Un oraş-panteon
Nu se poate vorbi despre străzile, bulevardele unui oraş fără a fi pomenite acele semne ale memoriei şi podoabe care sunt statuile şi monumentele sale. Din acest punct de vedere, prin mulţimea, frumuseţea şi semnificaţia lor, şi Bucureştii pot fi consideraţi un adevărat panteon. Dar câte statui există în cuprinsul său ? Când şi de cine au fost realizate ? Care sunt legendele lor ? Mai există ele ?
În ceea ce priveşte numărul, o serie de inventare consemnează circa 60-70 statui. O excelentă lucrare, care lărgeşte aria investigaţiei, datorată Victoriei Dragu Dimitriu, Poveşti cu statui şi fântâni din Bucureşti (2010)aminteşte circa 200.
Pentru a ne aduce o modestă contribuţie la cunoaşterea şi aprecierea acestui important capitol al istoriei Bucureştilor, vom oferi cititorilor …
Un ghid cronologic al statuilor Bucureştilor
Desigur, am alcătuit un asemenea "ghid" în mod selectiv, el putând fi completat sau îndreptat prin alte contribuţii.
1876 Mihai Viteazul (sculptor Albert Ernest Carriere de Belleuse) Piaţa Universităţii
1880
(Etote Ferrari) Piaţa Universităţii
1885 Gheorghe Lazăr (Ion Georgescu) Piaţa Universităţii
1901 Alexandru Lahovary (Marius Jean Antonin Mercier/Mercié) Piaţa Lahovary
1902 C. A. Rosetti (Wladimir Hegel) Piaţa C.A. Rosetti
1905 Luigi Cazzavilan (Filip Marin) Str. L. Cazzavilan
1907 Lascăr Catargiu (Antonin Mercié), Bd. Lascăr Catargiu, demolată, refăcută 2012
1908 Dincu Golescu (Wladimir Hegel) Bd. Dinicu Golescu
Vasile Lascăr (G. Horvath) Str. Vasile Lascăr
1920 Haralambie Botescu (Dumitru Măţăuanu) Piaţa H. Botescu
1935 Spiru Haret (Ion Jalea) Piaţa Universităţii
1936 Mihail Kogălniceanu (Oscar Han) Piaţa M. Kogălniceanu
1939 Constantin Brâncoveanu (OscarHan) Piaţa Sfântul Gheorghe
1938 I.C. Brătianu (Ivan Mestrovici) Bd. Dacia
1938 I.C. Brătianu (Ivan Mestrovici) Bd. Dacia
1939 Carol I (Ivan Meštrović), demolată 1948, refăcută după original în 2011 (Florin Codre), Piaţa Revoluţiei
1943 "Rotonda scriitorilor", Parcul Cişmigiu: Bogdan Petriceicu Hasdeu(Mihai Onofrei),Nicolae Bălcescu(Constantin Baraschi),Vasile Alecsandri(Theodor Burcă),Mihai Eminescu(Ion Jalea),Alexandru Odobescu(Miliţa Petraşcu).Titu Maiorescu(Ion Dimitriu-Bârlad),Ion Luca Caragiale(Oscar Späthe),George Coşbuc(Ion Grigore Popovici),Ştefan Octavian Iosif(Cornel Medrea),Ion Creangă(Ion Jiga),Alexandru Vlahuţă(Oscar Han),Duiliu Zamfirescu(Alexandru Călinescu)
1957 Ion Luca Caragiale (Constantin Baraschi) Str. I.L. Caragiale
1963 Mihai Eminescu (Gheorghe D. Anghel) Piaţa George Enescu
1971 George Enescu (Ion Jalea), Piaţa Operei
1976 Constantin Brâncuşi (Ion Irimescu) Parcul Herestrău
Nicolae Iorga (Ion Irimescu) Bd. Aviatorilor
Mai este de adăugat faptul că statuilor acestor personalităţi româneşti li se adaugă cele ale unor personalităţi politice, culturale străine, între care Napoleon III, Charles de Gaulle, Mustafa Kemal Atatürk,Cervantes, Omar Khaiam etc., ca să le amintim pe acelea aflate pe străzile şi pieţele oraşului cărora le se adaugă cele aflate în parcurile sale.
Statui dipărute
Din păcate, pe harta statuilor Bucureştilor au apărut de-a lungul vremii destul de numeroase "pete albe" produse mai ales de autorităţile comuniste care au crezut că demolând cu sălbăticie mai ales pe acelea reprezentându-i pe fruntaşi ai politicii româneşti, vor reuşi să "demoleze" şi memoria românească. Iată câteva exemple:
1903 I. C. Brătianu (Ernest Dubois), Piaţa Universităţii, demolată în 1948
1895 Pake Protopoescu (Ioan Georgescu), Piaţa P. Protopopescu, demolată 1984
1924 Eugeniu Carada, str. E. Carada, demolată după al doilea război mondial
1931 Take Ionescu (Ernst Doubois) Bd. Gh. Magheru, demolată 1950
1937 Ferdinand I (Ivan Mestrovic), Şoseaua Kiseleff, demolată 1948
Un ghid cronologic al monumentelor Bucureştilor
"Termenul românesc monument provine din termenulfrancezmonument care, la rândul său, provine din termenul
monumentum "tot ce aminteşte de (ceva, cuiva)", "semn amintitor", "amintire" (DEX)
1901 Monumentul Eroilor Pompieri (Wladimir Hegel), Calea 13 Septembrie
1921-1922, 1935-1936 Arcul de Triumf (Petre Antonescu), Şoseaua Kiseleff
1922 Monumentul Eroilor Francezi din Bucureşti (Ion Jalea) Grădina Cişmigiu
1923 Mormântul Ostaşului Necunoscut
, Parcul Carol I
Monumentul Eroilor CFR (Corneliu Medrea, Ion Jalea) Piaţa Gării de Nord
1929 Monumentul Eroilor Genişti (Spiridon Georgescu), Bd. Geniului
1930 Monumentul Infanteristului din Bucureşti (Spiridon Georgescu) Splaiul Independenţei
1930-1935 Monumentul Eroilor Aerului (I. Fekete si Lidia Kotzebue) Bd. Aviatorilor
1932 Monumentul Eroilor Sanitari (Raffaello Romanelli) Bd. Eroilor
1938 Monumentul "Kilometrul zero" (I. Baraschi), Piaţa Sfântul Gheorghe
1939 Monumentul Eroilor 1916-1918 Str. Plumbuita
1957 Monumentul Eroilor Patriei (Marius Butunoiu,Zoe Băicoianu,Ion Dămăceanuşi T. N. Ionescu), Bd. Eroilor
Perioada comunistă
După ce a demolat sau a dislocat unele din statuile şi monumentele Bucureştilor considerate indezirabile, autorităţile comuniste au încercat să le înlocuiască cu altele care să "slăvească" pe "eroii" noii istorii, cei mai mulţi "preluaţi" cu slugărnicie de la "fratele mai mare" sovietic. Dar istoria nu iartă şi atunci când a intrat pe făgaşul său normal a "demolat" asemenea pseudomonumente, dintre care amintim:
1951 Statuia lui Stalin (Constantin Baraschi) Piaţa I.V. Stalin, demolată în 1962
1960 Statuia lui Lenin (
) Piaţa Scânteii, demolată în 1990
1946 Monumentul ostaşului sovietic eliberator (Constantin Baraschi), Piaţa Victoriei, mutat succesiv în diferite locaţii
După Revoluţie
"Petele albe" de pe harta statuilor Bucureştilor, ca şi din istoria sa se cereau desigur înlăturate, astfel încât, chiar în primii ani după evenimentele din 1989, au apărut o serie de statui menite să eternizeze memoria unor personalităţi ale emancipării politice româneşti.
1996 Corneliu Coposu (Mihai Buculei), Piaţa Revoluţiei
1998 Iuliu Maniu (Mircea Corneliu Spătaru), Piaţa Revoluţiei
Lor li s-au adăugat o serie de statui ale unor personalităţi culturale, cum sânt, spre exemplu, acelea ale lui Nichita Stănescu de lângă Muzeul Literaturii Române (Bd. Dacia) şi Marin Preda (Parcul Bordei), precum şi Ansamblul monumental "Carageliana-"Căruţa cu Paiaţe" de Ioan Bulborea Bd. Gh. Magheru.
Altele sunt aşteptate…
Controverse în piatră
Bucureştenii îşi iubesc oraşul şi statuile sale şi nu ezită mai nou să îşi exprime opinii în legătură cu istoria, dar şi prezentul lor, angajându-se, când este cazul, în discuţii, controverse cărora presa nu a întârziat să le acorde atenţie. Astfel, spre exemplu, în 2010, ziarul "Adevărul de seară" a făcut loc în paginile sale unei anchete în urma cărora au fost desemnat "Topul celor mai urâte statui din Bucureşti".
Din păcate, în ultima vreme, acestei liste i-a fost adăugat un nou obiectiv, opinie la care, din mai multe motive, subscriem. Este vorba de statuia domnitorului Şerban Cantacuzino (1678-1688), plasată de Dealul Patriarhiei, realizată de unul din cei mai prestigioşi maeştrii ai artei contemporane, Mihai Buculei.
Să fim înţeleşi, nu suntem pentru reproducerea, copierea unor portrete de personalităţi, care bineînţeles pot fi reprezentate potrivit concepţiei artistului, dar şi în corespondenţă cu semnificaţia actelor prin care aceştia au intrat în istorie. Dar de aici şi până a-l reprezenta pe voievodul Şerban Cantacuzino, personalitate cu o energie debordantă (se spunea că înşişi turcii tremurau la auzul vocii sale "tunătoare"), cu o statură impunătoare (aşa cum ni-l înfăţişează fresca de la Mânăstirea Sinaia şi alte reprezentări de epocă), cu merite istorice care materializau un curaj ieşit din comun (unul din "salvatorii" Vienei în timpul asediului otoman din 1683) şi cu un interes real pentru cultură (iniţiator al traducerii "Bibliei de la Bucureşti, al unui nou stil arhitectural) , ca pe un personaj oarecum "eteric", un "yoghin", cum se exprima unul din comentatorii realizării statui, ca un bărbat cu identitate şi o vârstă nedefinite (avea doar 48 de ani în momentul morţii) ni se pare o distanţă prea mare pentru a fi parcursă chiar în numele unei concepţii (prea) originale…
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
