Săptămâna trecută s-a desfăşurat la Banca Naţională a Românieiun simpozion cu tema Eugeniu Carada. Comemorarea a 100 de ani de lamoartea ctitorului B.N.R. Cu acest prilej a fost lansat şi volumulomagial "Eugeniu Carada 1836-1910", apărut la Editura InstitutuluiCultural Român, un volum, fără dubiu, de referinţă.
A fost "o legendă vie" - aşa îl numea Constantin Stere peEugeniu Carada în 1906, când acesta împlinise 70 de ani. Era omulcare se confunda cu istoria de până atunci a Băncii Naţionale.Refuzase orice demnitate în stat, refuzase să fie chiar şiguvernator al Băncii ale cărei temelii le aşezase cu un sfert deveac mai înainte, nu acceptase decât funcţiile de director şimembru al Consiliului de administraţie. Dar a fost tot timpuladevăratul conducător al Băncii. Era omul din umbră. Toată viaţa,iarnă şi vară, sosea la Bancă la aceeaşi oră, pleca la aceeaşi oră,îmbrăcat aproape întotdeauna la fel, un anteriu lung, albastruînchis. Mergea întotdeauna pe jos, niciodată cu trăsura. Nu seducea în vizite şi rar primea vreuna. Dar, odată pe săptămână,mereu în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, era oaspetele Brătienilor.Nu se ducea la spectacolele teatrale sau la concerte. Când acordaaudienţe - şi se întâmpla rar - o făcea numai între orele trei şipatru după-amiază.
Se trăgea dintr-o familie de macedoneni şi se născuse la Craiova. Afost prieten apropiat al lui Ion C. Brătianu, alături de care alucrat fără preget la ridicarea regatului României, chiar dacărămăsese un republican şi nu se înţelegea cu regele Carol I. Dupărăzboiul de neatârnare, din 1877, el este cel care secondează înplan economic opera lui I.C. Brătianu în plan politic. El esteacela care creează Banca Naţională, a cărei putere nu a încetat s-osporească cu marea sa forţă de muncă şi pricepere. A activat înadministraţia băncii, în funcţia de director, din 1883 până lamoarte, în 1910. "Prin cunoştinţele sale întinse şi competinţa sa -se spunea în Omagiul Consiliului de Administraţie -, prinactivitatea sa neobosită, prin puterea sa de muncă, inteligentă şipractică, Eugeniu Carada a contribuit mai mult ca toţi laprogresele realisate de Banca Naţională şi a lucrat din toateputerile sale pentru rădicarea instituţiunei noastre la locul pecare îl ocupă."
Institutul Cultural Român a avut ideea de salutat de a reuniîntr-un singur volum cele trei micromonografii dedicatepersonalităţii lui Eugeniu Carada, publicate în perioadainterbelică. Este vorba de M. Theodorian-Carada, "Eugeniu Carada(1836-1910)", apărută în 1922 la Tipografia Gutenberg, de MihailGr. Romaşcanu, "Eugeniu Carada (1836-1910)", ediţie publicată subauspiciile B.N.R., în 1937 şi de Constant Răutu, "Eugeniu Carada.Omul şi opera (1836-1910)", apărută la Editura Ramuri din Craiova,în 1944. Cele trei micromonografii sunt precedate de un cuvântînainte al guvernatorului Băncii Naţionale a României, acad. MugurIsărescu ("Eugeniu Carada - un om pentru toate anotimpurile"),istoricul Ion Bulei ("Eugeniu Carada - o legendă vie") şi poetul şieconomistul George Virgil Stoenescu ("La început a fost Carada").Volumul apare cu prilejul sărbătoririi a 130 de ani de laînfiinţarea Băncii Naţionale a României şi comemorării a 100 de anide la moartea lui Carada.
De ce considerăm această apariţie una de excepţie? Din mai multemotive, cel mai important fiind următorul: toate cele treimicromonografii şi cu deosebire cele trei ample texte introductivedemonstrează nu numai că Eugeniu Carada a fost pe drept consideratîntemeietorul Băncii Naţionale, cu toate că n-a fost niciodatăguvernator, nu numai că a fost un spirit liberal, un economist cugeniu, un administrator perseverent şi îndrăzneţ, cu o proverbialătărie de caracter, ci şi un model de urmat. Într-o perioadă decriză cum este cea prin care trecem şi mai ales de lipsă de repere,umbra lui poate fi un model care să ne ajute de trecemStyxul.
Rămâne ca acest volum să se mai şi difuzeze în spaţii cât mailargi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
