Li s-a schimbat viaţa, fără doar şi poate. Dar cel mai importanta fost cum s-a schimbat Irina. În scurt timp, era o cu totul altăfată, de parcă lepădase în urmă frustrări şi obiceiuri ce păreaueterne. Mai întâi s-a înălţat peste noapte cu mai mult de-o palmă,îşi întrecea multe colege în înălţime, dar nu se mai ruşina deasta, încetase să mai meargă cocoşată ori să-şi prindă umerii cumâinile, să pară mai micuţă. Dreaptă şi cu pieptul în faţă sărea înochii oricui. Şi-a schimbat înfăţişarea, şi-a lăsat părul să-icrească până la umeri, îl purta prins invariabil cu o bentiţă albă,care-i lăsa liberă scoica delicată a urechii. Nu se machia, darfolosea întotdeauna un strugurel să nu-i crape buzele, carestrăluceau cu discreţie. Intuia că nu trebuie să mai fie reţinută,să dea farmec hainelor comune pe care le îmbrăca, să nu arateprovincială, să-şi ascundă neştiinţa când nimerea într-o discuţiecu subiect străin ei, să nu-şi dosească mândria. Începea să-şi deaseama că va deveni o femeie atrăgătoare, în cazul în care nudevenise deja. Ura în continuare uniformele şi numerele matricole,dar acum sarafanele bleumarin i se păreau o modă pe cale s-olanseze ea însăşi şi reuşea să strălucească în ele. N-avea curajulsă le scurteze deasupra genunchilor, cum încă ar fi cerut moda, darle făcea un tiv la limită, o idee sub genunchi, şi toate fetele auimitat-o în mai puţin de-o săptămână, profesoarele s-au uitat lungla ele, le-au scos în faţa clasei, să vadă dacă toate sarafaneleerau la fel de lungi, şi n-au spus o vorbă.
Abia aştepta să se ducă la şcoală, lucru care nu i se maiîntâmplase. A început să citească cu fervoare, tot ce-i cădea înmână, se înscrisese la mai multe biblioteci de unde împrumutasăptămânal teancuri de cărţi, îşi făcea lecţiile repede, cum seobişnuise, îndată ce venea de la şcoală, şi pe urmă citea la veiozăpână mult după miezul nopţii. A ţinut-o ceva mai mult de un an. Şiîn acealaşi timp a apărut pasiunea limbilor străine, îşi băgase încap să recitească toate cărţile care îi plăcuseră în limba în carefuseseră scrise. A luat lecţii intensive de franceză, engleză,spaniolă, destul de repede se descurca singură în toate limbileromanice. Profesorii erau încântaţi de noua lor achiziţie, opropuneau pentru fel şi fel de concursuri şi olimpiade, obţineapeste tot locul întâi, Irina mergea ştiind că era în primul rândspre lauda profesorilor despre performanţele cărora se vorbea lafel şi fel de reuniuni, dar intuise că în toate concursurile sepoate confrunta cu ea însăşi mai mult decât în şcoală, putea aflacât mai multe, putea fi cât mai bună, să-i depăşească pe toţi, aşabastardă cum era.
N-ar fi recunoscut-o, dar îşi pusese în gând să ajungă foartesus, unde să n-o mai poată atinge răutăţile nimănui. Atunci şi-aspus că trebuie să urmeze filologia şi să ajungă profesoruniversitar. Câţi profesori universitari sunt într-o ţară? Câtevasute. Câţi într-o specialitate? Câteva zeci, nici măcar atâta. Iarîn jurul ei ar fi fost milioane de oameni de părerea cărora să nu-ipese!
Îşi făcuse mulţi prieteni noi, care nu-i ştiau trecutul, atraşide naturaleţea şi spontaneitatea pe care ei abia reuşeau să lemimeze. Obiceiurile lor de elevi erau cele ştiute, cu caietele cuoracole, în care îşi făceau urările de viitor, Irina a aderat peloc la ele şi nu s-a sfiit să le arate cu ce sosise din oraşul eiprovincial, spre bucuria fetelor care aflau lucruri noi. Nu sedădea în lături să dea o mână de ajutor, când era nevoie, chiarsă-şi lase colegul de bancă să copieze la teze, fără ifose şi fărăsă aştepte ceva în schimb.
Aproape şi-a dat seama peste noapte cum ajunge în centrulatenţiei, e căutată de colegii care o chemau la ceaiuri sau în miciexcursii, multă vreme n-a refuzat pe niciunul, doar aşa îi puteacunoaşte pe toţi şi să-i cearnă, încet i s-a dus faima de fată decomitet. Fusese destul de contrariată la primele întâlniri, pentrucă, deşi cei care o chemau îi erau colegi, în casele lor întâlneamai mult adolescenţi care învăţau prin alte părţi, la liceul dearte sau la cel de muzică, i se părea că intră în altă lume,vorbeau de expoziţii, concerte, simeze, turneele unor interpreţi decare n-auzise, despre stiluri de pictură sau de muzică, afla cuoarecare mirare de oameni probabil importanţi de a căror existenţănu avea habar şi ceea ce o surprindea era că niciunul nu se împăunacu ce spunea, nu mai întâlnise pe nimeni la vârsta lor cu atâtadezinvoltură şi lipsă de infatuare. Vârsta ar fi trebuit să-i punăîn mişcare mecanismul mimetic, dar ea continua să participe fără săabsoarbă ceva, surprinzându-i pe cei din jur cu o prospeţime pecare ei n-o aveau.
Era vremea rockului, a twistului şi a altor dansuri sofisticate,care îi înnebuneau pe tineri, cu atât mai tentante cu cât încă nuerau agreate de autorităţi, erau socotite dansuri ale apusuluiimperialist şi putred. Copiii pictorilor care călătoreau înstrăinătate aveau reviste în care se vorbea de nebunia Woodstock,de flower power şi de revoluţia psihedelică şi se dădeaumari cu ce citiseră. Studenţii puţini care se nimereau la ceaiurise arătau mai degrabă interesaţi, chiar şi după doi ani, de cât degreşit acţionaseră studenţii parizieni în timpul revoltei din 68,nu fusese niciunul de faţă, dar ştiau cu toţii că mişcarea nudepăşise perimetrul Parisului, nu putea fi un exemplu, n-avusesenicio urmare politică în afara căderii bietului preşedinte DeGaulle pe care îl ovaţionaseră în delir la Bucureşti, aşa cum niciprotestul de Crăciun, din 67, de la Facultatea de Drept dinBucureşti n-avusese vreun ecou nici măcar între colegii celor careparticipaseră, avusese grijă Securitatea să le închidă guratuturor, aşa a reuşit să îngroape povestea în molozul acelor zileşi nimeni n-a mai vorbit de ea vreodată. Majoritatea habar n-aveauce se întâmplase şi ridicau din umeri, convinşi că oricum n-ar fiaflat mai multe.
Cei romantici oftau după Bob Dylan ori Leonard Cohen, unuldintre băieţi, care visa să aibă o formaţie a sa, le cânta aproapede fiecare dată balade celebre, Suzanne, Bird On The Wire, LadyMidnight ori The Partizan. Irina şi-a impus să nu cadăîn braţele lui de emoţie şi se făcea că nu înţelege aluziile timidesă-l însoţească în plimbări în parc, iar dacă invitaţiile deveneaudirecte pretexta invariabil că este obosită şi-i lipseşte apetenţapentru natura vie. Dar avea să-l ţină minte pe şatenul înalt şisubţire pasionat de matematici.
Se întâlneau în case care i se păreau mari şi frumoase, cupereţi în calcio vecchio, uşi masive din stejar şi mobilepatriarhale, din alt secol, nu se comparau cu apartamentul în carelocuia ea, nici măcar cu casa lăsată în urmă la Ploieşti, desprecare crezuse multă vreme că e aproape un palat. Mai toate seridicau pe străduţe aproape de Herăstrău, se ducea până acolohurducăită într-un tramvai cu două vagoane, care pe vremea aceeaîşi avea traseul pe Calea Dorobanţilor, arteră largă cu caseobişnuite şi vile de o parte şi cealaltă, încă nu se construiserăblocurile arogante. Mai mergea puţin pe jos şi intra în cartierulumbrit de arborii enormi ale căror rădăcini uriaşe formaserăcrăpături în asfaltul interbelic al trotuarelor. Pe pereţii caseloratârnau tablouri cu naturi moarte şi grădini suspendate pe care levăzuse în expoziţii sau care semănau cu acelea, semnate deproprietarii caselor, mai toţi pictori sau medici mai vestiţi decâtmama. Pictorii care îşi aveau atelierele înşirate unul lângăcelălalt pe altă stradă din apropiere i se părea că se îmbrăcaualtfel şi se purtau cu o dezinvoltură incredibilă, vorbind cuoricine despre orice, mai ales despre succesul unor confraţi,priviţi, i se părea Irinei, cu pizmă, dar întotdeauna aveau grijăsă amintească, indiferent de subiect, drumurile pe care le făcuserăori urmau să le facă în Occidentul pe care îl descriau ca pe cevafabulos, greu de zugrăvit în cuvinte, cu totul altfel decât înpropaganda ziarelor, radioului sau a televiziunii apărute de undeceniu.
În petrecerile lor de tineri nu se amestecau niciodată adulţii,nici nu-i vedea. Dar uneori nimerea, dusă de vreo gazdă năucă să-iarate cine ştie ce, în alte încăperi pe care nici nu le bănuia încăsoaiele mari, în care grupuri mici de adulţi, părinţii sau unchiigazdei împreună cu vreun prieten sau doi, şedeau cufundaţi înfotolii adânci, discutând aprins, fără să se arate deranjaţi deintrusiune sau măcar să se întrerupă în scurtul răgaz câtnechemaţii rămâneau acolo. Aşa a surprins vorbe despre starealiteraturii şi a picturii şi i s-a deschis mintea spre subiecte pecare nu le auzise abordate nicăieri. Totul a fost scris şi spus,ziceau, totul a fost pictat, generaţiile ultime n-au făcut decât săreia mereu întrebările celor dinainte, încercând să dea un altrăspuns şi te întrebi dacă poate fi dat. Dar uimirea cea mare i-oprovocau vorbele despre regim şi starea politică, nu se gândiseniciodată mai serios dar presupunea că adulţii aceia, asemeneatuturor celor pe care îi cunoştea ea, erau susţinătorii vremurilor,membri de partid, poate chiar cu funcţii importante, şi i se arătaudintr-odată că dispreţuiau mai tot ce se făcea în jur şi nu lipseaucriticile. Mai mult, propuneau o complicitate - dar Irina abia multmai târziu avea s-o numească aşa: eu mă fac că susţin regimul şi-lproslăvesc prin tot ce sunt în stare să creez, iar tu, stat, tefaci că ai grijă de operele mele, mi le cumperi, le tipăreşti saule expui în muzee, măcar în expoziţii temporare şi mă plăteştibine. Sigur nu vorbeau cu cuvintele astea, dar ăsta era sensul. Întimpul ăsta, continuau ei, osanalele aduse realizărilor statuluivor fi urmate de public, şi statul va fi încântat, pentru că arenevoie de slugi, de manifestări clare de slujire. Nu-i erau prealimpezi poziţiile unora sau altora, dar intuia că în ce auzea seascundea o farsă, o prostituare, voia să creadă că niciun artistadevărat n-ar face asta. Instinctul îi spunea că trebuie să seprefacă a nu fi auzit nimic, până în ziua în care va fi înţeles calumea sensul acelor vorbe care o tulburau mai mult chiar decâtînjurăturile şi criticile directe care semănau cu vorbele auzite odată la postul de radio Europa liberă, despre care era bine să nuvorbeşti şi să nu se ştie că-l asculţi, dacă nu voiai să te ridicesecuriştii.
Din volumul in pregatire la Editura CarteaRomaneasca
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
