• Leu / EUR4.9471
  • Leu / GBP5.7699
  • Leu / USD4.6905
Ziarul de Duminică

Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (LXXIV). Scriitori: poeţii/ de dr. Alexandru Popescu

Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (LXXIV). Scriitori: poeţii/ de dr. Alexandru Popescu

Fotografiile de actualitate aparţin autorului

Autor: Dr. Alexandru Popescu

06.06.2013, 23:53 531

Poezei, Poetului

…sunt numele unor străzi din Bucureşti, unde se află şi altele, purtând numele unor reprezentanţi ai liricii româneşti din diferite perioade, ai unor variate orientări literare: Vasile Cârlova, Barbu Mumuleanu, Alexandru Sihleanu, Theodor Neculuţă, Ion Păun Pincio, Ştefan Octavian Iosif, Dimitrie Anghel, Panait Cerna, ,Ion Pillat, Lucian Blaga, Emil Botta,  George Bacovia.

Din păcate, cum se va vedea, „memoria” acestor  „străzi ale poeţilor” a fost tulburată, în ultima vreme, de o serie de abuzuri edilitare care le-au afectat, în bună măsură, peisajul.

 

Poeţii despre oraş

Unii dintre aceşti poeţi sunt chiar autorii unor stihuri despre Bucureşti, încă din cele mai vechi perioade.

Fără a fi un poet autentic, Nicolae T. Orăşanu (1833-1890) s-a afirmat ca publicist de talent, spirit sarcastic care nu a ezitat să „veştejească” unele stări de lucruri din oraşul vremii sale, adesea potrivindu-se tulburător cu unele actuale. Astfel, în textul „Podul Mogoşoaie” apar următoarele versuri:  „Pod de bunuri şi de răuri, /Dintre toate cel mai mare: /Câte pietre, atâtea găuri/Afară din trotuare, /Pentru care multe sume/De hăpăi s-a tot mâncat, După cum la noi anume/Totdeauna s-a urmat”. Fără comentarii!

În fine, poetul Radu Boureanu (1906-1997) este autorul volumului „Cântare cetăţii lui Bucur” , apărut cu ocazia marcării a 500 de ani de la prima atestare documentară a Bucureştilor.

Un omagiu

…adus autorului textului care va deveni imnul naţional al României, „Deşteaptă-te române”, Andrei Mureşanu (1816-1863), este atribuirea numelui său unei străzi a Bucureştiului. Aflată în zona Dorobanţi, strada adăposteşte  Muzeul Victor Babeş, precum şi  frumoase vile, între care Casa Tudor Vianu.

 

„Veşnic tânăr şi ferice”

…„veselul” Vasile Alecsandri (1821-1890), cum l-a caracterizat Eminescu, deşi doar „fiu adoptiv” al Bucureştilor, s-a bucurat de privilegiul cuvenit de a i se fi atribuit numele  uneia din cele frumoase străzi ale  Capitalei, cu numeroase obiective înscrise pe Lista monumentelor istorice, cele mai multe construite începând de la sfârşitul secolului XIX. Între acestea, atrage atenţia Casa Gh. Cantacuzino şi Muzeul Frederick si Cecilia Cuţescu Storck, pe care am avut ocazia să îl prezentăm în cuprinsul acestei rubrici. Unele case din zonă, cum este aceea aflată vizavi de acest muzeu, se remarcă prin armonia lor cromatică.  Nuanţa închisă a panourilor din lemn de sub streaşină se potriveşte cu galbenul zidăriei si cu verdele vegetaţiei din jurul său. Pe această stradă se găseşte şi casa în care a locuit prozatorul Titus Popovici în perioada 1971-1994. De remarcat în ceea ce priveşte „profilul” oraşului este faptul că, iniţial, această stradă se afla lângă limita de nord a Bucureştilor, care pe atunci era Şoseaua Bonaparte (azi  Bulevardul Iancu de Hunedoara). Pe aceeaşi stradă au existat şi locuinţe de condiţie modestă care au fost înlocuite prin anii 1920-1930 cu vile şi blocuri de mici dimensiuni, dar, în perioada actuală, au apărut şi altele de „mari dimensiuni” care parcă nu se armonizează cu peisajul locului…

 

Poetul şi exegetul său 

Deşi, din câte ştim, nu este una din numeroasele străzi pe care a locuit Mihai Eminescu (1850-1889) în diverse perioade ale  existenţei lui bucureştene , strada ce îi poartă numele se remarcă prin frumuseţea unor case, ridicate începând de la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui următor. Între acestea este şi casa locuită de un exeget al lui Eminescu,

cel care şi-a consacrat întreaga viaţă descifrării şi publicării manuscriselor eminesciene, D. Panaitescu-Perpessicius (1891-1971). Din păcate, poziţia centrală a acestei străzi a făcut ca ea să devină „ţinta” unor investitori care nu au ţinut seama de reglementările în vigoare, faţă de care Primăria a manifestat o „toleranţă” de neînţeles. Astfel, deşi strada se află într-o zonă protejată, existând prevederi ca aici să nu fie construite imobile care să depăşească nivelul clădirilor vecine cu mai mult de unu – două etaje, la numărul 188, a fost ridicat un bloc de beton cu şapte etaje.

 

„Poetul ţărănimii”

…este o denumire oarecum restrictivă atribuită lui George Coşbuc (1866-1918), dat fiind că tematica creaţiei sale este mai largă. Coşbuc a locuit pe Calea Plevnei, dar numele său a fost atribuit uneia dintre cele mai importante bulevarde ale Bucureştilor, mai ales cu un specific comercial. Şi pe această arteră se găsesc numeroase imobile, cele mai multe construite de la sfârşitul secolului XX, o serie de vile ridicate mai târziu, dar şi sediile unor importante instituţii, între care fostul Seminar Teologic, azi Institutul Tehnic.

 

„Cu bastonul prin Bucureşti”

…este numele unui volum al lui Tudor Arghezi (1880-1967) în al cărui Cuvânt înainte citim: „Târâş, grăpiş, am tot şchiopătat prin Bucureşti cu bastonul, o viaţă”.

Într-adevăr, născut în Bucureşti, poetul „Cuvintelor potrivite” a locuit în diferite părţi ale oraşului pe care, de altfel, l-a cunoscut foarte bine. Desigur, numele său se leagă mai ales de „Casa de la Mărţişor”, de fapt un impunător „conac” (are 20 de camere), construită chiar după planurile poetului, terminată în 1930.  Casa este înconjurată de o frumoasă livadă, ale cărei produse erau vândute, în perioada de dizgraţie a poetului, în pieţele bucureştene. Tot aici s-a aflat şi tipografia în care Arghezi scotea „Bilete de papagal”. Tot aici şi-a găsit poetul „lăcaşul de veci”, mormântul său aflându-se alături de casa devenită, în 1970, „Casa memorială Tudor Arghezi”.

În ceea ce priveşte strada care îi poartă numele în Bucureşti, deşi pe ea se găsesc o serie de imobile cu certe calităţi arhitectonice, nici unul dintre ele nu se regăseşte pe Lista monumentelor istorice. În schimb, această stradă, dat fiind că se află într-o zonă centrală a Capitalei, a făcut obiectul unui scandal imobiliar, atunci când casa aflată la numărul 4 a fost demolată, în mod ciudat, cu aprobarea organelor de resort, deşi această stradă se află într-o zonă protejată, iar imobilul construit în perioada 1850-1860, după cum rezulta din Planul Borroczyn, avea certe calităţi arhitecturale: casă în stil neo-clasic, cu portic de ordin ionic, extrem de rar în Bucureşti, model legat de  răspândirea neo-clasicismului în Principatele Române şi în Bucureşti. „Desfiinţarea” acestei construcţii, după cum se menţionează în textul afişat pe locul ei, nu a putut fi ascunsă nici de vegetaţia care o înconjoară, nici de „plasa”  care a fost instalată, ceea ce a devenit un fel de „modă” pentru „a ascunde”  şantierele  unde au loc demolări. Bineînţeles că, în locul acestei case,  se va ridica o clădire de birouri cu 11 etaje.

În ultima parte a vieţii, Arghezi a locuit un etaj al unei vile de pe Strada Muzeul Zambaccian pe care se află şi o placă memorială.
 

Ceasul poetului

În afară de casa memorială natală de la Bacău a lui George Bacovia (1881- 1957) o alta se află în Bucureşti, unde autorul „Stanţelor burgheze”, mutat în 1933 în Capitală,  şi-a petrecut ultima parte a vieţii. Situată într-o zonă mai mărginaşă a Bucureştilor, cu un aspect destul de modest, această casă este caracteristică condiţiilor în care poetul şi-a petrecut ultimii ani de viaţă. Într-adevăr, în acea perioadă, Bacovia avea slujba de bibliotecar, însă îi plăcea să stea acasă, în camera lui, să scrie, să deseneze sau să cânte la vioară. În cămăruţa sa se află un ceas care a fost oprit de soţia sa atunci când poetul a murit. În 1966, a fost inaugurată „Casa Memorială George si Agatha Bacovia”.

 

O „explozie de artă”

Ca şi în cazul lui Arghezi, spaţiul care poartă numele poetului, prozatorului şi dramaturgului Ion Minulescu (1881-1944), important reprezentant al simbolismului românesc, nu are nimic de a face cu biografia sa.  De fapt, el a locuit şi „plecat din viaţă”, cum ne încredinţează placa memorială, pe Bulevardul Dr. Gheorghe Marinescu nr. 19, unde, de altfel, se află şi Muzeul memorial care îi poartă numele, împreună cu al soţiei sale, Claudia Millian. Nu cred că greşesc atunci când afirm că acest muzeu, deşi se află într-un apartament de bloc, este una din cele mai interesante şi mai bogate case memoriale din Bucureşti,  aici aflându-se nu numai obiecte, cărţi, manuscrise ale unor creaţii ale poetului „Romanţelor pentru mai târziu”, ci şi foarte numeroase creaţii plastice. Într-adevăr, se poate spune că această Casă este un adevărat muzeu al artelor plastice româneşti, ea adăpostind desene, picturi, sculpturi ale unor artişti cu care Minulescu a fost prieten, de la Theodor Pallady, Carol Popp de Szatmáry, Nicolae Dărăscu la Iosif Iser, Jean Steriadi, M. H. Maxy, Lucian Grigorescu, Oscar Han, Victor Brauner, precum şi creaţii plastice ale soţiei şi fiicei sale, Mioara. Sunt de acord cu autorul ghidului muzeului care afirmă că, mai ales holul apartamentului, este o adevărată „explozie” de artă plastică, dominată de portretul celebru al lui Minulescu.

În acelaşi bloc se află, în apartamentul care adăposteşte Muzeul memorial Liviu şi Fanny Rebreanu (de care ne vom ocupa într-un alt episod al serialului nostru) şi Colecţia care poartă numele unui alt mare scriitor,  Ion Pillat (1891-1945), academician, antologator, editor, eseist, poet tradiţionalist şi publicist. Obiectele aflate în încăperea ce i-a fost consacrată (unde, de fapt, nu a locuit niciodată) amintesc şi de creaţia altor membri ai familiei, Dinu, Cornelia şi Monica, scriitori, şi Maria Pillat-Brateş, pictoriţă. Este interesant că masiva bibliotecă a aparţinut lui Barbu Ştefănescu Delavrancea. În afară de o serie de portrete, între care desigur şi cel al lui Ion Pillat, icoane, o frumoasă ladă de zestre, în acest spaţiu se mai află şi o serie de obiecte casnice care îi conferă o atmosferă intimă.

În ceea ce priveşte Strada Ion Minulescu, aflată în apropierea cheiului Dâmboviţei, ea adăposteşte o serie de imobile, dintre care unele au fost prăvălii, „case de cartier”  şi o construcţie industrială ridicate la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui următor, dintre care nu mai puţin de opt se află pe Lista monumentelor istorice din motive care, ca să fiu sincer, îmi scapă.

 

…Nu pot să închei acest episod al serialului fără să îmi exprim opinia că şi o serie de alţi mari poeţi merită să li se atribuie numele unor străzi (în locul atâtora cu denumiri anodine), mai ales că unii au trecut în eternitate…

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9471
Diferență: 0,0142
Ieri: 4.9464
Azi: 4.6905
Diferență: -0,3463
Ieri: 4.7068
Azi: 5.7699
Diferență: 0,4055
Ieri: 5.7466
Azi: 4.8974
Diferență: 0,5585
Ieri: 4.8702