Ziarul de Duminică

Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (X). Piaţa Universităţii. GALERIE FOTO

Piaţa Universităţii mai demult

Străzile Bucureştilor

Autor: Dr. Alexandru Popescu

02.03.2012, 00:00 545

Un epicentru

Din mai multe puncte de vedere, ca şi Bulevardul Regina Elisabeta, şi Piaţa Universităţii poate fi considerată un centru al Bucureştiului, nu atât din punct topografic, deşi constituie "kilometrul zero" al reţelei de şosele a României, ci, în primul rând, în perspectivă istorică, politică, culturală. În această piaţă şi în apropierea ei, au avut loc de-a lungul vremii până astăzi evenimente istorice cruciale, dacă este să ne gândim la revoluţia din 1989, dar şi altele mai recente, ea devenind, la un moment dat, un "teritoriu liber de comunism", dar şi loc în care demonstranţi, "protestatari", cum au fost numiţi mai nou, îşi afirmă crezurile şi speranţele. Având în vedere că de aici au iradiat "undele", reverberaţiile unor evenimente, dar şi anumite idei înnoitoare, acest loc poate fi numit şi un epicentru al istoriei moderne şi contemporane a României.

În acelaşi timp, acest spaţiu conservă o parte valoroasă a tezaurului istoric şi arhitectonic al Capitalei, pe Lista monumentelor istorice aflându-se întreg perimetrul pieţii, fundaţiile ansamblului "Sf. Sava" din secolele XVII-XVIII şi Necropola din secolele XVI-XVII.

O istorie simbolică

Nu ne vom ocupa în mod special de istoricul dezvoltării acestui perimetru, cu adevărat dinamică, simbolică pentru istoria capitalei, dar şi al ţării, căci el este bine cunoscut şi consacrat. Ne vom mărgini să menţionăm că, în secolul XV, acest loc se afla la marginea nordică a târgului Bucureştilor, că, peste 200 de ani, a ajuns în interiorul perimetrului oraşului, că în jur său s-au dezvoltat o serie de mahalale având diferite profiluri meşteşugăreşti şi comerciale, că, în secolul al XVII-lea, a devenit punctul cultural cel mai important al urbei, prin înfiinţarea, la 1679, de către Şerban Cantacuzino a Şcolii Domneşti, transformată, în veacul următor, în Academie Domnească, şi, în 1818, în Şcoala Naţională de la Sf. Sava, pentru ca, în 1857, să se înceapă construirea clădirii Universităţii, după planurile arhitectului Alexandru Orescu, inaugurată la 14 decembrie1869. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate între 1912-1926 după planurile arhitectului N. Ghica-Budeşti. A avut loc şi o dezvoltare edilitară, căci, după modelul francez, acest loc a fost conceput ca delimitând axele nord-sud, est-vest ale oraşului.

Palatul Universităţii peste generaţii

Ca un simbol de continuitate, clădirea Palatului Universităţii se află pe fostul amplasament al Mănăstirii Sfântul Sava. Înaltă de 6 etaje, ea a fost concepută în stil neoclasic, împodobirea exterioară fiind realizată de către sculptorul Karl Storck. Din păcate, şi această clădire a trebuit să suporte vicisitudinile istoriei, căci frontonul său, realizat de sculptorul Paul Focşeneanu, reprezentând-o Minerva şi alte figuri alegorice , a fost distrus în timpul bombardamentelor aeriene din 4 aprilie 1944 (Este cazul să ne întrebăm din nou: ce obiective strategice or fi văzut aviatorii americani aici?) Cele patru muze ce împodobesc în prezent faţada clădirii au fost adăugate în 1929, fiind opera sculptorului Emil Wilhelm Becker. Alte elemente neoclasice sunt pilaştrii dorici care împodobesc primele două etaje.

De la început, acest palat a fost şi el un centru, un nucleu al culturii şi ştiinţei româneşti, căci, iniţial, a adăpostit, în afara facultăţilor Universităţii şi alte instituţii, în condiţiile în care Capitala încă nu dispunea de asemenea locaţii: Academia Română, Biblioteca Centrală, Şcoala de Arte Frumoase, Pinacoteca, Muzeul de Antichităţi şi de istorie naturală. În cele din urmă clădirea, care a mai suferit o serie de renovări, adăposteşte opt facultăţi ale Universităţii.

În legătură cu felul în care acest palat a continuat să se impună şi să minuneze peste generaţii, fie-mi permisă încă o amintire. Atunci când, la începutul anilor 1960, facultăţile Universităţii au început să fie frecventate şi de studenţi veniţi din toate colţurile ţării, din mediul rural sau din diferite orăşele (era încă în funcţiune "sistemul burselor de stat"), am putut fi martor la mirarea lor transformată într-o admiraţie reală faţă de clădirea şi amfiteatrele impunătoare ale clădirii, ceea ce ar putea fi, peste vremuri, un motiv de mândrie pentru cei care s-au străduit la edificarea acestui lăcaş…

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO