Deşi s-a spus că, mai ales în perioadele sale de "expansiune", în special în a doua jumătate a secolului XIX, Bucureştii au crescut haotic, aparent la întâmplare sau ţinând seama doar de interesele proprietarior, "investitorii" de astăzi, doar planul de sistematizare al primarului Pache Protopopescu punând o anumită ordine, o "lectură" mai atentă a planurilor oraşului dovedeşte o anumită raţiune, o motivaţie a amplasării străzilor şi construcţiilor. De cele mai multe ori s-a manifestat interesul de a crea o serie de căi de acces, de legături care să înlesnească contactele între diferite străzi mai importante, artere, chiar cartiere.
Rănile unei străzi
Pornind din Piaţa Buzeşti, străbaţi Strada Occidentului care purta înainte de război un nume care va deveni indezirabil: Basarabia. În general, strada (care mărturisesc că este "locul meu natal") are un aspect destul de modest, singurele obiective menţionate în Lista monumentelor istorice fiind "Casa cu pictură exterioară", ridicată la sfârşitul secolului XIX şi "Casa ing. Anghel Saligny". Majoritatea celorlalte imobile sunt aşa-numitele "case de cartier", ale căror curţi cu vegetaţie bogată se prelungeau, având de o parte şi de alta adăposturi pentru familii modeste. Mai târziu, în perioada intebelică, şi în această zonă au fost ridicate blocuri cu câteva etaje.
Şi totuşi, această stradă a devenit, spre sfârşitul războiului, un "obiectiv strategic", "victimă" colaterală a bombardamentului aviaţiei americane, ceea ce a făcut ca, de-a lungul ei, să rămână până destul de târziu, câteva locuri virane, "răni" deschise. Nu se ştie de ce "covorul de bombe" care viza probabil Gara de Nord, s-a "aşternut" şi pe această stradă. De fapt, nu este de mirare dacă ne amintim că, la Viena, Gara de Vest a fost confundată de piloţii americani cu Opera care a fost serios avariată!
