Ziarul de Duminică

Toate cartile sunt importante

Toate cartile sunt importante
04.05.2007, 20:26 328

Caut in biblioteca mea o carte, pentru mine, in noaptea asta, de mare trebuinta. Ajunul Sfantului Gheorghe. Tot ce nu am facut pana acum imi joaca in fata ochilor ca focul pe comoara. O data pe an, mi se ingaduie! Inventez noaptea asta magica, si prin lectura si visatorii, mesterind la masina timpului, imi dau silinta sa patrund cat ai clipi in imemorial, pe cand se puneau la cale povesti si eresuri, si din superstitii se nastea credinta.

Biblioteca mea este un labirint in care as putea rataci o mie de ani. De obicei, stiu unde sa caut cartea de care am nevoie. Iata, de data asta insa nu o scot la capat. Asa ca aleg la intamplare o carte veche. O coperta este lipita cu clei de oase pe un carton de ambalaj, cealalta este de tot rupta. Hartia inca rezista, galbena, aspra, suporta totusi atingerea, se lasa rasfoita. Format "de buzunar". Ce mai, o vechitura! Dar cat de liber si uitand de griji, cu hartoaga asta in mana, ma misc acum printre carti. Fara cauza si scop. Locul unde, ca nicaieri, ma simt acasa.
Remember!
Este un dar facut de parintele Crisan, intr-o zi de iarna. Multa zapada, geamurile inghetate, zavoarele din fier tiganesc, atinse cu mana goala, rup pielea din podul palmei. Crisan este numele de bastina al lui Toma Spataru. Scriitor cu har si puteri ascunse, astazi uitat. Preot si romancier, fantasmolog, om de carte si om de lume. Trecut prin ciur si prin darmon. Politica, puscarie, credinta. Istoria lui este neincetat bantuita de lumini orbitoare si umbre intunecate. Asemenea sufletului de om cu viata lunga? Parintele Crisan, fie-i tarana usoara, ca indelung a patimit, destule pacate avu, si mult a iubit viata vie. Convingatoare erau predicele lui, bun era vinul pe care il facea in fiecare toamna din via lui de pe langa casa, si cu adanca, tainica evlavie stia el sa se roage.
Cartea se numeste Siluete literare. Un autor, si acela de mult uitat, Herbert Eulenberg. Foarte prezent pe piata literara germana (si europeana) pe la anul 1900, si dupa. A ramas faimoasa in epoca o nuvela a lui in care polemiza taios cu Tolstoi. O, nu Tolstoi din toate partile, nici vorba, ci doar acela din Sonata Kreuzer! Printre multe scrieri inegale, H.E. a lasat si aceste Siluete literare. Un fel de portrete ale unor mari scriitori din patrimoniul universal. Multi. Aleg ce imi cade rapid sub ochi, din sumar: Goethe, Boccaccio, Dostoievski, Stendhal, Nietzsche, Homer, Moliere, Dickens, Zola, Maupassant, Voltaire, Ibsen, Shakespeare, Puskin etc., etc.
In doar cateva pagini, acest Eulenberg, mana sigura si ochi patrunzator, fixeaza om si opera in imagini surprinzatoare, de neuitat. Stie sa aleaga, sa concentreze, sa convinga. Daca esti un fidel amator de literatura si l-ai uitat pe E.T.A. Hoffman, sa zicem, te intorci la el. Daca nu l-ai cunoscut, dai buzna in biblioteca si il cauti. Provocat in fel si chip te apuci de citit. Eruditie si spirit de observatie, tablete energizante care te tin treaz, oricat de obosit ai fi. Limbaj accesibil, niciodata trivial. Telenovela cu skepsis!
Astfel, despre moartea tragica a lui Kleist sunt pusi sa converseze (in spiritul timpului, dar cu abile trimiteri atemporale) Uhland si Goethe, cum se stie, un admirator si un adversar al acelui genial copil al timpului sau, Heinrich von Kleist. Un monolog al unei mese de lucru te trimite cu amar umor spre noptile albe si mult chinuite ale lui Flaubert! Se inventeaza o scrisoare donquijotesca a lui Cervantes, din care poti intelege mai multe decat dintr-un eventual studiu academic al cutarui belfer constipat.
Sute de pagini de maculatura in care precipita brutal si tulbure documentul, improvizatia, biografismul sunt deseori in urma de miniaturile lucrate de un bijutier inspirat ca Herbert Eulenberg. Vechiturile lui, citite azi, astazi, sunt o foarte potrivita terapie impotriva plictiselii si a silei de lectura, boala contagioasa la inceput de secol XXI. Incat pot spune, fie si numai pentru o noapte: Toate cartile sunt importante! Nimic nu mi se pare de prisos in casa mea plina cu zece mii de carti. Nu ma indur sa arunc nimic.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO