KOSOVO
Nume oficial: Republica Kosovo * Situare: în Europa Sudică, în Pen. Balcanică * Vecini: Serbia, FRI a Macedoniei, Albania, Muntenegru * Suprafaţă: 10 887km² (161) * Populaţie: 1 837 000 loc. (146); urbană (-); * Capitală: Pristinë/ Priština (198 000 loc.) * Limba oficială: albaneza şi sârba * Forma de stat: republică * Monedă: 1 Euro = 100 Cent * Alfabetizare: 91,9% * PIB total (mil. $): 12 850 (137) * PIB/loc: - * Indicele dezvoltării umane: -
ISTORIA. În Antic. şi la începutul Ev. Mediu, terit. K. face parte din Imp. Roman, apoi, după 395, din Imp. Bizantin. În reg. centrale ale Pen. Balcanice se stabilesc în sec. 6-7 triburile slave ale sârbilor, care devin elementul etnic şi politic hegemon. În sec. 12-14, în timpul dinastiei Nemanja, terit. K. devine nucleul statului medieval sârb. Arhiepiscopia înfiinţată la Pec (Pejë) devine reşedinţa patriarhilor Bisericii Ortodoxe Sârbe, în K., "leagănul naţiunii sârbe", fiind ridicate acum peste 1 200 de biserici şi mănăstiri, capodopere ale artei medievale (Dasani, Grasanica ş.a.). Bătălia de la Kosovopolje (28.6.1389) marchează sfârşitul independenţei sârbe şi începutul dominaţiei turceşti în această parte a Balcanilor. Timp de peste 5 secole, terit. K. face parte din Imp. Otoman. Trecerea unor sârbi la islamism, migrarea altora spre N în reg. Belgradului către sfârşitul sec. 17, contribuie la sporirea pop. albaneze şi turce în dauna celei sârbe. În urma Războaielor Balcanice (1912-13), K. intră în componenţa Regatului Serbiei şi, odată cu acesta, la sfârşitul Primului Război Mondial (1918), în Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, care adoptă în 1929 numele de Iugoslavia. În momentul constituirii statului iugoslav 64% din pop. K. era de origine albaneză, din care 3/4 de religie islamică. După sfârşitul celui de‑al Doilea Război Mondial, Iosip Broz Tito transformă Iugoslavia într‑un stat federal compus din 6 republici, K. rămânând inclus administrativ în Serbia. Constituţia din 1974 a Republicii Socialiste Federative Iugoslavia transformă K. într‑o prov. autonomă din cadrul Republicii Serbia. Ponderea elementului albanez atinge la această dată 75% din totalul loc. În condiţiile sporirii tensiunilor interetnice după moartea lui Tito (1980), ponderea pop. albaneze (kosovare) sporeşte (80-90%) datorită plecării a numeroşi sârbi spre alte reg. ale statului iugoslav. Slobodan Miloţevici, preşedintele Serbiei, apoi al Iugoslaviei, purtătorul de cuvânt al naţionalismului sârb, desfiinţează în 1989 autonomia prov. K., subordonată acum direct administraţiei de la Belgrad. După destrămarea statului federal iugoslav în anii 1991-92, etnia albaneză (kosovară) răspunde centralismului tot mai opresiv al Belgradului prin revendicarea independenţei. Armata de Eliberare din K., constituită acum, începe în 1997/98 operaţiuni directe împotriva autorităţilor, la care armata sârbă ripostează cu o duritate extremă. Execuţiile, masacrele şi expulzările a sute de mii de etnici albanezi transformă K. într‑un focar de instabilitate situat într‑o reg. turbulentă a Balcanilor. Situaţia din această zonă devine astfel o problemă a diplomaţiei internaţionale. Încercările de a găsi la masa tratativelor o soluţie de compromis între cele două părţi angajate în conflict eşuează, iar statele NATO forţează, prin bombardarea Belgradului (mart.‑iun. 1999), acceptarea de către preşedintele Slobodan Miloţevici a planului de pace propus de statele membre ale grupului G8 împreună cu rezoluţia 1244/1999 a Consiliului de Securitate al ONU. Aceasta prevedea retragerea administraţiei şi armatei sârbe din K. şi plasarea acestui terit. sub administraţia ONU şi a unei forţe internaţionale de 50 000 de soldaţi (UNMIK). Tratativele dintre reprezentanţii sârbi şi kosovari purtate sub auspiciile ONU în anii 2005-2007 nu conduc la niciun rezultat. Belgradul acceptă un grad larg de autonomie pentru K., în timp ce Priştina solicită deplina independenţă statală. La 17.2.2008, Parlamentul de la Priţtina proclamă unilateral independenţa fostei prov. sârbe sub numele de Republica K. Autorităţile de la Belgrad anunţă că nu recunosc independenţa acestui stat, pe care‑l consideră în continuare parte a Republicii Serbia, şi depun o plângere la Curtea Internaţională de la Haga împotriva actului unilateral. La 22.7.2010 această instituţie afirmă că actul de independenţă nu încalcă normele legislaţiei internaţionale. Până la sfârşitul anului 2008 K. a fost recunoscut de 53 de state, inclusiv de cele vecine, cu excepţia Serbiei. Numărul acestora a crescut la începutul lui 2012 la 85. Printre ţările care nu au recunoscut declaraţia de independenţă se numără România, Grecia, Cipru, Spania, Slovacia, Rusia, R.P. Chineză ş.a. K. a devenit membru al unor instituţii internaţionale precum FMI şi Banca Mondială. Votată de Parlament, Constituţia Republicii K. a intrat în vigoare la 15.6.2008. Primele alegeri parlamentare de după proclamarea independenţei, desfăşurate la 12.12.2010, se încheie cu victoria P. Democratic din K. (formaţiune care a luat naştere din Armata de Eliberare din K.), care obţine 34 din cele 100 de mandate eligibile ale Parlamentului unicameral. Hashim Thaçi, controversatul conducător al forţelor albaneze care au luptat împotriva armatei sârbe, liderul P. Democratic din K., prim‑min. al ţării din 9.1.2008, formează la 22.1.2011 un nou cabinet de coaliţie. Doamna Atifete Jahjaga (n. 1975), neafiliată vreunui partid, este aleasă de Parlament la 7.4.2011 preşedintă a ţării. K. a fost în sec. 20 cea mai slab dezvoltată şi săracă prov. a Iugoslaviei. Cu un edificiu statal care trebuie construit în toate componentele sale, cu o ec. fragilă, cu aproape jumătate din pop. trăind sub pragul sărăciei, cu un şomaj care atinge 50% din forţa de muncă, K. are de înfruntat la început de sec. 21 mari provocări. Una dintre acestea este şi găsirea unor punţi de comunicare şi convieţuire cu cei 120 000 de sârbi din partea de nord a ţării, din reg. oraşului Mitrovicë/Mitrovika.
Din volumul Enciclopedie de istorie universală de Horia C. Matei, în pregătire la Editura Meronia
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
