Ziarul de Duminică

Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (LXV). Centrul istoric/ de dr. Alexandru Popescu. GALERIE FOTO

Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (LXV). Centrul istoric/ de dr. Alexandru Popescu. GALERIE FOTO

GALERIE FOTO

Autor: Dr. Alexandru Popescu

04.04.2013, 23:40 217

…ocupă o zonă care cuprinde mai multe sectoare ale Capitalei, principalele străzi care aparţin acestui perimetru fiind Lipscani, Şelari, Covaci, Doamnei, Stavropoleos, Franceză, Şepcari şi altele. În cuprinsul său se află o serie de obiective înscrise în Lista monumentelor istorice, între care Curtea Veche, Hanul lui Manuc, bisericile Stavropoleos şi Sfântul Anton, precum şi numeroase alte clădiri vechi  cu acelaşi statut.

Desigur, această „definiţie” poate suferi, după părerea mea, unele completări, între care cea mai importantă se referă la faptul că, în realitate, perimetrului menţionat i se pot adăuga altele în care există suficiente dovezi arheologice şi documentare, inclusiv cartografice, cum ar fi aceea a Dealului Patriarhiei, Colţea, unele porţiuni din malul Dâmboviţei…

De fapt, această zonă a constituit, în cea mai mare măsură, centrul meşteşugăresc, comercial şi bancar al Bucureştilor (aşa cum dovedeşte şi lucrarea  Centrul istoric financiar-bancar al Bucureştilor de Cristina Ţurlea, 2011). În acelaşi timp, poate fi considerat şi un spaţiu cu o deosebită concentrare a unor obiective agrementale (localuri, restaurante), tocmai acesta fiind caracterul preponderent pe care l-a păstrat în momentul de faţă. Un argument: în acest perimetru se află aproximativ 160 de localuri.

Noutăţi în „Centrul vechi”

Mărturisesc că, de destul de multă vreme, nu am mai frecventat zona „Centrului Vechi”, cum i se mai spune acum, aflând mai ales din medii sau din declaraţii publice schimbările care au apărut  aici care nu au fost puţine sau minore.

Dar să vedem care sunt „noutăţile” din Centrul Vechi potrivit unor declaraţii apărute în presă şi pe internet:

„Centrul Istoric din Bucureşti a devenit un model de succes în turismul românesc şi cea mai atractivă destinaţie turistică din România pentru că a aplicat câteva principii clare…o adevărată viaţă de noapte şi turism de distracţie pentru toate gusturile” (Dan Matei Agathon, preşedintele Federaţiei Patronatelor din Turism şi Servicii).

„Unul dintre cele mai aglomerate locuri de întâlnire şi de distracţie din Capitală”.

„Odată cu restaurarea zonei, Centrul Istoric al Bucureştiului a redevenit o importanta artera comerciala si o destinaţie de distracţie, fiind unul dintre principalele obiective turistice ale capitalei”.

„Este zona care atrage cel mai mare aflux de turişti străini”.

 „Magnet pentru investitorii străini”.

 „Centrul Istoric al Bucureştiului: aer boem, spirit de mahala”

„Probabil locul cel mai paradoxal din Bucureşti…urmând modelul european”

În ceea ce mă priveşte, mi-aş fi dorit, în principal, o înnoire a acestei zone mai ales a aspectului faţadelor, deci o renovare a acestora în totalitate, cu evitarea „soluţiilor” temporare şi parţiale care constau în o „cosmetizare” lor, deci, de fapt, ascunderea sub un strat de vopsea sau a altor materiale perisabile a „rănilor”, porţiunilor lor degradate. Din păcate, constatarea pe care am făcut-o cu ocazia unei recente „excursii” în acest perimetru este că un asemenea deziderat, care, în ultimă instanţă, corespunde şi cerinţelor specialiştilor, a fost îndeplinit într-o măsură redusă. Într-adevăr, iniţiativa proprietarilor localurilor şi a altor locuri de agrement s-a orientat preponderent către renovarea, am spune „împodobirea”, spaţiului acordat faţadelor, firmelor, vitrinelor localurilor respective, direcţie în care s-a dat dovadă de fantezie, mai mult sau mai puţin inspirată şi decentă, acestea fiind menite să joace, în primul rând, rolul de „reclamă”.  Se poate spune că „libera iniţiativă” este normală într-o economie de piaţă, potrivit principiului după care „Reclama este sufletul comerţului”.

De fapt însă, s-a ajuns astfel în (prea)numeroase cazuri la ilustrarea expresiei consacrate „Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i…”

Am încercat, în cuprinsul acestui episod al serialului nostru, să ilustrăm afirmaţiile de mai sus cu o serie de imagini, unele deosebit de „colorate”. După cum se poate constata, ne-am ferit să reproducem numai acele imagini oarecum rizibile, inadecvate, frizând ridicolul (uneori chiar indecenţa), care există, orice ar spune „promotorii” noutăţilor care au apărut în Centrul Vechi. Astfel, pentru a nu fi acuzaţi de „paseism” sau „estetism”, reproducem şi imagini care denotă un anumit interes pentru un  aspect atrăgător, dar decent al „noutăţilor” care au apărut în această zonă, în speranţa că nu vor rămâne izolate…

P.S. Am remarcat cu satisfacţie în cuprinsul acestei rubrici demararea activităţii pentru conceperea noului Plan Urbanistic General (PUG), coordonat de un consortiu condus de Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu". Ideea care stă la baza noului PUG este consolidarea identităţii oraşului, a  caracterului şi identităţii cartierelor bucureştene, o atenţie deosebită trebuind să fie acordată „zonelor protejate”, unde mai există „clădiri de patrimoniu”. Din câte am înţeles, noile construcţii, care vor fi ridicate în asemenea zone, vor trebui să fie corespundă, să fie adaptate dimensiunilor şi aspectului acestora. Nu sunt specialist în acest domeniu, singura calitate pe care mi-o atribui fiind aceea de „bucureştean”, dar să îmi fie permisă o observaţie: Avându-se în vedere ritmul în care asemenea „clădiri de patrimoniu” sunt demolate sau se degradează de cele mai multe ori în mod iremediabil, s-ar putea întâmpla, dacă realizarea şi aplicarea acestui Plan Urbanistic General va întârzia, să nu mai existe „termen de comparaţie”, deci adaptarea noilor clădiri la cele de patrimoniu să se facă doar pe baza unor mărturii documentare sau, pur şi simplu din amintiri… 

AFACERI DE LA ZERO