Ziarul de Duminică

Tainele casei de păpuşi/ de Elisabeta Lăsconi

Tainele casei de păpuşi/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

16.07.2015, 23:55 132

Miniaturista a consacrat-o pe Jessie Burton ca scriitoare de succes, romanul a apărut în limba română la Bookfest 2015, publicat de Grupul editorial Rao. În spatele copertelor stau două poveşti, una legată de aventura editorială, alta de geneza cărţii. Romanul a fost disputat de 11 edituri britanice, tradus în peste 30 de limbi, şi deja se află în curs de ecranizare. Jessie Burton, absolventă de Oxford, actriţă de comedie, atât de teatru, cât şi de cinema, a descoperit casa de păpuşi a Petronellei Oortman la Rijksmuseum, în 2009, a fascinat-o imediat amestecul de opulenţă şi delicateţe.

Casele de păpuşi erau la modă în secolul al XVII-lea, un lux al bogaţilor negustori olandezi, dar cea a Petronellei Oortman era cea mai frumoasă şi costisitoare, însuşi ţarul Petru I a venit s-o vadă. Nu se ştie nimic despre proprietara ei, dar Jessie Burton a început o documentare serioasă despre oraşul Amsterdam la sfârşitul secolului al XVII-lea. Din imaginaţie şi mărturii documentare s-a născut eroina romanului, Petronella Oortman, alintată de cei apropiaţi Nella, a cărei existenţă are ca pivot tot o casă de păpuşi, ale cărei figurine sunt descrise detaliat.

Fata are 18 ani, în 1686, când îşi părăseşte satul şi familia, ca urmare a căsătoriei cu Johannes Brandt, un negustor bogat, mai mare ca ea cu 20 de ani. Toate aşteptările îi sunt contrazise: mai mult plecat datorită afacerilor sale cu VOC (Compania olandeză a Indiilor orientale), Johannes Brandt se poartă politicos cu tânăra soţie, dar mai afectuos cu sora lui Marin şi cu căţeluşa îndrăgită. Nella continuă să doarmă singură, aşteptând zadarnic apariţia soţului ei şi legătura matrimonială firească. Iar dulapul original dăruit de soţ se dovedeşte o casă de păpuşi, pe care ea vrea s-o umple cu figurine comandate la un miniaturist.

Treptat, Nella intră în ritmul şi obiceiurile casei. O intrigă cumnata ei, Marin, sobră şi austeră, începând cu ţinuta şi până la hrana frugală, se apropie de Cornelia, servitoarea casei, care începe să-i şi poarte de grijă, de la ea află poveştile familiei, deşi intuieşte că lucrurile esenţiale i se ascund, îl observă pe Otto, un negru salvat de Johannes Brandt de sclavie şi adus în familie ca om bun la toate, prezenţa lui stârneşte în oraş reacţii şi comentarii. Relaţia frate – soră pare neobişnuit de puternică, Marin a trecut pragul celor 30 de ani, se apropie ca vârstă mai curând de Johannes decât de Nella, ea pare să aibă un ascendent asupra lui şi-l exercită de câte ori are ocazia.

Dar în casă încep să se petreacă lucruri stranii: şoapte şi paşi pe coridoare şi în faţa camerelor sugerează o viaţă a casei plină de secrete, figurinele aduse pe neaşteptate de un mesager sau lăsate în faţa uşii nu prea seamănă cu tot ce comandase Nella singurului miniaturist din oraş. Nella se aventurează dincolo de pereţii casei, are întâlniri ciudate cu o femeie cu părul de o culoare aprinsă care o priveşte insistent, descoperă că ea este miniaturistul, dar nu reuşeşte niciodată să vorbească direct cu ea, doar cu vecinii ei, cunoaşte prin Cornelia altă artă şi bogăţie a Amsterdamului: brutăria cu dulciurile ei.

Nella ajunge să descopere în împrejurări dramatice secretele păstrate cu grijă de Johannes Brandt, de sora lui Marin, înţelege că plănuita ei căsătorie a fost un mijloc de apărare în faţa orăşenilor cei intransigenţi, că şi soţul şi cumnata ei, cu sau fără voie, au ajuns să o preţuiască, că au şi o anume afecţiune faţă de ea. Dar alianţe noi şi duşmănii mai vechi se precipită, căci Frans Meermaans şi soţia lui au propriile ambiţii şi planuri, reacţiile contradictorii ale lui Johannes Brandt provoacă derută, între ei Marin încearcă manevre abile ce i-ar putea mulţumi şi salva pe toţi, fără să reuşească însă.

Nella ajunge să descopere adevăratele relaţii ce-i definesc pe frate şi soră, pe Frans Meermaans şi soţia lui, escamotate de născocirile şi fanteziile Corneliei. Secretele casei vin ca nişte revelaţii prin figurinele trimise de miniaturistă, ele prevestesc ce urmează să se întâmple fiecăruia, deşi la început, când le vede prima oară nu ştie să le descifreze, aşa cum se întâmplă cu leagănul. Dar taina miniaturistei n-o poate afla, reuşeşte să afle că se numeşte ca şi ea, Petronella. Lectura cărţii îl duce pe cititor printr-un labirint al unui oraş şi al unei case bogate, iar în centrul labirintului se află casa de păpuşi cu tainele ei.

 

Jessie Burton, Miniaturista, traducere din limba engleză de Andra-Elena Agafiţei, Grupul editorial Rao, 2015, 416 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO