Târgul de Carte de la Leipzig este unul dintre cele mai frumoaseevenimente de profil. Clădirea are o intrare ca un evantai desticlă, iar sala principală este acoperită de o cupolă spumoasăprin care lumina pare căzută dintr-o dimineaţă de aprilie. Printrealeile de portocali se întind micile cafenele şi restaurante, iardin capătul platformei coboară câteva trepte spre un lac fărăadâncime, mai mult o iluzie de ape, însă destul de întins şiînconjurat de bănci.
În incinta principală citesc privilegiaţii, în special la "SofauaAlbastră" (Das blaue Sofa), un forum aerisit şi filmat din toatepărţile, destinat exclusiv celebrităţilor. Aici a venit GünterGrass.
Celelalte hale, luminate doar de neoane, nu sunt nici ele mai puţinimpresionante, mai cu seamă nr 5, în care părea să se fi adunatelita literaturii beletristice. Către toate pavilioanele se ajungeprin tunele de sticlă, iar standurile sunt încadrate demini-amfiteatre, spaţii de lectură şi de discuţii, pseudo-cafeneleşi podiumuri, prin care se perindă scriitori, împachetaţi în viselelor, şi editori, pe jumătate plictisiţi, pe jumătate flataţi de ase şti eroii principali ai jocului.
Târgul de la Leipzig este destinat în special scriitorilornecunoscuţi, tocmai de aceea, spre deosebire de alte târguri, aicipredomină discuţiile şi lecturile care îi aduc în prim-plan pescriitori. Anul acesta, un loc central l-a avut literatura sud-esteuropeană, promovată sub tema balcanismului. Scriitori din Serbia,Croaţia, Albania, România, Slovenia, Bosnia-Herţegovina, Macedonia,Muntenegru - au fost invitaţi să citească împreună. Manifestărilededicate literaturii din Balcani au fost organizate de Robert Boschşi TRADUKI, două fundaţii binecunoscute pentru traducerea şipromovarea literaturii. Programele iniţiate de aceste fundaţii nuconstau doar în lecturile publice din cadrul târgului, ci şi îndiscuţii cu edituri şi reviste interesate să publice traducerile.Anul acesta, TRADUKI şi Robert Bosch au invitat cinci scriitoriromâni, între care m-am aflat şi eu, alături de Vasile Ernu, IonVianu, Răzvan Petrescu (dar care n-a mai putut să ajungă la târg)şi Ardian-Christian Kuciuk. Invitaţiile ne-au parvenit prin CentrulNaţional al Cărţii, departament al Institutului Cultural Român,copartener al evenimentelor organizate la acest târg. Fiecaredintre noi a participat la câteva discuţii şi lecturi, fără caprogramul să se respecte nemţeşte. În prima zi a târgului (joi) afost ceva mai aerisit, deşi au venit numeroşi vizitatori, apoi, înurmătoarele zile târgul s-a aglomerat aşa de mult, încât drumul dela poartă până în ultima hală, unde era şi standul României, adevenit o încercare grea, de miting sportiv.
Cât despre evenimente, privite acum, post festum, au dat fiecaredintre ele momentul de glorie aşteptat de scriitor, mai ales căalături de noi s-au aflat doi oameni minunaţi: Richard Swarz, unintelectual rasat şi îndrăgostit de literatura estetică, şi GeorgAescht, unul dintre cei mai buni traducători de literatură română.În compania lor, lucrurile au fost infinit mai uşoare.
Vasile Ernu a suscitat interes prin cărţile, dar şi prin biografiasa, bucurându-se de un public numeros. De asemenea, distinsul IonVianu a animat sala printr-o temă incitantă, despre comunism şipsihiatrie. Ardian-Christian Kuciuk, scriitorul albanez,naturalizat în România, a citit în limba română. În ceea ce măpriveşte, am avut programate trei evenimente, dar am participatnumai la două, între care BALKAN NACHT, care s-a desfăşurat de-alungul nopţii de sâmbătă spre duminică într-un cinematograf de pevremuri. Pe scena mică au urcat pe rând aproape 20 dintrescriitorii balcanici şi-au citit un fragment scurt în limbamaternă, apoi lectura a fost continuată de un actor, care a cititîn germană câteva pagini, din fiecare operă adusă la târg (poezieşi proză), în faţa unei săli pline-ochi. Spectatorii veniţi aicierau cei mai mulţi tineri, unii aşezaţi pe jos, printre rândurilede scaune, şi participau intens la fiecare amănunt al lecturii. Laun moment dat, era aşa de aglomerat, încât au fost zăvorâte uşile,ca să nu mai intre nimeni. Aici am citit din Zogru şi m-am simţitca la premiile din gimnaziu.
În afară de programele literaturii balcanice, România a mai fostreprezentată şi de standul Ministerului Culturii, organizat şi anulacesta de Ana Andreescu şi Ioan Matei, care i-au avut ca invitaţipe Ana Blandiana, cuceritoare şi distinsă, ca de fiecare dată, şipe Lucian Dan Teodorovici. Din păcate, am ratat lecturile lor, căciîn dimineaţa de sâmbătă am rămas lipită de Centrul de Presă, undese discuta aprins despre cazul Helenei Hegemann. Aceasta, o tânărăscriitoare în vârstă de 18 ani, a publicat anul trecut un romancare s-a bucurat de un succes aşa de mare, încât a fostnominalizată şi la premiile târgului de la Leipzig. Între timp,însă, s-a dovedit că mai bine de un sfert fusese luat de pe unblog. În ciuda plagiatului dovedit, multă lume o susţinea încontinuare. Bineînţeles, scriitoarea era scandalizată de acuzaţii.Ea nu nega faptul că furase textul, dar nu i se părea un actblamabil: la urma urmelor luase textul de pe internet, dar îlcompletase, adăugând încă de două ori pe atât. Iar opinia ei eraîmpărtăşită şi de unii ziarişti. În cele din urmă, câţivascriitorii consacraţi au semnat un protest, cerând juriului s-oexcludă pe Helene dintre nominalizaţi, ceea ce nu s-a întâmplat.Totuşi, Premiul Târgului de la Leipzig a fost luat de Georg Klein,spre dezamăgirea presei, care a pierdut-o pe Helene Hegemann, casubiect .
Pe fondul acestor înalte preocupări, Günter Grass vorbea desprecolaboraţionism la "Sofaua Albastră", iar Herta Muller se pregăteasă citească într-un teatru.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
