Ziarul de Duminică

Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (LXX). Perspectivele oraşului/ de dr. Alexandru Popescu. GALERIE FOTO

Perspectivă aeriană a Bucureştilor la 1916

Autor: Dr. Alexandru Popescu

09.05.2013, 23:40 109

Bucureştii – „de sus”

Nu v-a tentat niciodată să priviţi oraşul de la înălţime, din „zborul păsării”, cum se spune, să-i cuprindeţi perspectivele din diferite unghiuri, ceea ce poate rezerva surprize care de „pe pământ” nu sunt accesibile. Mărturisesc că nutresc o asemenea dorinţă (secretă !?) pe care o ilustrez, în cuprinsul acestui episod, cu câteva din fotografiile pe care le-am făcut de-a lungul vremii, ele însele mărturii ale devenirii oraşului.

Mărturii ale istoriei

Într-adevăr,  succesiunea de ilustraţii realizate de-a lungul vremii, care au încercat să surprindă perspective ale oraşului, pot constitui izvoare de primă mărime ale istoriei sale.

Pentru perioadele mai vechi, avem la dispoziţie, din păcate, doar câteva exemple, cele mai multe dintre ele însă de un real interes. Este vorba de gravuri, desene cum ar fi acelea realizate de Johann Theodoro Boetio (1717), Luigi Mayer (1793), o gravură pe lemn de la 1789, apoi de Lancelot (1860), şi, mai ales, desenele, gravurile şi fotografiile datorate lui Carol Pop de Szatmari, din deceniile celei de a doua jumătăţi a secolului XIX. Autorii lor au ales perspective pe care le permiteau unele zone mai înalte ale oraşului, cum ar fi Dealul Mitropoliei sau dealul pe care se află Mănăstirea Mihai Vodă, ulterior dispărută.

Majoritatea lor surprind trăsături comune, cum ar fi faptul că cea mai mare parte a oraşului era acoperită  de spaţii verzi, mici păduri,  din care răsăreau, ici şi acolo, turlele bisericilor, foarte numeroase. Într-adevăr, până destul de târziu, Bucureştii aveau aspectul unui „sat mare”, al cărui pitoresc este surprins şi de alte mărturii, cum sunt însemnările unor călători străini.

Odată cu apariţia fotografiei, mărturiile „de la înălţime” ale oraşului s-au înmulţit şi au devenit mai detaliate, oferind informaţii despre evoluţia edilitară a Bucureştilor. Iată, de pildă, o fotografie de la 1916 care surprinde unele detalii relevante. Mai întâi, spaţiile verzi s-au redus, fără să dispară cu totul (cel mai amplu este acela al Grădinii Cişmigiu, deja amenajată). Impresionează realmente mulţimea clădirilor mai înalte (palate, edificii publice etc.), ceea ce demonstrează că Bucureştii deveniseră im oraş modern.

În perioada interbelică, au fost ridicate o serie de clădiri înalte, „recordul” păstrându-l o vreme Palatul Telefoanelor. Desigur perspective interesante oferă şi Arcul de Triumf, mai ale pentru partea de nord a oraşului.

În perioada contemporană, au apărut blocurile înalte ridicate în diferite zone ale oraşului (unele având 10 etaje), iar „turnurile de oţel şi sticlă”, construite în ultimii ani, oferă noi perspective ale oraşului. Desigur, asemenea perspective pot fi completate cu fotografiile aeriene care ar face posibilă realizarea unui atlas aerian al Capitalei, idee care, în opinia mea, ar merita reţinută.

În ceea ce ne priveşte, vom rămâne la unele „perspective tradiţionale”, pe urma unor ilustraţiilor mai vechi, menţionate mai sus, încercând să oferim…

O călătorie la înălţime

Desigur, un punct de referinţă rămâne Dealul Patriarhiei, de unde poate fi surprins un tablou compozit, în „straturi”, cuprinzând atât clădiri mai vechi, cât şi pe aceea care domină oraşul, „Casa Poporului” sau a Parlamentului, cum i se spune acum. În ceea ce priveşte perspectiva spre Piaţa Unirii, şi ea surprinde modificări importante ale peisajului, dominat, în bună măsură, de reclame uriaşe.

Dar „înălţimea”, care oferă cea mai largă perspectivă, este desigur aceea a Arcului de Triumf, de unde putem admira spaţiul verde care domină în această parte a oraşului, unele construcţii mai vechi, palate şi reşedinţe, Biserica Caşin, dar şi edificii mai noi, cum este blocul Televiziunii.

Un peisaj deosebit îl oferă zona centrală a Capitalei, în care pot fi identificate diferite „straturi” istorice, de la vechile imobile, Ateneu la Blocul Intercontinental.

Şi cheiul Dîmboviţei, cu „splaiurile” sale, oferă perspectiva unor case mai vechi, a unor clădiri datând mai ales din perioada interbelică, dar mai ales a amenajărilor de care au beneficiat malurile râului, desigur cele de la suprafaţă, căci adevărata Dîmboviţă a rămas să curgă „pe dedesubt”.

Desigur, nu putem ignora perspectiva „blocurilor noi”, ridicate în diferite zone ale oraşului, uneori şi prin sacrificarea unor construcţii mai vechi. Asemenea construcţii se grupează în adevărate cvartale.

În fine, nu putem trece cu vederea nici perspective oferite de unele construcţii de „ultimă oră”, cum este „Pasajul Basarab”, dominat de orizontul, şi el în bună măsură înnoit, al liniilor ferate, „deschidere” spre alte zări…

 

PS Cerem scuze cititorilor, dar, atunci când ne-am ocupat de plăcile memoriale din Bucureşti, am trecut cu vederea una deosebit de interesantă, aflată pe un bloc de pe Str. Dionisie Lupu, care imortalizează memoria a nu mai puţin de 10 scriitori şi critici români, ceea ce s-ar putea să reprezinte un record.

 

Fotografiile de actualitate îi aparţin autorului

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO