„Urmă din trecut
…rămăşiţă a ceva vechi, dispărut de mult care prezintă o importanţă documentară, culturală” defineşte „Dicţionarul explicativ al limbii române” termenul de „vestigiu”.
Între acestea lăcaşele de cult sunt printre cele mai importante, dat fiind că se numără printre destul de puţinele mărturii arhitectonice care s-au păstrat, desigur în forme adaptate, uneori îmbogăţite, reconstruite, care se cer cunoscute, ceea ce încercăm şi noi oferind în acest episod al serialului nostru un repertoriu cronologic al bisericilor din Bucureşti , desigur selectiv, cu menţionarea pe cât posibil, a anului ctitoriei iniţiale şi a transformărilor prin care au trecut.
„În oraşul cu trei sute de biserici”
…este titlul unei poezii a lui Ion Minulescu, cu referire desigur la Bucureşti. Cifra nu este rodul imaginaţiei poetului, ci o realitate, căci renumitul slavist, baronul Adolphe d’Avril, care a călătorit, în 1868- 1869, în Europa răsăriteana şi Orient, vizitând si Bucureştii, ne încredinţează că „De pe vârful dealului Filaret, ai o frumoasa panorama a Bucureştilor care îţi produce un efect surprinzător cu cele 350 de biserici cu clopotniţe zugrăvite”.
Dar chiar mai devreme, şi alţi călători străini menţionează mulţimea şi frumuseţea lăcaşelor sfinte din Bucureşti, cum este pelerinul călugăr Serapion, care se referă la „oraşul zidit cu biserici frumoase”. Învăţatul armean, istoric si geograf Hugas Ingigean (1758-1843) consemnează: „Sunt numeroase biserici, mânăstiri si hanuri”.
Acestor mărturii li se pot adăuga şi unele iconografice, mai ales desene, gravuri care înfăţişează peisajul Bucureştilor din care răsar turlele numeroaselor biserici.
Cele mai vechi biserici
Multă vreme s-a crezut că cea mai veche biserică din Bucureşti ar fi Biserica Bucur, ctitoria ciobanului de numele căruia se leagă şi etimologia numelui oraşului. Biserica este consemnată într-o hartă întocmită între anii 1844-1846 cu acest nume. De fapt, biserica nu are o datare exactă până în prezent. Există şi opinii ale cercetătorilor care susţin că biserica a fost zidită în anul 1416, de către Mircea cel Bătrân. Cercetări ulterioare au concluzionat că edificiul este construit în secolul al XVII-lea, pentru a folosi ca paraclis al mănăstirii Radu Vodă, fiind refăcută în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Reputatul istoric al arhitecturii Bucureştilor, Grigore Ionescu afirmă că, în 1869, biserica a fost refăcută şi i s-a creat o nouă identitate mai veche cu 300 de ani decât în realitate.
De la un moment dat, cea mai veche biserică din Bucureşti este considerată Biserica Sfântul Anton din Curtea veche , ctitorită la 1398 de Mircea cel Bătrân, refăcută în 1558 de către Mircea Ciobanu şi, în 1715 de Ştefan Cantacuzino. A fost construită pe locul alteia mai vechi, din lemn, şi a servit drept capelă pentru Curtea Domnească.
Există însă şi alte lăcaşe de cult în Bucureşti care pot „concura” la titlul de „cea mai veche biserică”, cum ar fi Biserica Sfântul Gheorghe Vechi, a cărei pisanie pomeneşte, în 1492, pe „Nedeico Vornicul şi soţia sa Anca”. Este de menţionat că, pe terenurile aflate în proprietatea ei, s-a dezvoltat actualul centru al Bucureştilor.
Printre cele mai vechi se numără şi Biserica Sfinţii Apostoli Petru si Pavel, atestata documentar în 1585-1586, prima ctitorie fiind din lemn, înlocuită de Matei Basarab, la 1636, cu alta de zid, care se vede si astăzi.
Biserica Mânăstirii Mihai Vodă, ctitorie a lui Mihai Viteazul, a fost zidită la 1594, fiind ultima relicvă a acestui complex (considerat, la 1813, printre „mănăstirile mari ale ţării”). Din păcate, în urma demolării mănăstirii biserica a fost mutată între blocurile de pe Strada Sapienţei.
Secolul XVII
…a fost o perioadă în care s-au construit numeroase biserici, unele dintre ele supravieţuind în forma adaptate.
Chiar actuala Catedrală Patrirahală a avut, în forma sa iniţială, o vechime apreciabilă, fiind ctitorită de voievodul Constantin Şerban şi soţia acestuia, Bălaşa, începând din 1654-1658, şi sfinţită de Mihnea al III-lea în anul 1658, cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Ulterior a fost transformată în Mitropolie.
Pentru prima dată Biserica Batişte este amintită într-un document din 1660, din vremea lui Matei Basarab (1632-1654).
În aceeaşi perioadă, au fost construite Biserica Negustori (1655), în forma actuală datând din 1726, şi Biserica Zlătari – Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de breasla zlătarilor, care se ocupa cu prelucrarea aurului.
Perioada domniei în Ţara Românească a lui Şerban Cantacuzino (1678-1688) a fost marcată de o intensă activitate constructivă, inclusiv de aşezăminte de cult în Bucureşti. Este vorba de Biserica Doamnei ctitorită de Maria Doamna, soţia domnitorului în anul 1677 şi Biserica Cotroceni, din interiorul palatului voievodal, cu arhitectură monumentală, pictorul bisericii fiind celebrul Pârvu Mutu, din păcate demolată în 1984, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu şi refăcută, la iniţiativa urmaşilor cantacuzini în 2004.
Un alt reprezentant al familiei Cantacuzino, spătarul Mihai Cantacuzino, a ridicat, între 1695-1698, Biserica Colţea şi, în 1699, şi Biserica Fundenii Doamnei, aflată la marginea oraşului, renumită prin faptul că este unul dintre locurile unde conducătorii ţării veneau să se reculeagă şi să se roage, în perioade de restrişte.
Şi Constantin Brîncoveanu a avut o intensa activitate ctitoricească, în ţară şi în Bucureşti. Între altele el a construit Biserica Sfântul Gheorghe Nou, numită astfel spre a fi deosebită de „Sfântul Gheorghe Vechi”.
Secolul XVIII
…este perioada în care au fost ctitorite biserici de mari dimensiuni şi de o deosebită valoare artistică, ceea ce face să figureze pe Lista monumentelor istorice.
Biserica Kreţulescu a fost ridicata între anii 1720 -1722 de către marele logofăt Iordache Kreţulescu şi soţia lui, Safta, una dintre fiicele domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Mânăstirea Stavropoleos – Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil a fost ctitorită în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat.
Mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti a ctitorit , în 1736, Biserica Lucaci - Sfântul Stelian.
În 1743, a fost ridicată Biserica Înălţarea Domnului, în memoria Sfinţilor martiri Constantin Brâncoveanu şi cei 4 fii ai săi.
Unele biserici au fost ctitorite de reprezentanţii unor meserii, cum este Biserica Cărămidarii de jos, ridicată în 1711, Biserica Precupeţii Vechi - Biserica Tuturor Sfinţilor, ridicată la 1773, de către negustorii care îşi aveau sediul în zonă, precum şi Biserica Adormirea Precistei Scaune, a măcelarilor şi săpunarilor.
Biserica Domniţa Bălaşa este un exemplu, ce este drept strălucit, de biserică ridicată şi transformată în mai multe etape: a fost ridicată în anii 1743-1744, ctitorită fiind de Domniţa Bălaşa şi de soţul ei, marele ban Manolache Rangabe, apoi reconstruită în anii 1881-1885, în stil neoromantic.
Biserica Sfântul Elefterie Vechi a fost construită în prima jumătate a secolului XVIII, în timpul domniei lui Mihai Racoviţă, din dania lui Constantin şi Macsin cupeţul, cu ajutorul şi supravegherea mitropolitului Neofit.
În 1760, a fost ridicată Biserica Sfântul Ştefan „Cuibul cu Barză” care, deşi declarată monument istoric, este „ascunsă” acum între blocurile noi.
Între 1784-1785, a fost ridicată Biserica Adormirea Maicii Domnului Icoanei, pe locul unei vechi biserici de lemn, ctitorită de cărturarul David Corbea Ceauşul din Braşov.
Şi alţi membrii ai familiei Brâncoveanu au ctitorit lăcaşe de cult, cum este Biserica Sfântul Ilie - Rahova, ctitorită, la 1706, de Safta Brâncoveanu.
Domnitorii fanarioţi şi-au adus contribuţia la sporirea zestrei de lăcaşe de cult ale Bucureştilor, cum este Biserica Mavrogheni, zidită de domnitorul Nicolae Petre Mavrogheni (1786-1790).
Secolul XIX
…a adus cu sine ctitorirea unor biserici unele de mare valoare artistică, declarate „monument istoric”, cum este Biserica Schitul Darvari, ctitorită în 1834 de Mihail Darvari şi soţia sa Elena, sau Biserica Izvorul Nou (1825), dar cea mai importantă contribuţie a acestei perioade a fost reconstruirea a numeroase biserici, cu contribuţia unor arhitecţi români.
170 de biserici
…ortodoxe române există astăzi în Bucureşti, la care se adaugă cele ale comunităţilor bulgare, ruse, greceşti, cele romano-catolice, unite, reformate (calvine), evanghelice (luterane), adventiste, baptiste, creştine după Evanghelie, penticostale, sinagogile şi moscheile musulmane.
În mare măsură, această cifră se datorează intensei activităţi de construire de biserici după Revoluţie, după ce, în timpul perioadei comuniste, această activitate stagnase. Multe dintre ele au apărut mai ales în noile zone ale oraşului care nu dispuneau de lăcaşe de cult.
Biserici dispărute
Lista de mai sus ar fi putut fi mai amplă dacă, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, nu ar fi fost demolate 20 de lăcaşe de cult, între care unele de mare valoare duhovnicească, istorică şi artistică, cum ar fi Mănăstirile Văcăreşti şi Pantelimon, bisericile „Izvorul Tămăduirii”, „Spirea Veche”, „Spiridon Vechi”, „Doamna Oltea” şi altele.
„Veşnica lor pomenire”…
Fotografiile de actualitate aparţin autorului
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
