Comtemporrary Literature Press, sub auspiciile următpoarelor foruri: Univresitatea din Bucureşti, The British Council, Institutul Cultural Romîn şi Ambasada Irlandei anunţă publicarea volumului James Joyce – Three Stories From Dubliners. Texte Paralele. Traducere în limba română de Violeta Baroană. Editat de Lidia Vianu.
Contemporary Literature Press publică la acest început de an universitar trei povestiri din Oameni din Dublin în versiune bilingvă. Sperăm că în acest fel deschidem drum cititorilor către întregul volum scris de James Joyce.
Povestirile au fost traduse de Violeta Baroană, absolventă a Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, PR manager şi redactor al editurii, în prezent.
Volumul cuprinde: Un norişor; Lut; Un caz trist. Traducerile sunt precedate de două texte introductive - ”James Joyce’s Silence„ de Lidia Vianu şi ”De la poveste la cuvânt: Poate Dubliners fi tradus?” de Violeta Baroană
Ce ne face, oare, să percepem Oameni din Dublin ca pe un semn de întrebare? Ce ne împinge să citim, nu o dată, ci de nenumărate ori, acea carte de James Joyce care ar trebui să se intituleze Oameni din Dublin – Portretul artistului la tinereţe –Ulise – Finnegans Wake? Cu siguranţă nu o facem pentru suspans, nu pentru a descoperi cum se încheie o poveste.
Stephen, care este un alter ego pentru Joyce însuşi, ne spune următoarele:
Refuz să slujesc o cauză în care nu mai cred, fie ea casă, patrie, ori biserică: voi încerca să găsesc un mod în viaţă şi în artă prin care să mă exprim cât pot de liber şi deplin, folosindu-mă, drept apărare, de singurele mele arme—tăcere, exil, şiretenie.
Este oare criticul literar chemat să clarifice ceva ce Joyce nu explică nicăieri, niciodată? Secretele din scrisul lui Joyce sunt la fel ca tâlcul nebuniei lui Hamlet. Ele trebuiesc mânuite cu grijă.
Cât despre exil, ajunge să ne gândim la viaţa lui Joyce – singurul irlandez din literatură care, exilat în Europa, a scris aproape numai despre Dublin, folosind istoria, muzica şi cuvintele irlandeze...
Şiretenia? Cum altfel ar fi putut scrie Joyce o carte atât de lungă, în care se povesteşte mult, dar nu se încheagă nicio poveste, ai cărei eroi nu-i putem descrie, cu toate că simţim existenţa lor de parcă ar fi a noastră proprie?
Joyce a avut un singur crez: NON SERVIAM. Nu slujesc. Ce anume refuză Joyce – patrie, literatură, povestire, limbaj – cititorul singur decide. Ştim precis numai că totul a început cu ziua de „Întâmpinarea Domnului” în 1882, şi s-a încheiat în anul 1941: între aceşti ani a trăit James Joyce.
Autorul acesta citea dicţionare în toate limbile cu aceeaşi plăcere cu care restul oamenilor citesc poveşti. Tot el îşi punea o mulţime de întrebări la care niciodată nu a dat răspuns. Cititorul lui nu poate să nu şi le pună şi el. Dacă acest cititor, însă, vrea să afle cine a fost James Joyce, ei bine, aceest lucru nu-l va afla decât din tăcerile lui.
Traducerile din acest volum tocmai acest lucru încearcă să-l facă: să nu tulbure tăcerea textului.
James Joyce, Three Stories From Dubliners, Texte Paralele, Traducere în limba română de Violeta Baroană, editat de Lidia Vianu, s-a lansat oficial la 14 septembrie 2015, iar volumul poate fi consultat şi descărcat la adresa de internet:
http://editura.mttlc.ro/joyce-dubliners-baroana.html
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
