Un oraş al bisericilor
…a fost şi rămâne Bucureştiul. Încă din Evul Mediu şi în epocile următoare, călători, martori străini, provenind adesea din ţări ale căror oraşe erau împodobite cu numeroase lăcaşuri de cult, au remarcat mulţimea bisericilor din Bucureşti, dar şi cinstirea de care se bucurau acestea din partea enoriaşilor. În ceea ce priveşte ilustraţiile de epocă, pe diferite desene, gravuri, impresionează mulţimea a două lucruri: "spaţiile verzi" şi turlele bisericilor.
Şi încă ceva: în "oraşul lui Bucur" (căruia, de altfel i s-a consacrat o biserică) a existat, în ciuda condiţiilor naturale şi istorice nu întotdeauna favorabile, o adevărată continuitate în ceea ce priveşte dezvoltarea vieţii religioase şi a lăcaşurilor de cult. Într-adevăr, multe din bisericile oraşului au origini destul de vechi, uneori modeste, fiind clădite din lemn, dar care au fost refăcute din ce în ce mai solid, din zid, ajungându-se la adevărate monumente arhitectonice. Astfel, puţine au fost bisericile care să fi dispărut la un moment dat şi destul de multe cele noi, construite în secolele XIX-XX.
Şi totuşi această continuitate a fost serios afectată de demolările ceauşiste care au făcut să se întâmple un lucru necunoscut până atunci: dispariţia unor biserici. Unele au rămas doar în amintire, altele au fost mai târziu refăcute şi, în acelaşi timp, trebuie remarcat că, după 1990, au apărut destul de numeroase biserici noi, mai ales în cartierele oraşului care nu aveau asemenea lăcaşe de cult.
De asemenea, s-a luat iniţiativa restaurării unor biserici seculare, cu tradiţie şi certe calităţi arhitectonice. În acelaşi timp, nu poate fi trecut cu vederea faptul că altele, nu mai puţin valoroase din aceste puncte de vedere, au fost lăsate în paragină, de cele mai multe ori din motive financiare, ajungând într-o stare în care va fi (din ce în ce) mai dificilă refacerea lor…
Continuitate istorică
În Bucureşti, există o serie de străzi care poartă numele unor biserici, aflate în diferite cartiere ale oraşului. Dintre cale mai cunoscute sunt străzile Biserica Alexe, Biserica Amzei, Biserica Doamnei, Biserica Enei, Biserica Floreasca, Biserica Mărcuţa.
De fapt, aşa cum s-a văzut în episodul anterior, sunt mai multe străzile ale căror nume îşi au originea în acela al bisericilor aflate în cuprinsul lor.
Remarcăm din nou că istoria bisericilor s-a cuprins în aceea a oraşului şi a ţării, fiind influenţată de evenimente şi personalităţi ale acesteia. Oricum, a fost vorba de o continuitate istorică, aşa cum reiese şi din cele câteva exemple pe care le prezentăm.
Str. Biserica Amzei
Se află în apropierea zonei dintre Calea Victorie, Bulevardul Magheru, unde, în 1841, a fost înfiinţată Piaţa Mică, ulterior numită Piaţa Amzei. Halele sale au fost construite în 1872, în momentul de faţă desfiinţate (Ca să fiu sincer, nu am înţeles de ce a trebuit să fie lăsată fără piaţă alimentară una din cele mai aglomerate zone ale oraşului). Numele străzii este dat de biserica construită mde Amza Năescu, terminată în 1810, dar demolată în 1898, pe locul ei fiind construită actuala biserică. În apropiere, se află casa în care Ion Slavici la găzduit pe Mihai Eminescu şi blocul în care a locuit Nichita Stănescu.
Pe Lista monumentelor istorice sunt trecute obiective 10 obiective de pe str. Biserica Amzei, dintre care Biserica Amzei 1898-1901, precum şi o serie de imobile construite la sfârşitul secolului XIX, între care Casa Oteteleşanu, Casa Mita Biciclista, personaj celebru şi pitoresc al începutului de secol XX.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
