Ziarul de Duminică

Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (LXXI). Pictori/ de dr. Alexandru Popescu. GALERIE FOTO

O casă boierească de pe Str. Romano

GALERIE FOTO

Autor: Dr. Alexandru Popescu

16.05.2013, 23:39 482

O galerie naţională

Ştiaţi că în Bucureşti există Strada Picturii, iar numele de artişti plastici sunt printre cele mai numeroase dintre categoriile profesionale reprezentate pe harta Capitalei, aşa cum ne poate dovedi şi această enumerare selectivă: Ion Negulici, Barbu Iscovescu, Daniel Rosenthal, Gheorghe Tăttărescu, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Constantin Lecca , Sava Henţia , Nicolae Vermont , Constantin Stahi, Ştefan Dumitrescu, Dumitru Harlescu, Demetrescu Mirea , Oscar Obedeanu , Ştefan Dumitrescu, Gheorghe Ioanid , Aurel Băeşu, Nicolae Tonitza , Gheorghe Petraşcu , Ştefan Luchian, Octav Bancilă, Iosif  Iser, Ion Ţuculescu…

Pe de altă parte, o asemenea listă ne dovedeşte că sunt prezente numele unor pictori care aparţin celor mai importante perioade ale evoluţiei acestui domeniu artistic şi curentelor cele mai reprezentative ale sale, astfel încât de poate spune că avem de a face cu o adevărată galerie naţională.

 

Un elev al lui Raphael la… Bucureşti

Vom începe periplul nostru prin străzile care poartă nume de artişti plastici

cu aceea aceea care aminteşte de un pictor şi arhitect al… Renaşterii italeine, Giulio Romano (1499 –1546), elev al lui Raphael, care a participat la decorarea a numeroase palate din Roma. Este una din străzile Bucureştilor pe care se găsesc cele mai multe clădiri trecute pe Lista monumentelor istorice. Nu aş putea spune care a fost motivul atribuirii numelui său unei străzi din Bucureşti, căci nu avem cunoştinţă de vreo legătură directă a sa cu Ţările române. În tot cazul, această stradă, aflată în apropierea Bulevardului Carol, adăposteşte o serie de clădiri de patrimoniu, construite la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui următor, dintre care doar unele s-au bucurat de…privilegiul de a fi restaurate. În una dintre casele de pe această stradă a trăit şi a creat un timp romancierul Marin Preda.

 

Precursori       

Inspirată ideea de a atribui unor străzi aflate în apropierea Bulevardului Primăverii numele a trei artişti, precursori ai picturii româneşti moderne, apropiaţi ca stil, dar, mai ales ca destin istoric, căci s-au numărat printre participanţii direcţi la Revoluţia de la 1848. Este vorba de Ion D. Negulici (1812 -1851), autor al unor portrete ale fruntaşilor acestei mişcări, Constantin Daniel Rosenthal (1820 - 1851), cel care a creat pictura emblematică „România rupându-şi lanţurile pe Câmpia Libertăţii”, şi Barbu Iscovescu(1816 - 1854) , înmormântat, la Constantinopol, în aceeaşi groapă cu alţi revoluţionari români, numiţi de Consatintin Aricescu „martiri ai libertăţii”. Străzile care poartă numele acestor pictori au un aspect comun, pe ele aflându-se frumoase vile, locuite într-o vreme de potentaţi ai regimului comunist (aparţineau aşa-numitei „zone 0”, interzisă muritorilor de rând), iar acum de alţi…potentaţi ai vremii.

 

Pictor, pedagog, academician

Fără îndoială Theodor Aman (1831- 1891) se numără printre cele mai complexe figuri ale artei româneşti din secolul XIX, fiind nu numai un prolific pictor şi grafician, ci şi un reputat pedagog, întemeietor al primelor şcoli de arte frumoase de la Iaşi şi Bucureşti, membru al Academiei. Poate ca o recunoaştere a acestei contribuţii numele său a fost atribuit unei vechi străzi bucureştene, pe care se află numeroase clădiri de patrimoniu, construite la sfârşitul secolului XIX.

 

Un „reporter de război”        

Unul dintre elevii lui Aman a fost şi Sava Henţia (1848-1904) care s-a afirmat mai ales ca autor al unor lucrări inspirate din Războiul de independenţă, astfel încât a fost considerat un adevărat „reporter de război”. O altă preocupare a lui Henţia a fost restaurarea şi executarea picturii murale a unor mănăstiri. Străzii care îi poartă numele îi este caracteristic „amestecul” pitoresc între „case de cartier” şi blocuri noi.

 

Clasicii

Dacă Nicolae Grigorescu (1838- 1907) a fost considerat un clasic al picturii româneşti, motiv pentru care s-a bucurat de privilegiul de a-i fi fost atribuit numele unui bulevard din capitală (Oare nu există nici o stradă din Bucureşti care să fi fost legată direct de prezenţa sa aici?), aceeaşi titulatură poate fi atribuită altui artist cu merite reale în înnoirea stilului artistic, mai ales în ceea ce priveşte cromatica, Ion Andreescu (1850- 1882).

 

Pictor al ţăranilor

Un alt artist care a dat numele unei străzi din bucureşti este Constantin D. Stahi (18441920). Creaţia sa, pictură şi gravură, este alcătuită mai ales din portrete, unele ale unor oameni din popor, fiind un izvor pentru cunoaşterea portului popular. Şi el a fost unul din cei mai importanţi pedagogi în domeniul artelor plastice. Pe strada care îi poartă numele se află unul din cele mai frumoase clădiri ale Bucureştilor, „Palatul Nunţiaturii Apostolice a Sfântului Scaun”

 

Un pictor uitat

…a cărui creaţie a intrat, la un moment dat, într-un con de umbră, a fost Arthur Verona (1868 - 1946), deşi în timpul vieţii s-a bucurat de aprecieri deosebite, între altele şi de aceea a lui Grigorescu, iar unele dintre lucrările sale au fost duse, împreună cu tezaurul României, în 1917, la Moscova. În tot cazul, strada care îi poartă numele se numără printre cele mai interesante din Bucureşti pentru că adăposteşte câteva clădiri legate se existenţa unor personalităţi artistice şi politice (de exemplu Casa D. A. Sturdza). Dar desigur cea mai interesantă este Casa arh. Ion Mincu, cumpărată de acesta la 1890, împodobită în interior cu decoraţii clasicizante şi picturi murale. Etajul corpului anexă a fost ridicat de Mincu, bineînţeles în stil neoromânesc. Strada şi-a câştigat un anumit rol şi în peisajul Bucureştilor, dat fiind că aici şi în parcul Ioanid din apropiere se desfăşoară periodic manifestări culturale şi sociale.

 

„Poetul plastic al florilor”

…a fost denumit Ştefan Luchian  (1868-1916) al cărui destin poate fi considerat tragic. Pe de o parte din cauză că, deşi este un inovator mai ales în domeniul cromatic, putând fi considerat unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai picturii moderne româneşti, valoarea sa a aşteptat destul de mult pentru a fi recunoscută. Pe de alta, deoarece, în ultima parte a vieţii, boala i-a afectat grav activitatea, o paralizie făcându-l să poată lucra doar cu pensula legată de mână. Se pare că unul dintre cei care a încercat să mai aducă alinare a fost marele George Enescu care a venit să-i cânte atunci când Luchian se afla pe patul de suferinţă. Pe strada care îi poartă numele, aflată în centrul Capitalei, se întâlnesc, într-o alăturare nu întotdeauna potrivită, case vechi şi… blocuri noi.

 

„Pictorul ochilor de copil”

… şi al peisajelor de la Balcic a fost considerat un alt clasic al artei româneşti, în acelaşi timp, un reputat publicist, Nicolae Tonitza(1886-1940). De fapt, contribuţia lui Tonitza la evoluţia picturii în primele decenii ale secolului XX este mai profundă mai ales în domeniul coloristic. În ceea ce priveşte motivul de inspiraţie care a fost numita localitate de pe malul Mării Negre, care, deşi nu se mai află în hotarele Românei, ea a rămas totuşi ca un „teritoriu” al artei plastice româneşti, dat fiind că a inspirat numeroşi pictori din ţara noastră. De altfel, tradiţia se păstrează, dat fiind că, în galeria de pe Strada Academiei, sunt organizate anual expoziţii ale unor lucrări inspirate de Balcic.

Mărturisesc că şi pe mine m-a cuprins „farmecul ciudat” al Balcic-ului şi nu pot avea decât cuvinte de laudă pentru autorităţile culturale bulgare care s-au ocupat de păstrarea în bune condiţii a Castelului reginei Maria (care, la un moment dat, i-a adăpostit inima) şi a grădinii din jurul său.

 

Aşteptăm…

Şi totuşi, în ciuda numărului destul de mare de străzi care poartă numele unor artişti, după cum reiese lista acestora pe care am inserat-o la începutul acestui episod al serialului nostru, această enumerare pare oarecum… întreruptă, pentru că, cu mici excepţii, de pe ea lipsesc numele altor clasici ai artei contemporane (Baba, Ciucurencu, chiar şi Sabin Bălaşa). Se aşteaptă oare ca aceştia să fie declaraţi clasici de cine ştie ce instanţă?

Aşteptăm…

 

P.S. Bineînţeles că, alături de acest episod consacrat pictorilor, va trebui să urmeze altul dedicat sculptorilor ale căror lucrări împodobesc Capitala.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO