Discutia despre repatrierea ramasitelor lui Constantin Brancusi a inceput - coincidenta - in campania electorala. Guvernul a platit avocati pentru un proces la Paris in timp ce nici macar nu e clar daca Brancusi mai era sau nu cetatean roman atunci cand a murit. Iar atelierul sau, refuzat de comunisti, ramane in continuare proprietatea statului francez. Sute de mii de turisti il viziteaza la Paris.
Laurian Stanchescu este initiatorul demersului de repatriere a osemintelor marelui sculptor. Demers care i-a adus o nesperata notorietate. Mai nou Laurian Stanchescu are si ambitii politice, vrea să candideze la primaria Targu Jiu. De mai bine de un an Stanchescu incearca sa convinga oamenii de cultura, jurnalistii si politicieni ca Brancusi trebuie adus in tara..
„Mor cu sufletul neimpacat ca voi putrezi in pamant strain, departe de fiinta cea mai draga, mama mea. Asta marturiseste Brancusi pe patul de moarte” e de parere Laurian Stanchescu. O confesiune pe care Brancusi ar fi facut-o pe patul de moarte Episcopului care l-a spovedit, sta la baza intregului demers de repatriere inceput de Stanchescu. Bia Brancusi, dar si alte 160 de pretinse rude indepartate ale lui Constantin Brancusi au semnat pentru sustinerea demersului inceput de Stanchescu
Se spune ca la 28 de ani Brancusi a parcurs pe jos drumul dintre Hobita si Paris . A avut nevoie de cateva luni iar pe drum s-a si imbolnavit destul de grav. Unii experti spun ca sculptorul fusese initiat in masonerie inaite sa plece din tara si ca drumul pana la Paris a fost un fel de proces de initiere.
La 1.500 de kilometri de Romania, la Paris, orasul unde a trait, a creat si a devenit recunoscut in toata lumea drept unul dintre cei mai talentati sculptori ai tuturor timpurilor lucrurile se vad diferit. Biserica Ortodoxa Romana din cartierul Latin este printre primele locuri unde s-a dus Brancusi cand a ajuns la Paris.
In locul parintelui Tarziu in urma cu 60 de ani slujea Arhiepiscopul Teofil Ionescu, cel caruia Brancusi i-ar fi facut faimoasa confesiune pe patul de moarte. Parintele Tarziu nu crede in aceasta poveste. „Brancusi este mondial. Brancusi trebuie sa ramana in locul pe care el si l-a cumparat. Ca ce i-a spus Brancusi pe patul de moarte episcopului Teofil e una. Dar ce a scris Brancusi conteaza. Cand el si-a facut testamentul era in toate capacitatile mintale, nu-i tremura mana, notarul era langa el, avocatul la fel, n-a scris in testamentul lui despre acest lucru.”
Si in Franta Brancusi a fost multa vreme neinteles, insa acum sta la loc de cinste. La Centrul Pompidou, din buricul Parisului, se afla atelierul lui Brancusi. Face parte din muzeul national de arta moderna al Frantei, unul dintre cele mai vizitate din hexagon.
„Nu am gasit niciodata un document care sa spuna ca Brancusi ar fi regretata ca nu este inmormantat in tara”, spune si Doina Lemny. Cercetatoarea Doina Lemny conduce Arhivele Brancusi de la Paris. Este un expert in Brancusi recunoscut international si a publicat mai multe carti despre viata sculptorului. Este sefa peste cea mai completa baza de date din lume despre viata lui Constantin Brancusi si povesteste ca nu a dat peste niciun document potrivit caruia Brancusi ar fi vrut sa fie ingropat la noi in tara.
In Romania demersul lui Laurian Stanchescu capata contur. Si Patriarhul Daniel i-a trimis o scrisoare de sustinere, cu care scriitorul se lauda in fata presei.
La sfarsitul lui 2012, in campanie electorala Puiu Hasotti, pe atunci ministrul culturii se declara si el incantat de idea repatrierii. „Am fi incantati sa revina in Romania sa facem eventual un muzeu memorial la Hobita.”
Brancusi devenea astfel subiect de campanie - in decembrie 2012, aflat in vizita in Gorj, unde candida pentru un loc in parlament, si premierul Victor Ponta si-a anunta public sprijinul si promitea ca guvernul va prelua intitiativa lui Laurian Stanchescu.
In februarie Victor Ponta a fost in vizita oficiala la Paris unde s-a intalnit cu presedintele si premierul Frantei. Brancusi a fost unul dintre subiectele de discutie iar dupa vizita guvernul a angajat o casa de avocatura care sa analizeze posibilitatea repatrierii osemintelor.
Acum, dupa campania electorala, oficialii sunt precauti in declaratii. Mai ales ca nu este exclusa deloc varianta unei nereusite.
Putini s-au intrebat totusi de ce este Brancusi ingropat la Paris si de ce sculpturile sale au ajuns in proprietatea statului francez. Si mai putini stiu ca, in 1951, cu 6 ani inainte sa moara, Brancusi, s-ar fi oferit sa-si doneze toate sculpturile sale statului roman.
Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane povesteste ce s-a intamplat in acea perioada neagra a comunismului. „Partidul a trimis la paris o delegatie. Constanta Craciun, ministrul culturii, de profesie tesatoare. Ministrul de interne Teoharie Georgescu, de profesie tipograf. Si Leonte Rautu care era viitorul ideolog al partidului. Cei trei delegati, care n-aveua nimic de a face cu arta, s-au intors in tara si i-au spus lui Gheorghiu Dej ca orice taran neinstruit putea face sculpturi ca ale lui Brancusi. Dej a pus urmatoarea rezolutie: „Operele lui Brancusi nu ajuta cu nimic la edificarea socialismului in Romania, refuzam.” Propunerea lui Gheorghiu Dej a ajuns si la Academia Romane pentru un verdict final. „Mihail Sadoveanu care era presedintele sectiei, a spus: va tineti de fleacuri, luati rusinea aiasta si aruncati-o la cos!”
Nume sonore din randul elitei culturale romanesti au considerat ca opera lui Brancusi este decadenta si lipsita de sincericate. Iar cele 230 de sculpturi oferite gratuit Romaniei, care acum probabil valoreaza cat tot deficitul bugetar, au fost refuzate.
Seful Academiei ar fi vrut sa ne arate si documente oficiale in acest sens. Doar ca:
„Noi nu mai avem absolut niciun document referitor la Brancusi in arhiva Academiei.” Un fost angajat a furat procesele verbale si nimeni nu le-a mai vazut de atunci. Refuzul din 1951 al Academiei Romane este cel mai invocat motiv pentru care Brancusi, ar fi cerut cetatenia franceza, dar documentele care ar fi putut sa lamureasca odata pentru totdeauna misterul, sunt de negasit.
Doina Lemny spune ca Brancusi n-ar fi intentionat niciodata sa-si doneze lucrarile statului roman si ca de la bun inceput a planuit sa le lase francezilor cum a si scris in testament. „Las mostenire statului francez pentru Muzeul national de arta moderna absolut tot ce se va afla in ziua mortii mele in Impasse Ronsin numarul 11, exceptie facand doar banii lichizi, titluri si valori. Insaricinez statul francez cu reconstituirea atelierului.” Prin testament i-a obligat pe francezi ca in schimbul sculpturilor sa-i reconstituie atelierul la milimetru in centrul Parisului, unde se afla si astazi si este vizitat de sute de mii de turisti in fiecare an.
Atelierul lui Brancusi din Impasse Ronsin era pe vremuri un loc de pelerinaj pentru cei mai mari artisti ai vremii. Emil Cioran, Tristan Tzara sau Modigliani il vizitau in locul unde meticulos, sculptorul isi aranja creatiile.
Tot aici Brancusi isi primea femeile din viata lui. Multe la numar spun legendele. Le gatea si le servea bucate traditionale romanesti. „Brancusi avea o adoratie pentru femei – spune Doina Lemny. Însa inseamna ca legatura lui cu femeile nu era asa cum s-a spus in legenda, in imaginatie, neaparata sexuala. El avea o adoratie pentru femeie ca fiinta si pentru femeia-mama.”
Mai tot timpul Brancusi a fost inconjurat de femei bogate si faimoase. Se spune ca a avut o relatie cu cantareata Maria Tanase. Multe femei apar filmate in atelierul sau stand sau dansand printre sculpturi lui. Peggy Guggenheim, o femeie extreme de bogata, care era pe vremea aceea o vedeta a lumii mondene si artistice, spunea despre Brancusi ca era jumatate taran si jumatate zeu. In casa sa de la Venetia apare intre o sculptura a lui Brancusi si un tablou al lui Picasso.
Brancusi nu era doar un mare sculptor dar si un om cu mult inaitea timpurilor sale ceea ce probabil il facea irezistibil. Juca golf, era pasionat de fotografie, il fascina zborul. Si-a cumparat telefon, dar si un aspirator. Canta muzica populara , dar ii placea sa asculte jazz. Se pare ca a fost unul dintre primii DJ din lume.
O legenda spune ca gusturile sale fine l-au insotit pana in ultimele momente.
Notorietatea sculptorului ajunsese atat de mare spre sfarsitul vietii incat autoritatile pariziene tineau pe loc un cartier intreg pentru ca nu intrazneau sa ii demoleze atelierele.
Brancusi era constient de importanta lucrarilor sale. Cum la acea vreme muzeele nu aveau voie sa accepte donatii de la cetateni straini, acesta ar fi fost motivul pentru care a aplicat pentru cetatenia franceza.
In 1956 Brancusi si-a cumparat un locul de veci din cimitirul Montparnasse din Paris, un alt argument ca si-a dorit sa fie inmormantat la Paris si nu in Romania.
Totusi demersurile pentru repatriere continua. Asa ca cetatenia lui Brancusi la moarte este un detaliu important. Se vrea dezgroparea dintr-un cimitir parizian a unui cetatean francez sau a unui roman?
Totusi la New York, de exemplu, Brancusi este prezentat ca un sculptor francez de origine romana. In timp ce la noi in tara cetatenia sa este inca un mister pentru autoritati. Monica Camarascu, de la Agentia Nationala pentru Cetatenie, spune ca informatiile pe care le detinem la ora actuala sunt destul de putine. De cateva luni bune Agentia Nationala pentru Cetatenie cauta documente despre cetatenia lui Brancusi cand a murit. Monica Camarascu sefa agentiei spune ca nu a mai avut niciodata un asemenea caz. Reglementarile perioadelor 1947 - 1957 au fost cele de a impiedica sau de a sanctiona pe cel care obtinea cetatenia unui alt stat sa-si mai pastreze propria cetatenie. Altfel spus daca obtineai cetatenia unui alt stat, in cazul de fata cetateanul Brancusi cetatenia statului francez, automat o pierdeai pe cea a statului roman. Era o interdictie, te sanctiona sistemul. Daca legea a fost respectata inseamna ca Romania incearca acum sa repatrieze osemintele unui cetatean francez. Pierderea cetateniei ar fi trebuit totusi consemnata intr-un document oficial.
Deocamdat statul roman nu stie daca Brancusi a murit sau nu cetatean roman. Guvernul plateste totusi cu 20.000 de euro o firma de avocati care sa inceapa demersurile de repatriere.
De unde vor insa autoritatile romane sa il dezgroape pe Constantin Brancusi?
Cimitirul este al statului Francez, insa fiecare mormant este proprietate privata.
Nimeni nu are dreptul sa deschida sicriul fara aprobarea proprietarului. Proprietarul prin mostenire, este tot Teodor Nicole. Iar bunicii sai, Alexandru Istrati, Natalia Dumitrescu impreuna cu mama lui Alexandru Istrati sunt si ei ingropati in acelasi mormant cu Brancusi.
Exista multe voci care sustin ca mostenitorii lui Brancusi n-ar trebui sa aiba un cuvant de spus deoarece nu sunt rude de sange. Putin stiu insa ca Brancusi a avut un fiu. Este John Constantin Brancusi Moore si are 79 de ani. Un om care s-a ferit toata viata de lumina reflectoarelor. John Moore este copilul din flori al lui Constantin Brancusi cu pianista neozeelandeza Vera Moore. Relatia dintre cei doi a durat 15 ani. Vera a fost secretara lui Brancusi si bineinteles s-a tesut intre ei o iubire din care a rezultat un copil. John Moore traieste acum langa Paris. In tinerete a fost fotograf, pasiune pe care poate a mostenit-o de la tatal sau. In 1934 Vera Moore i-a spus lui Brancusi ca este insarcinata insa sculptorul nu a vrut sa isi recunosca baiatul. „Brancusi s-a suparat, precizeaza Doina Lemny, pentru ca el nu vroia copii. Era un iubitor de copii, dar nu-i vroia pe ai lui. Si a dat-o afara pe Vera. Vera s-a refugiat la Londra.” In timpul cercetarilor sale Doina Lemny s-a intalnit atat cu Vera Moore cat si cu John Moore. Povesteste ca baiatul si-a vazut tatal doar de doua ori, dar n-a vorbit niciodata cu el.
Este greu de spus ce implicatii juridice ar avea de exemplu un test ADN care sa dovedeasca faptul ca intr-adevar John Moore este baiatul lui Consantin Brancusi. Pana acum insa, oficial, nu se stie de vreun asemenea demers.
In Hobita un sfert din sat poarta numele Brancusi, insa nimeni nu mai are o relatie de rudenie directa cu marele sculptor.
Autoritatile nu s-au decis nici macar unde i-ar depune osemintele daca vor reusi sa il aduca in tara. Rudele indepartate vor in cimitirul din Hobita unde, ciudat, numele mamei artistului, Maria Brancusi apare in dreptul a doua morminte diferite. „A aduce intr-un spatiu mormantul unei mari personalitati nu inseamna a ridica acel spatiu la nivelul acelei personalitati , spune Radu Boroianu - secretar de stat in ministerul Culturii. Deocamdata in cimitirul Montparnasse este vizitat de 2,5 milioane de turisti anual. Daca dumnevaostra credeti ca daca am aduce mormantul lui Brancusi la Targu Jiu sau la Hobita, vom muta numarul de turisti la Targu Jiu sau la Hobita, inseamna sa credem in basme.”
Chiar si-asa guvernul continua demersurile pentru repatriere, sustinute atat de Academia Romana cat si de Patriarhie.
De un an in Romania se discuta la cel mai inalta nivel despre repatrierea osemintelor lui Contstantin Brancusi. Intre timp casa lui din Hobita este pe cale sa se prabuseasca. Iar statul roman pana acum s-a dovedit incapabil sa valorifice cea mai importanta mostenire a sa: ansamblul de la Targu Jiu. Academia Romana recunoaste ca a refuzat o donatie inestimabila din partea sculptorului, insa a pierdut toate documentele care fac referire la acest moment crucial al relatiei lui Brancusi cu autoritatile romane. Agentia pentru Cetatenie nu poate raspunde la o intrebare simpla: avea sau nu Brancusi cetatenie romana cand a murit.
Romania a dat lumii intregi un mare artist, pe omul care a reinventat sculptura. Poate ar fi cazul ca macar acum sa-i intelegem si sa-i apreciem opera si valoarea. Sa refecem locurile pe unde a trait, sa atragem turisti, sa-l studiem in scoli, sa-l asezam pe o treapta adevarata intre simbolurile nationale si poate atunci, intr-un tarziu, sa ne agitam pentru a-i aduce acasa osemintele.
Se spune ca intr-una dintre vizitele sale in Romania Constantin Brancusi le-ar fi spus unor rude: „V-am lasat saraci si prosti, va gasesc si mai saraci si mai prosti.”
Reportaj difuzat de Protv în emisiunea „România, te iubesc!” din 19 mai 2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
