Cealaltă axă a Centrului istoric, Smârdan, este una din cele mai lungi străzi din acest perimetru, făcând legătura între zona Bulevardul Regina Elisabeta-Bulevardul I.C. Brătianu şi Cheiul Dâmboviţei, Splaiul Independenţei. Faptul că era o stradă de legătură ne este atestat în primul document (1672) în care este menţionată, în care este descrisă "drept uliţa care merge de la Curtea Domnească spre Biserica Grecilor".
În documentele din secolul al XIX (între care Planul Bucureştilor din anul 1871), figurează ca "Uliţa Nemţească" şi, mai apoi, Strada Germană, datorită prezenţei în număr mare a negustorilor nemţi şi austrieci care vindeau marfă adusă din ţările lor.
După Războiul de independenţă, ca şi alte străzi din Bucureşti, şi aceasta a primit numele unei localităţi din Bulgaria, unde armata română a repurtat o importantă victorie împotriva armatei turce.
În secolul al XIX-lea, pe această stradă au început să se construiască imobile (dintre care trei, ridicate spre sfârşitul veacului, sunt menţionate în Lista monumentelor istorice), magazine, ateliere de reparaţii.
… a hotelurilor
Mai vechi decât acestea sunt însă hotelurile, dintre care unele au fost ridicate încă la începutul veacului, cum a fost "Hotelul Brenner" (după numele proprietarului, un vienez) sau "Hôtel d'Europe", menţionat şi de consulul Wilkinson în anul 1820, acesta afirmând că este "bine mobilat şi înzestrat cu toate cele necesare, foarte folositor pentru călători". Într-adevăr, în aceste hoteluri, străinii găseau condiţii mai bune decât în hanuri. Mai este de amintit "Hotelul Roşu", ridicat în colţul străzii Smârdan spre Dâmboviţa. A ars în 1838.
Dar strada Smârdan a intrat în istorie prin "Hotelul Concordia", aici găsindu-se placa pe care se menţionează: "În această clădire se afla în anii Unirii Ţărilor Române hotelul Concordia, unde, în seara zilei de 23 ianuarie 1859, s-a hotărât dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, de către fruntaşii partidei naţionale, ca domn al Ţării Româneşti". De fapt, dacă nu ar exista această placă, un trecător mai puţin informat, cum sunt cei mai mulţi tineri care frecventează localurile de pe această stradă, nici nu ar fi ştiut despre el, căci clădirea este într-o avansată stare de degradare care probabil nu o mai face aptă de restaurare. După unele proteste apărute în presă, s-au luat "măsuri": s-a interzis accesul în interiorul său locuit, până la un moment dat, după cum am înţeles, abuziv, de o serie de familii, după care proprietarul (cine o fi el ?) a închis acest acces printr-o solidă poartă de fier. Nu-ţi rămâne decât să ridici ochii pentru a admira frumosul balcon al clădirii cu teama că el s-ar putea prăbuşii oricând.
…a băncilor
O altă glorie a străzii Smârdan a fost adusă de numeroasele bănci, pe această arteră aflându-se, în jurul anului 1920, cele mai multe asemenea instituţii din Bucureşti. Era vorba de cinci bănci mari, societăţi anonime ("Comercială Română", "Anglo-Levant", "Fortuna" etc.), la care se adăugau 13 bănci mici ("Case de bancă"), între care banca "Jean Paucker", din a cărui familie s-a ridicat probabil Marcel Pauker ("Luximin"), comunist român, soţ al Anei Pauker, executat în 1938 în timpul epurărilor staliniste, despre care ştim că era descendentul unei familii evreieşti înstărite din Bucureşti. Dintre clădirile care au adăpostit bănci, pe Lista monumentelor istorice sunt menţionate acelea ale fostei "Bănci Agricola" şi "Biblioteca Finanţe Credit"
…şi a barurilor
Dacă, în primele decenii ale secolului trecut, strada Smârdan era o arteră a hotelurilor şi băncilor, în ultima perioadă ea a devenit un spaţiu al barurilor, restaurantelor, şi cafenelelor. Într-adevăr, potrivit informaţiilor puse la dispoziţie de un Ghid al unor asemenea "instituţii" (Exista aşa ceva, dar nu există un ghid al monumentelor istorice din zonă pentru uzul publicului larg), din cele circa 140 dintre ele, cele mai multe se află probabil pe strada Smârdan.
Departe de noi ideea de a condamna o asemenea "explozie" a "loisir"-ului: la urma urmei, tineretul are dreptul să se distreze cum doreşte şi unde mai pui că asemenea localuri atrag şi turişti, dintre care nu puţini îşi declară entuziasmul. Dar, dacă cineva dintre ei ar ridica ochii la faţadele clădirilor în care se află asemenea localuri, credem că i-ar pieri plăcerea, căci cele mai multe se află într-o avansată stare de degradare care uneori poate periclita integritatea vizitatorilor şi trecătorilor…
…În ceea ce mă priveşte, am ridicat şi eu privirea şi am avut surpriza plăcută să descopăr pe faţada unei asemenea clădiri o inscripţie (un "grafitti", cum se spune acum), care ne încredinţează că, totuşi, cineva mai "iubeşte Bucureştiul"…
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
