E cald. O caldura umeda si naucitoare. Cerul topit se scurge din inalturi intr-o mutenie apasatoare, cangrenand aerul cu arome de pamant ars. Frunzele pomilor stau nemiscate, incremenite de spaime nestiute, inaccesibile noua, muritorilor.
Un caine naparlit se prelinge sub umbra unui tomberon pe marginile caruia picotesc niste muste melancolice. Dulaul se intinde lenevos, cu limba scoasa, pe asfaltul fierbinte, incordandu-si pantecul ori de cate ori respira sacadat. Adoarme, cu pleoapele coborate, ca nu cumva arsita amiezii de vara sa-i tulbure limpezimea privirii canine. Din cand in cand tresare, deschide ochii urdurosi a sperietura, se asigura imprejur ca totul e-n ordine si-i inchide la loc, impacat cu linistea desavarsita. Sa fi visat ceva?, ma iscodesc candid, inainte sa aflu daca si cainii au trairi onirice. Ce-ar putea visa un caine? V-ati intrebat vreodata? Pai, sa zicem, o lume mai dreapta, in care credinciosul patruped sa-l plimbe in zgarda pe om si sa-l dreseze, aruncandu-i bomboane si ciozvarte proaspete, cumparate din magazinele pentru bipezii de casa. Oricum, o lume mai intelegatoare si, indiscutabil, mai miloasa.
"Poftiti la vizita!", striga plictisit subofiterul din poarta penitenciarului, stergandu-si anevoie, cu gesturi intepenite, siroaiele de sudoare ce-i curg necontrolat de pe chelia imbrobonata. Langa mine se ingramadesc femei, barbati si copii, majoritatea tigani, tarand dupa ei sacose si genti imense, incarcate cu alimente si schimburi pentru rudele aflate in detentie. Sunt molesiti de greaua asteptare caniculara si parca resemnati. O fetita de vreo cinci ani sare fericita si isi implora mama sa n-o parasca tatalui. O mangaie cu manutele gracile, ca petalele de crin, pana smulge un nu irevocabil. Copila isi tiveste cu podul palmelor pliurile rochitei si rade plin, straina de framantarile celor mari. "Fir-ar tac-tu al dracu'!", se rasteste o balaoachesa rotofeie la puradelul neastamparat, care nu-i da pace si trage anapoda de punga indesata cu pachete de tigari ieftine.
Pasim in sala de triere, in fata coridorului lung si racoros. Suntem verificati si legitimati. Usa grilajului se deschide mecanic si apoi se retrage in spatele nostru intr-un tacanit metalic ce-ti strepezeste auzul. Camerele de filmat, infipte in peretii abia varuiti, ne urmaresc agasant pana la celalalt capat, unde ne asteapta detinutii. O incapere larga, intunecoasa si respingatoare, cu mese si scaune de plastic, supravegheata de politisti, atenti la respectarea randuielilor puscariei. Ma uit in jur, lacom sa surprind tainele acestei lumi aparent sordide. Puscariasii intra pe rand si, desi unii au figuri abrutizate si patratoase, duritatea lor dispare brusc cand isi imbratiseaza iubita sau copilul. Brutele acelea - violatori, ucigasi sau talhari - devin de o tandrete emotionanta in apropierea fiintelor dragi, semn ca dragostea ar putea salva omenirea. Cativa lacrimeaza stangaci si, zau, daca slabiciunea ii urateste. E parerea de rau ca n-au pretuit indeajuns darul asta suprem care e libertatea. Altii nu mai au nimic omenesc inauntrul lor, de unde razbate o cruzime provocatoare, pe care recluziunea o va ascuti. O pornire spre razbunare tasneste din cautatura sticloasa a acestor monstri, intrati in conflict ireconciliabil cu "dusmanul" de-afara. Pentru ei nu exista cainta si indreptare, iar pedeapsa capitala a fost inlaturata din motive ipocrit crestine. Ma tem ca in spatiul penitenciar, pentru unul stapanit de forta pumnului, vindecarea de pacatul criminal este o induiosatoare utopie, ca si reinsertia sociala, despre care, pretutindeni, se organizeaza in puzderie de conferinte si seminarii.
Parasesc ingandurat penitenciarul, iar in urma mea grilajul se inchide cuminte, izolandu-ma de lumea misterios-tenebroasa a puscariei, o lume insuficient ajutata insa sa-si vindece grelele betesuguri. Cainele si-a schimbat culcusul si s-a pitulat acum sub o masina hodorogita, continuandu-si somnul tihnit. Respira caznit, cu limba atarnandu-i printre coltii ingalbeniti, si tresare nevricos. Ce-o visa bietul animal? Poate o lume fara crime, fara puscarii... In definitiv, un caine e liber sa viseze orice...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
