ceea ce se va întâmpla. De fapt, numele lui Radu Calomfirescu este legat documentar de bătălia de Bătălia de la Putineiu (14 ianuarie 1595), din vremea domniei lui Mihai Viteazul, în care trupele conduse de el şi de alţi boieri Buzeşti, înving într-adevăr oastea tătară ce năvălise în ţară.
Strada care poartă numele acestui mare dregător este un adevărat „muzeu”, nu mai puţin de 14 case de pe ea, construite mai ales la sfârşitul secolului XIX, fiind înscrise pe Lista monumentelor istorice. Între acestea, sunt Casa arhitect L. Negresco şi aşa-numita „casă cu geamuri bombate”. Această denumire se trăgea de la faptul că geamurile sale erau într-adevăr bombate în exterior, fiind făcute dintr-o sticlă ce nu permitea să poţi privi în interiorul ei. În această casă a locuit marele medic şi om de ştiinţă Nicolae Paulescu (1869-1931), descoperitorul de drept al leacului diabetului, care ulterior, după ce prioritatea îi fusese încălcată de alţi medici, se va numi insulină. Interiorul casei, în care locuia familia Angelescu, pe care am avut ocazia să o vizitez, era o adevărată „minune”, putând fi considerată un muzeu. Din păcate, cea mai mare parte a ei a fost distrusă de o explozie de gaze căreia i-a căzut victimă şi o parte a familiei Angelescu. De atunci supravieţuitorii săi, inginerul Nicolae Angelescu încearcă, fără succes până la ora actuală, să redea imobilului aspectul său iniţial şi să marcheze faptul că aici a locuit Nicolae Paulescu.
In fine, o altă stradă (pe care am avut deja ocazia să o prezentăm în acest serial) purtând numele unei familii olteneşti care a dat mari dregători, este Strada Buzeşti. Deşi au fost printre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Mihai Viteazul, membrii acestei familii nu l-au urmat până la capăt, ceea ce a contribuit la căderea domnului care chiar dacă nu a fost chiar al „Unirii”, a avut o contribuţie reală la deschiderea îndelungatului drum spre realizarea acestui act politic.
PS
Una caldă, alta rece. Recent, Camera Deputaţilor a aprobat modificarea Legii urbanismului. Principala modificare constă în faptul că investitorii privaţi vor putea iniţia Planuri Urbanistice Zonale (PUZ) prin care să ceară derogări de la Planul Urbanistic General (PUG), indiferent de funcţiunea pe care o vor avea clădirile. În ceea ce priveşte urmările pe care le poate avea această modificare, cităm opinia dl. Şerban Tigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din Româia: „Consider ca această lege a fost promovată fără să fie discutată în profunzime. Ce mă ingrijorează este că, deşi experienţa ultimilor ani ne-a arătat că s-a creat haos în oraş, judecându-se fiecare intenţie de construire de la caz la caz, nu s-a ţinut cont de acest lucru şi ne-am reîntors la această stare”. Se exprimă speranţa că „Avem o populaţie matură, care să judece aceste lucruri dincolo de interesul personal". Aşadar, iarăşi arhitectura Bucureştilor va trebui să trăiască din „speranţe”…
Fotografiile de actualitate aparţin autorului
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
