Nicole Krauss, cea mai înzestrată din pleiada autorilor americani sub 40 de ani, a reuşit să urce în top cu bestseller-ul "Istoria iubirii", iar la cinci ani după succesul care a consacrat-o, publică "Marea casă", ambele romane apărute la noi la Editura Humanitas fiction. Deşi ambele au construcţie complexă, rafinată, reuşesc, pe căi misterioase, să acapareze public numeros. Semn bun: public cu bun gust, cu nivel înalt de lectură, cu simţul valorii.
"Marea casă" este un puzzle compus din multe bucăţi eterogene, care cer dublă atenţie, şi prin propriul subiect, şi prin legăturile cu întregul. Aşadar, în fiecare bucată se află o mică ori mare poveste, ce dezvăluie drame ale unor existenţe, fiecare narator are multe istorii, de la propria copilărie la traumele celor alături de care trăieşte, toate sunt răsucite şi încâlcite de Istoria cea mare, cu zguduirile ei: Shoah, dictatura din Chile sau războiul de Yom Kippur.
Firul poveştii începe să curgă de la New York la Londra, trecând prin Ierusalim: un birou masiv, cu 19 sertare, ajunge în casa Nadiei, când un poet chilian, Daniel Varsky, se întoarce în ţară. Nadia îl foloseşte ca să-şi scrie cărţile, încercările ei de a afla ce i s-a întâmplat proprietarului, care nu mai dă semn de viaţă, rămân fără succes. Până când se trezeşte cu tânăra Leah, venită să recupereze biroul tatălui ei, asasinat în timpul dictaturii din Chile. Nadia se hotărăşte să plece la Ierusalim, ca să o regăsească pe Leah.
Leah este personajul de la care se deşiră alte două fire: istoria fratelui ei Yoav şi a tatălui lor, negustor de artă bogat, care şi-a dobândit reputaţia recuperând obiecte pierdute în anii războiului. Se întretaie mărturia unui tată către fiul său, pe care nu l-a putut înţelege şi nici iubi, cu povestea unui cuplu care a trecut prin anii războiului, trăind apoi decenii cu rănile ascunse.
La început, biroul masiv pare liantul între poveştile ce se întind în mai multe oraşe, dar el este predestinat să aparţină unui scriitor. A fost biroul lui Lorca, dar ajunge apoi la Daniel Varsky, poetul chilian, în împrejurări misterioase, dăruit lui de Lotte Berg, cea salvată din cataclismul nazist şi care trăieşte la Oxford, dedicată şi ea scrisului. Daniel Varsky îl încredinţează, la rândul lui, altei scriitoare, înainte să revină în Chile, fără a bănui o clipă catastrofa ce va zgudui ţara.
Există aşadar o altă miză a biroului, el este un dublu al scriitorului, iar Nicole Krauss face un joc al alternanţelor: poezie şi proză, spaţiu spaniol şi spaţiu anglo-saxon, masculin şi feminin. Şi cu o subtilă diferenţiere: poeţii angajaţi, cu scrisul ardent, pasionţi, par sortiţi unei morţi însângerate, în plină tinereţe, prozatoarele supravieţuiesc, chiar dacă îşi plătesc rezistenţa cu suferinţă devastatoare.
Faţă de "Istoria iubirii", fluidă, patetică la modul subtil, "Marea casă" are o densitate rară. Şi o miză mai ambiţioasă şi cu mai adâncă. Scriitoarea a recunoscut într-un interviu că toate cărţile ei gravitează în jurul unei catastrofe, iar în "Marea casă" apar trei asemenea catastrofe: Shoah, dictatura din Chile şi războiul de Yom Kippur. A mărturisit că "Marea casă" este totodată romanul diasporei evreieşti.
Abia în ultimul capitol se întrevede sensul profund al titlului şi trimiterea la arhitectura sacră. Templul de la Ierusalim este "marea casă", iar reconstrucţia lui se face pe altă cale, adunând fărâmă cu fărâmă, amintirile celor rătăciţi prin lume, încercaţi de războaie şi pierderi. Marea casă este aşadar memoria evreilor, ce trebuie perpetuată, indiferent din câte frânturi se alcătuieşte din nou.
Nicole Krauss oferă o lecţie extraordinară, ce merită înţeleasă şi admirată, fiindcă explică multe despre salvare în vremuri de cumpănă. Mai ales că timpul prezent cu globalizarea precipitată îi transformă pe mulţi în rătăcitori prin lume, siliţi să-şi lase în urmă mica lor casă. Aşa că marea casă, iluzorie sau virtuală, devine simbolul unei arhitecturi sacre, doar ea poate salva din haosul timpului numit istorie.
Nicole Krauss, Marea casă, traducere din limba engleză de Carmen Toader, Editura Humanitas fiction, 2012, 304 pagini.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
