Primul troleibuz românesc nu a fost nici cel din Bucureşti (1949), nici cel din Timişoara (1942), nici cel din Cernăuţi (1939), ci, mult mai devreme, în 1904, cel din Sibiu, plasând cetatea Cibinului printre pionierii mondiali ai acestui mijloc de transport în comun (numai Berlinul mai avusese, în 1882, pentru doar trei luni, un sistem operaţional de transport cu troleibuzul).
Ales de Primărie pentru că era o soluţie mai ieftină decât tramvaiul (care presupunea construirea reţelei de şine), precursorul sibian al troleibuzelor actuale a avut o viaţă efemeră. Tehnologia încă nu era matură: legătura dintre vehicul şi cele două fire de contact nu se făcea prin troleu, o invenţie ulterioară, ci printr-un fir conectat la o sanie care aluneca pe deasupra liniei aeriene, de multe ori deraind şi provocând scurtcircuite; roţile erau din lemn, nu învelite în cauciuc, alunecând adesea pe pietre; tracţiunea nu era asigurată de un motor unic pe osie, ci de motoare independente pentru fiecare roată, ceea ce, din cauza aderenţei diferite, făcea ansamblul instabil. Acest bunic al troleibuzului nu a circulat în Sibiu decât între începutul lui august şi mijlocul lui octombrie 1904. După ce a luat foc şi după ce s-a oprit în poarta Gimnaziului Maghiar, vehiculului i s-a retras licenţa de circulaţie, fiind înlocuit cu tramvaiul electric – soluţia mai scumpă pe care edilii sibieni o respinseseră iniţial.
Omnibusul electric era ceva atât de nou, încât nici nu avea un nume, presa vremii confundându-l cu tramvaiul, care avea să fie funcţional în Sibiu abia peste doi ani, după construirea căii de rulare. „Telegraful român” din 4 august 1904 anunţă la rubrica de „Noutăţi” că „Tramvayul electric din Sibiiu a fost pus cu ziua de astăzi în folosinţa publicului. Circulează tot la zece minute, cu începere de la 6 ore dimineaţa, până la 9 şi jumătate seara. O cursă, pe întreagă linia, de la gară până la capătul stradei Schweis, costă 10 fileri”, iar „Gazeta Transilvaniei” din 6 august 1904 îşi vesteşte cititorii că „s-a predat comunicaţiunii publicului oraşului Sibiiu noua linie a tramvaiului electric, care începând de la gara Sibiiului traversează mai multe din stradele principale ale oraşului. Publicul sibian a salutat cu mare însufleţire noua linie de comunicaţiune şi tramvaiul era ziua întreagă ticsit de numeroşi amatori şi curioşi, care căutau să-şi asigure un loc în tramvaiul electric. În prima zi au fost transportaţi de tramvaiul electric vreo 3.000 de persoane.”
Pe 22 octombrie 1904, „Telegraful român” consemna sistarea serviciului de transport: „Întâmplându-se în timpul din urmă mai multe accidente – deşi fără urmări grave –, la tramvaiul electric din Sibiiu, poliţia a cerut de la proprietari garanţii că pe viitor nu se va mai întâmpla nimic ce ar putea ameninţa viaţa ori sănătatea celor ce folosesc tramvaiul, şi după ce garanţii nu au putut fi date, au sistat pe timp nedeterminat funcţionarea tramvaiului electric. Suntem deci iarăşi fără tramvai, noi, cei din Sibiiu.”
Tramvaiul electric (cel adevărat, nu precursorul troleibuzului confundat cu tramvaiul) va fi inaugurat în Sibiu la început de septembrie 1905, iar troleibuzul va fi reintrodus abia în 1983, pentru a fi din nou scos din Sibiu după Revoluţie. Din raţiuni, din nou!, „economice”, Sibiul preferă să înghită astăzi noxele produse de motoare cu ardere internă...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
