Ti se taie respiratia citind versurile tanarului poet. El se afla mereu prins intr-un vartej de peripetii bizare, mai rau decat personajele din thriller-urile americane.
Nici in romanele de actiune nu sunt povestite atat de multe si de nastrusnice intamplari ca in poemele lui Malin Stan din volumul Cei ce m-au plans si rad (Bucuresti, Ed. Amurg sentimental, 2007). Eroii acestor aventuri istorisite in versuri nu sunt Sfantul sau Superman, ci tot felul de abstractii, numite direct sau sugerate prin metafore. Autorul, un tanar cu sensibilitate si cu o imaginatie bogata, crede in mod gresit ca poezia inseamna o epica lirico-funambulesca.
Urmarea este ca fiecare text din carte se poate povesti. Iata de exemplu ce se intampla in poemul Pielea mistica: "Vanataia naturii" ii raneste poetului "sufletul". Acesta "fuge in ciocul unei pasari spre mari". Totusi ramane o parte ("partea ramasa") care, "cand scapa din cioc", intra in poet "mereu mai profund". Ulterior ea "trebuie sa iasa (din poet) prin lacrimi, prin haine la ore fixe" etc.
Sau iata ce se petrece in Metodele de a vindeca un peste bolnav psihic: Pestii ii iau poetului culoarea, dar raul ii taie si "ei sar in aer ramanand desprinsi de realitatea lor" pentru ca poetul "le da papucii" si merge la ei "pe valuri" ca sa-i recupereze "aruncati in adancul marii (!)". Fata poetului se uda "devenind albastra" si ramane "acolo ca un nou specimen de amfibieni", pentru ca apoi sa caute "restul corpului ca sa se inmulteasca"...
Nici nu se intampla bine ceva ca imediat se mai intampla ceva. Ti se taie respiratia citind versurile tanarului poet. El se afla mereu prins intr-un vartej de peripetii bizare, mai rau decat personajele din thriller-urile americane: "citind si privind, literele dispar in semen; si se invart/ pe creier taind parul cand se buseste de scoarta/ celebrala (sic!), ca pe copaci, unde cauta paduchii care/ le-au luat idei din fire aruncandu-si opiniile in aer si/ eu le prind capatand greutate si adancindu-se cand ei sar/ pe mine si ma indeasa: astfel ajung sa ii cunosc si ii/ recitesc ca pe o rugaciune, de cate ori sunt atacat, si scap./ Apoi imi pun cainele in plasa si-l las sa vaneze tot ce pare/ ca ma ataca. Intr-un moment de neatentie javra imi fura/ formulele vrajitoresti, si le planteaza in natura, care creste/ citind, si se gadila, rade si moare pentru necunoscuti" etc. (Animale credincioase).
Povestea cu parul care cauta paduchi pe scoarta cerebrala este de neuitat. Asa cum de neuitat este si imaginea naturii care citind se gadila.
Numai bietul cititor al cartii nu se prea gadila.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
