Două cărţi diferite, doi autori - unul ziarist, altul istoric -, o temă comună, epoca lui Suleyman, cea mai strălucită din istoria imperiului care a ajuns la porţile Vienei. Două poveşti, foarte apropiate între ele nu numai prin subiect, ci şi prin felul în care urmăresc faptele istorice şi, cu deosebire, prin succesul la public.
Suleyman Magnificul şi Hurrem – o poveste de dragoste peste secole, ale cărei taine rămân ascunse în cotloanele aurite ale haremului imperial de altădată, plin de uneltiri otrăvite. Povestea care a cucerit inimile telespectatorilor de pretutindeni, prin serialul „Suleyman Magnificul” poate fi acum şi citită, în două cărţi.
Autorul romanului „Hurrem...”, Erdem Sabih Anîlan, s-a născut în 1963, în 1987 a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii Ankara. Şi-a început cariera de ziarist în 1985, la redacţia din Ankara a ziarului Bună dimineaţa. A editat mai multe ziare şi reviste şi, actualmente, îşi continuă cariera în Ankara, ca editor al ziarului Seara. Romanul său urmăreşte liniar viaţa celei prinse de tătari pe câmpiile Poloniei, fiică de preot, ajunsă marea iubire a sultanului. „Ce fel de femeie era Hurrem, de-l lipsise pe sultan de restul frumuseţilor din lume? – se întreabă prefaţatorul. Răspunsul era simplu: o inimă sensibilă, un suflet nobil şi o frumuseţe atrăgătoare. Putea pierde tot imperiul, dar pe ea, niciodată. Hurrem îl iubea? Nu era sigur, dar Suleyman accepta orice, numai să-i fie mereu alături. Voia inima ei, sufletul ei, simţămintele ei şi trupul ei zvelt. Se gândea că în campaniile dinainte nu petrecuse niciodată atât de mult timp departe de ea. Oare o făcuse în mod voit? Oare avusese temeri ascunse că este prea legat de Hurrem şi voise să se ţină departe o vreme? Nu ştia. Iubirea pentru o femeie nu este cea mai mare spaimă, după cea faţă de Allah şi de moarte?”
Hurrem n-a fost numai o femeie frumoasă, ci şi una inteligentă şi care a ştiut cum să-l subjuge pe sultan. Iată un fragment: „Hurrem se ducea în fiecare noapte în odaia sultanului; murea şi renăştea iar şi iar în braţele lui. Se părea că acesta îşi găsise refugiul şi liniştea în ochii ei, pe chipul ei şi în trupul ei atrăgător. Suleyman se îngrijea acum cu nerăbdare de treburile zilnice impuse de cârmuire. Convoca Divanul, schimba păreri cu vizirii, îi primea de două ori pe săptămână pe mai-marii seraiului şi pe trimişi, vinerea îşi făcea namazul la Sfânta Sofia, uneori se ducea la exerciţii cu arcul în Piaţa Arcaşilor şi urmărea cu atenţie noile construcţii din Istanbul. Hurrem nu-i ieşea din minte nici măcar în clipele în care era cufundat în muncă. Uneori îl biruia nerăbdarea, întrerupea primirile şi împărţirea de răsplăţi sau de pământuri şi alerga la ea. Această fată îi deschidea un orizont nou în viaţă. Dacă n-ar fi fost ea, poate că nici n-ar fi putut respira… Suleyman trecea cu vederea şi făcea haz şi de zvonurile ciudate, care se răspândiseră din pricină că era prea ataşat de Hurrem. Nu conta cine şi ce zicea, conta că el găsise calea de a scăpa de frământările care îi împresurau sufletul. De aceea nu lua în seamă nici măcar avertizările despre Hurrem transmise pe ocolite de mama lui.”
Spre deosbirte de această istorie romanţată, cartea lui Erhan Afyoncu e mai aproape de adevărul istoric şi urmăreşte mai degrabă faptele istorice, campaniile militare, cuceririle de orice fel. Se vede formaţia de istoric a autorului: născut în anul 1967, a absolvit în 1988 cursurile Universităţii Marmara, Facultatea de Educaţie Atatürk, Departamentul Educaţia Ştiinţelor Sociale, specializarea Istorie, iar în anul 1989 a fost numit asistent. A terminat studiile de masterat în anul 1990 la Universitatea Marmara, în anul 1997 şi-a finalizat doctoratul, iar în 2008 a devenit conferenţiar universitar doctor. În prezent, Erhan Afyoncu este profesor la Facultatea de Ştiinţe şi Literatură din cadrul Universităţii Marmara.
Iată un mic fragment şi din această carte, despre campania din Moldova: „Voievodul Moldovei, Petru Rareş, nu a plătit tributul pe care-l datora, a ajutat duşmanii Imperiului Otoman şi nu a trimis soldaţi, aşa cum promisese. Se spunea şi că a participat la asasinarea veneţianului Aloisio Gritti, care era în serviciul otoman. În plus, Petru Rareş a dus tratative şi cu Ferdinand al Austriei. Ţinând seamă de toate acestea, Suleyman a plecat în 1538 în campania împotriva Moldovei. Armatei otomane i s-a alăturat şi hanul Crimeei Sahib Ghirai, cu 8.000 de călăreţi. Deşi i-a înfrânt pe tătari, voievodul răzvrătit Petru Rareş, părăsit de boieri, s-a refugiat în Transilvania. Otomanii au ocupat oraşele Iaşi şi Suceava. Suleyman i-a primit pe boierii din Moldova, care i s-au închinat şi i-au jurat supunere. Sultanul l-a numit voievod pe fratele lui Petru Rareş, Ştefan Lăcustă. Tighina şi toată zona de sud a Basarabiei au trecut în posesia otomanilor. După o vreme, Ştefan Lăcustă a fost ucis de boierii moldoveni, ceea ce a făcut ca situaţia din Moldova să se deterioreze din nou. Alexandru Cornea, noul domn al Moldovei, a atacat, cu ajutorul Poloniei, cetăţile turceşti de la graniţă, dar fără succes. În acest timp, fostul voievod Petru Rareş s-a dus la Istanbul şi i-a sărutat mâna sultanului, cerând iertare. Pentru a se asigura stabilitatea în zonă, Petru Rareş a primit pentru a doua oară domnia, de această dată mărindu-i-se tributul. El a continuat să lupte pentru înălturarea suzeranităţii otomane asupra Moldovei, însă în zadar.”
„Imperiul Otoman, cu un trecut excepţional şi cu personalităţi de anvergură internaţională – scrie în prefaţa sa prof. univ. dr. Călin Felezeu, Preşedintele Consiliului Ştiinţific al Institutului de Turcologie şi Studii Central Asiatice –, trebuie cunoscut şi înţeles la adevărata sa valoare. Povestea lui Suleyman şi a lui Hurrem face parte din acest trecut. Prin urmare, îndemn publicul cititor la o lectură pe cât de utilă, pe atât de incitantă”.
Chiar dacă una e o poveste romanţată, iar cealaltă mai apropiată de istorie, amândouă cărţile pot fi la fel de plăcute iubitorilor epocii.
Erdem Sabih Anîlan – Hurrem, marea iubire a lui Suleyman Magnificul. Editura Corint. Traducere din limba turcă şi note de Dorinela Creţu, Oana Aksoy şi Diana Naftănăilă. Prefaţă de prof. dr. Doru Dumitrescu. Erhan Afyoncu – Suleyman Magnificul şi Sultana Harrem. Dragoste şi moarte la Istanbul. Editura Corint. Traducere din limba turcă de Leila Unal. Cuvânt înainte de Cătălin Felezeu. Postfaţă de Doru Dumitrescu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
