"Căile regale"
Aşa cum arătam într-unul din episoadele anterioare ale serialului nostru, arterele aflate de-a lungul axei est-vest a oraşului, care pornesc de la Piaţa Operei, traversează Piaţa Universităţii, apoi C.A. Rosetti, Izvor, Pache Protopopescu, au făcut parte din aşa-numita "Cale regală", de-a lungul căreia suveranii se deplasau din Centrul oraşului către Palatul Cotroceni. Tocmai de aceea, bulevardele aflate de-a lungul acestei "căi" au primit numele suveranilor României, Regina Elisabeta şi Regii Carol I, Ferdinand.
După ce am poposit pe Bulevardul Elisabeta, ne vor purta paşii imaginari de-a lungul arterei aflate în prelungirea sa, Bulevardul Regele Carol I. Nu cred să mai existe în vreo capitală o alăturare atât de potrivită a unor artere care să poarte numele unei perechi regale, fiind de apreciat gestul de pioasă aducere aminte al edililor Capitalei care au dorit să imortalizeze şi astfel memoria unor suverani care au făcut atâtea pentru Bucureşti şi ţară.
În ceea ce îl priveşte pe Carol I (1839 - 1914), principe, apoi rege al României, memoria nu i-a mai fost, de la un moment dat, respectată, căci numele său devenise indezirabil sub regimul comunist, astfel încât artera a fost "rebotezată" (bineînţeles !) "Republicii" (De fapt, aceeaşi soartă a avut-o şi Bulevardul Elisabeta, devenit, în "tradiţiile republicane", "6 Martie")
Varietate de stiluri
Majoritatea clădirilor aflate de-a lungul Bulevardului Carol I au fost construite la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui următor, perioadă de intensă activitate edilitară şi de modernizare a Capitalei, ceea ce se oglindeşte şi în aspectul lor: blocuri masive, dar funcţionale, nu lipsite de anumite virtuţi arhitectonice, unele inspirate de stiluri istorice, de la francez la cel neoromânesc, la cel baroc, eclectic.
Clădirile construite în primele decenii ale secolului XX au fost realizate desigur în forma modernă, adecvată vremii, de "block-haus", dintre care unele au asimilat influenţe ale stilului Art déco, prezent, cum am văzut, şi pe alte artere ale centrului Capitalei.
În tot, şi acest bulevard se remarcă prin varietatea de stiluri, caracteristic fiindu-le aspectul impunător, chiar monumental, căci aveau ca destinaţie să adăpostească clădiri oficiale, chiar ministere.
Unul dintre cele mai frumoase palate
Desigur cel mai reprezentativ din acest punct de vedere este "Palatul Ministerului Agriculturii si Domeniilor" care, după unele opinii, constituie una din cele mai frumoase clădiri ale Bucureştilor. Terminat în 1895 după planurile arhitectului Louis Pierre Blanc (cel care a construit şi Casa Take Ionescu), acest palat a fost realizat în stilul Renaşterii franceze, iar corpurile laterale sunt tratate în stil corintic. Este constituit din trei aripi, cu o amplă curte interioară. Caracterul impunător al clădirii este conferit şi de masiva cupolă cu un frumos ceas (care, din păcate, nu prea arată "ora exactă"). Frontonul palatului este bogat ornamentat cu bazoreliefuri înfăţişând personaje care au legătură cu domeniul, simboluri ale agriculturii, comerţului, industriei.
În tot cazul, este una din puţinele construcţii ale oraşului care şi-a păstrat, până astăzi, aceeaşi destinaţie, în momentul de faţă în ea avându-şi sediul tot Ministerul Agriculturii. De construirea sa se leagă nume unor importante ale istoriei politice româneşti, ministru al agriculturii fiind P.P. Carp în guvernul Lascăr Catargiu.
De la imobilul "Astra" la…Ministerul de externe
În afară de această clădire, pe Lista monumentelor istorice se mai află încă câteva, realizate mai ales în primele decenii ale secolului XX, ale căror caracteristici reies şi din plăcuţele explicative fixate pe faţadele lor, o iniţiativă a Primăriei care trebuie salutată.
Între acestea, unele sunt construite în stil eclectic, cu influenţe ale barocului târziu, altele în stil neoromânesc timpuriu (cum este imobilul terminat în 1896, după planurile arhitectului Ion Socolescu). Atrag atenţia fostul imobil "Astra", proiectat de Paul Smărăndescu, destinat birourilor, construit în perioada 1923-1924, ca şi clădirea în stilul Art déco, după planurile arhitectul Ion Ionescu.
De fapt, pe acest bulevard a mai funcţionat, la un moment dat, un minister, acela de Externe, exilat din propria clădire din Piaţa Victoriei care a fost destinată altor instituţii "mai superioare" din punct de vedere politic.
Dar Bulevardul Carol I a fost şi o arteră comercială, la parterul unora din clădiri aflându-se prăvălii cu renume în epocă.
O biserică cu rădăcini istorice
Şi totuşi, între atâtea clădiri "oficiale", pe Bulevardul Carol I poate fi întâlnit şi un lăcaş de cult. Este vorba de Biserica, de fapt, Catedrala armenească, cu hramul Sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavril, construită, între 1911 si 1915, după planurile arhitecţilor Dimitrie Maimarolu (cel care a realizat şi clădirea "Cercului militar") şi Grigore Cerchez, după modelul unei catedrale din Armenia. Atrage atenţia pictura interioară realizată de Bassano, cu icoane de mari dimensiuni, deasupra altarului găsindu-se o "cruce armenească", care simbolizează copacul vieţii veşnice din Rai, iar în decoraţia sa se regăsesc elemente de art nouveau.
De fapt, această biserică are "rădacini" istorice mai adânci, fiind ridicată pe locul unei biserici armeneşti, construita în 1743 şi reconstruită în 1781, după un incendiu. Dar primele lăcaşe de cult armeneşti datează 1581-1692, prezenţa lor nefiind întâmplătoare, deoarece comunitatea armenească din Bucureşti şi alte părţi ale ţării a jucat un rol important în viaţa economică a ţării, mai ales în domeniul comerţului, încă din perioada Evului Mediu.
In curtea acestei biserici se află un monument în memoria genocidului armean din 1914 şi un bust al generalului Andranik, lider al mişcării renaşterii armene.
Riscurile "dezvoltării"
Faptul că Bulevardul Carol I constituie una din zonele privilegiate ale oraşului a atras interesul "dezvoltatorilor" (ciudată denumire, căci nu întotdeauna iniţiativele lor au fost îndreptate în sensul dezvoltării oraşului), astfel încât aici au fost înălţate construcţii de "oţel şi sticlă", cu un stil prea puţin adecvat peisajului arterei care, ca şi în alte cazuri, a fost sacrificat pentru interese financiare sau de altă natură.
În tot cazul, asemenea construcţii presupun şi un anumit grad de risc, aşa cum s-a întâmplat nu demult în cazul incendiului care a mistuit faţada uneia din ele aflate în preajma bisericii armeneşti, a cărei casă parohială a fost afectată cu această ocazie.
În tot cazul, după părerea noastră, Bulevardul Carol I este unul din spaţiile Bucureştilor în care se manifestă acut această contradicţie, aşa cum reiese şi din fotografiile care însoţesc acest episod al serialului.
Fotografiile de actualitate aparţin autorului
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
