Ziarul de Duminică

Turism interior/ de Alex Goldiş

 Turism interior/ de Alex Goldiş

Autor: Alexandru - Vasile Goldis

02.12.2010, 23:52 64

Devine evident, acum,odată cu apariţia celui de-al doilea roman al lui MarinMălaicu-Hondrari, că prozatorul se detaşează complet de colegii degeneraţie prin încrederea necondiţionată în forţele literaturii.Atât poeţii afirmaţi în jurul anului 2000, cât şi confraţiiegoficţionari din proză s-au străduit să ne convingă că practicilelor nu prea au nimic de a face cu literatura, ci cu experienţa însens larg, şi că a fi etichetat drept scriitor poate trece dintr-odată drept un lucru ruşinos. În schimb, cărţile luiMălaicu-Hondrari sunt, toate, pledoarii mai mult sau mai puţinmascate pentru capacitatea poeziei de a scurtcircuitabiografia.

Anu se înţelege de aici că un ton emfatic-livresc pune stăpânire peimaginarul prozatorului. Dimpotrivă. Frapantă încă de la primelerânduri ale "Apropierii" (Cartea Românească, 2010), e scriituraalbă, aproape pragmatică, fără nicio alunecare stilistică.Confesiunile celor cinci protagonişti ai romanului, alcătuitmozaical, nu păcătuiesc nici prin hiperstilizare, nici prinsupralicitarea introspecţiei, aşa cum ne-am aştepta de la o prozăliteraturizantă prin excelenţă. Livrescul e în întregimesituaţional, în măsura în care literatura modelează nu atâtinteriorul personajelor, cât mai ales acţiunile lor exterioare.Grupul de prieteni de la Bistriţa (Adrian Petru Constantin, FlorinRoman alias The Great, Dan Parfenie şi Lidia-Stăpâniţa), dar şiconfraţii din Spania (Maria, Vanessa, Rafael sau Myriam), îşitrăiesc viaţa de zi cu zi într-o stare de permanentă euforiepoetică. O euforie cu atât mai surprinzătoare cu cât ea seconstruieşte în relieful detaliilor realiste sau a desfăşurăriiferm cronologice - sacadate doar de întretăierea planurilor - aromanului. Căci, deşi nu par să facă nimic ieşit din comun (înafară de senzaţionalismul traficului cu parfumuri din Spania, toateacţiunile sunt banale), aproape fiecare personaj acţionează după ologică inefabilă.

Însăşi trama centrală a romanului rezidă înhotărârea cât se poate de romantică a celor trei prieteni poeţi dea-şi pierde urma, timp de cinci ani, în lumea largă. Adrian PetruConstantin pleacă la muncă în Spania, Florin Roman toacă burse laBerlin, iar Dan Parfenie, deşi nu intră în joc, e nevoit să rămânăsingur în România din cauza problemelor cu "căpicul". Permanentaalternare a cadrului, de la o Românie boemă în care legea o facfestivalurile de poezie şi nopţile de meditaţie colectivă, o Spanietoridă unde iubirile interzise nu pot fi egalate decât de fervoareaafacerilor ilegale, până la un Berlin îngheţat, dar intim şicochet, dă romanului un exotism aparte. Deşi "Apropierea" poate fiprivit şi ca o excelentă colecţie de vederi, peisajele prin care seperindă eroii lui Marin Mălaicu-Hondrari nu sunt cadre indiferente,ci catalizatori ai stărilor sufleteşti extreme. Romantismul atât depregnant al romanului, care poate plăcea în aceeaşi măsură"literaţilor" şi amatorilor de vaporoase poveşti de dragoste,rezidă în fuziunea aproape totală a personajelor cu mediul.Navetişti permanenţi ai poeziei şi ai literaturii (iubireaimposibilă a lui Petru pentru Maria, o femeie căsătorită, sedesfăşoară exclusiv pe traseul vaporului de lux în care aceastacântă, Dana pendulează între Cordoba şi Berlin, angajată în douăiubiri egal de himerice), eroii lui Marin Mălaicu-Hondrari îşischimbă configuraţia sufletească odată cu fiecare loc vizitat.Singura forţă care-i apropie pe aceşti pe aceşti neobosiţipracticanţi ai turismului interior e poeziaînsăşi.

Din acest punct de vedere, romanul ar fi pututdeveni, într-adevăr, tezist. Căci toate drumurile, oricât deîntortocheate şi de deviate, duc, în cartea lui MarinMălaicu-Hondrari la literatură. Ea singură, într-o lume pândită dehazard, reprezintă spaţiul coincidenţelor absolute şi mobilulîntâlnirilor privilegiate dintre protagonişti. Fiecare relaţie areun moment fondator strict literar. Petru o cunoaşte pe misterioasaVanessa, o bisexuală cultivată dar angajată în afaceri necurate,prin intermediul unei cărţi de Cortazar. La rândul ei, Vanessa elegată de frumoasa Myriam atât printr-o relaţie erotică intensă,cât şi prin experienţa cenaclurilor argentiniene sau spaniole. Casă nu mai vorbim de faptul că Dana se îndrăgosteşte fatal de FlorinRoman prin intermediul cărţii lui, sau că relaţia dintre Petru şiMaria se consumă la adăpostul poemelor lui Rimbaud. În cele maifrumoase pagini din roman, cei doi îşi restrâng pasiunea convulsivăpe măsura dărâmării câte unui etaj dintr-un vapor părăsit. Peritmul rimbaldienelor Corabia beată şi Marină,iubirea ia sfârşit atunci când nu mai rămâne neatinsă nicio o aripăa construcţiei: "Am strâns puţinele lucruri cu care veniserăm şiînainte de lăsatul serii carele de-argint şi de-aramă prorele deoţel şi de argint bat spuma am coborât pe chei şi ne-amîndreptat cu paşi mici spre oraş ridică tulpinile de mărăcinicurenţii câmpiei într-o tăcere de moarte, mutând din când încând bagajul dintr-o mână în cealaltă şi făgaşele imense alerefluxului curg circular către est potrivindu-ne paşii ca sămergem în acelaşi ritm, paşi tot mai micuţi, tot mai lenţi pemăsură ce ne îndepărtam de şantierul naval spre stâlpii păduriispre trunchiurile digului pe măsură ce ne apropiam de autogară,pe măsură ce mă uitam tot mai resemnat la Maria, fără să ştiu cândaveam să o revăd ce-n unghi e izbit de vâltori delumină".

Toate aceste coincidenţe strict literare nudevin, însă, supărătoare tocmai pentru că prozatorul ştie să nu lesuprasolicite semnificaţiile. Nu de o metafizică emfatică aliteraturii e vorba în romanul lui Marin Mălaicu-Hondrari, ci de oviziune secularizată a ei. Fiecare secvenţă pare o mică pildă, câtse poate de nedidactică, despre modurile în care literatura poateînfrumuseţa praxis-ul vieţii. Ceea ce "Apropierea" pierde lanivelul profunzimii concepţiei şi a construcţiei - toatepersonajele sunt identic populate interior - poate fi contabilizatdrept un câştig din punct de vedere al firescului abordării: căci,dacă stăm să ne gândim bine, puţine romane mai neprogramatice s-auscris la noi, de la optzecişti încoace, despre relaţia tensionatădintre literatură şi viaţă.

De luat neapărat în vacanţă acest roman frumosca o briză uşoară de vară.

Alex Goldiş (n. 26 aprilie1982, Arad) - critic şi istoric literar, redactor al revistelorCultura şi Vatra. Doctor în filologie alUniversităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, cu o teză desprecritica românească postbelică. A publicat aproximativ 150 decronici literare şi eseuri în: Cultura, Vatra,Bucureştiul cultural, Echinox, Tribuna, Steaua,Cuvântul etc. Prezent în volumele colective: Horea Poenar(coord.), Dicţionar Echinox, 2004; Ruxandra Cesereanu(coord.), România înghesuită, 2006; Sanda Cordoş (coord.),Spiritul critic la Cercul literar de la Sibiu,2009.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO