Ziarul de Duminică

Uitatul centru vechi al Bucureştilor/ de Alex Dima

Uitatul centru vechi al Bucureştilor/ de Alex Dima

Uitatul centru vechi al Bucureştilor/ de Alex Dima

Autor: Alex Dima

05.08.2011, 00:00 866

Noroaie, gropi şi muncitori plictisiţi. Aşa arată Bucureştiulzilelor noastre în centrul istoric. Pe aproape orice stradă intridai de maldăre de pământ şi de gunoaie. Neconsolidate, cu faţadescorojite de vreme, pe care au început să răsară copaci,majoritatea caselor stau să cadă. În urmă cu 80 de ani, centrulBucureştiului avea aerul capitalelor occidentale. Clădirile erauelegante, aici se făcea comerţ, se ţinea pasul cu modele de pestegraniţă. Locul îşi căpătase renumele de "micul Paris". În timp, desoarta acestui loc nu s-a mai interesat nimeni, iar centrul istorica început să decadă.

De ani de zile, se tot încearcă o reconstrucţie. Fără prea maresucces. Pe strada Stravopoleos, după ce-au decopertat-o, muncitoriitrag de timp printre maldărele de noroaie. Pe o singură stradă,muncitori de la trei firme stau. Strada Pasajul francez. Unmuncitor butonează telefonul, în timp ce colegii săi sprijiniţi înlopată poartă o discuţie. La vederea noastră, simulează un soi deactivitate.

În orice oraş, turiştii vor să vadă centrul. În centrulBucureştiului, doar câteva străzi au fost scoase la lumină. Doarstrăzile, nu şi casele sau faţadele. În lipsă unor alternative,toată lumea se înghesuie la terase pe doar trei-patru străduţe.Aici e toată viaţa din centrul istoric al capitalei. În spatelefaţadelor scorojite, descoperi o altă lume, desprinsă dintr-un altsecol. Dincolo de partea spălată, se ascunde o lume mizeră. La doipaşi de bulevardul principal care face legătură între Universitateşi Unirii, e un dezastru.

Casa din Blănari, numărul 2, cândva o bijuterie arhitectonică, afost ocupată abuziv de mai multe familii. Nimeni nu-i deranjează.Şi pe Gabroveni, mai multe case sunt ocupate abuziv. Toţi susţin căimobilele ocupate aparţin patriarhiei, şi că au acordul preoţilorpentru a locui aici.

Pe strada din faţa casei lor, lucrările au fost întrerupte. Deani de zile, pe şantierul din centrul istoric domneşte aceeaşiatmosferă: se stă. În 2008, am început să urmărim evoluţia străziiLipscani, o stradă gri, mizerabilă, plină de gropi şi noroi.Magazinele care nu erau închise aveau acelaşi obiect de activitate.Rochii de mireasă. Un miros greu învăluia toată strada. Pe un terenviran, într-o baracă, printre maldăre de gunoaie, locuia domnulBugă. În 2008, strada Lipscani figura în analele primăriei că fiindîn lucru.


Acum trei ani, într-un magazin de stofe şi încălţăminte l-am găsitpe Ştefan Ghiţescu, cel vechi vânzător din centrul capitalei. Cudomnul Ghiţescu am luat la pas Lipscaniul.

Centrul istoric al capitalei cuprinde aproape 60 de străzi şipeste 500 de imobile. Reabilitarea lui a fost promisă de toţiprimarii capitalei. Pe proiecte şi studii s-au cheltuit milioane deeuro. Abia în 2006 se semnează un contract cu o firmă spaniolăpentru repararea a doar 16 străzi cuprinse "în zona pilot". 25 demilioane costa lucrarea şi avea termen de finalizare la mijlocullui 2008. Reabilitarea nu cuprindea şi clădirile sau faţadele. Unproiect măreţ al primăriei prevedea că după străzi vor fi refăcutefaţadele. A rămas doar un proiect. Cam aşa ar fi trebuit să aratecentrul istoric la final. Apare o problemă: sub pământ sunt găsiteurmele vechiului oraş. Vine însă repede rezolvarea:acoperim totul cu sticlă.

"Îmi doresc cu tărie să se realizeze acest proiect. Va schimbafaţa Bucureştiului", declara primarul Capitalei, Adrian Videanu. Şioamenii încep creadă.

La începutul lui 2008, gropi uriaşe găseai în toată zona pilot,iar muncitorii nu păreau dispuşi să le acopere prea curând. Cutoate acestea, primăria plusează şi aruncă în joc alte 9,7 milioanede euro. Dar în ritmul în care se lucrează, va mai dura încă 20 deani.

Lentoarea de pe şantier e pe pusă pe seama arheologilor. Fiecarezid descoperit trece prin multe etape de cercetare. Cu arheologipuţini şi fără o coordonare bună a lucrărilor, totul se blocheazăîn centrul istoric.

Bogdan Mocanu era director al firmei de construcţii spaniole.Şi-a dat demisia între timp. Firma avea doar numele spaniol, înrest, totul era românesc. Mocanu recunoaşte acum că nu se lucra dincauza descoperirilor arheologice, darşi a muncitorilor pe care îiangajase. "În banii pe care i-a avut, SEDESA nu şi-a permismuncitori specializaţi în România. În primul rând nu sunt, şi cândsunt, sunt foarte scumpi", declara Bodgan Mocanu. Aşa că muncitoriiieftini mai mult dormeau. Primăria plătea însă milioane de euro.

În vara lui 2008, pe când la primăria capitalei, l-am dus pecandidatul Sorin Oprescu să vadă zona şi să-i auzim planurile. Maimult, cu o zi înainte de alegeri, la ProTv, candidatul Oprescu asemnat un angajament în care scrie: "Finalizarea completă a treiartere de promenadă - Smârdan, Lipscani, Şelari - din centrulistoric. Cu toate utilităţile comerciale de agrement." Termenul aexpirat la 11 iulie 2011.

Strada Lipscani a fost pavată cu piatră. Pe Smârdan, o stradăterminată înainte ca Sorin Oprescu să ajungă primar, au apărutterase. Este cea mai animată stradă din Centrul istoric. StradaŞelari, în 2008, a treia de pe lista candidatului Oprescu, e unşantier cu gropi şi muncitori care se întind şi cască plictisiţi.Cu greu se poate trece pe aici.

Am încercat să discutăm cu primarul Oprescu despre soartacentrului istoric, în luna mai. Apărat de staful său, primarul sefereşte acum să vorbească. În angajamentul care a expirat, Oprescupromitea să facă trei străzi - şi nu două, aşa cum spune astăzi.

Aşadar, arheologii sunt de vină pentru felul în care aratăcentrul istoric. În 2008, primarul Oprescu, nemulţumit de stadiullucrărilor, a reziliat contractul cu firma spaniolă care lucra încentrul vechi. Angajează o altă firmă doar pentru consultanţă şimanagement în zonă. Pentru asta plăteşte un milion şase sute de miide euro. Noul consultant se pune pe treabă şi ajunge în cele dinurmă la concluzia că firma spaniolă nu a făcut mare lucru încentrul vechi. Pe majoritatea străzilor, stadiul lucrărilor estezero la sută. Primăria a plătit însă spaniolilor 9 milioane deeuro, fără TVA, iar acum se judecă la Paris. Primăria le cere daunede 12 milioane de euro. Reprezentanţii firmei spaniole, care întretimp şi-a schimbat numele, nu au vrut să comenteze. Spun că mai ausă primească de la primărie 14 milioane de euro.

În locul spaniolilor, primăria a angajat alte firme. Dar şiacestea stau.

Sub tot centrul istoric este un alt oraş, oraşul vechi. Oriundesapi, dai de un zid. Şi de fiecare dată lucrările se blochează. Şipe strada Poştei şi pe Gabroveni. Toate par abandonate, lăsate săfie bătute de ploaie.

În toată zona-pilot am găsit un singur arheolog. ManucuAdameşteanu răspunde de lucrări. Am încercat să-l contactăm, dar nua fost de găsit.

Trist este că, de ani de zile, zidurile vechiului oraş au blocatlucrările la noul oraş, noul centru istoric. Şi mai trist este însăfaptul că toate aceste descoperiri nu sunt puse în valoare. Înacesta zonă, ani la rând, bucureştenii au trecut pe o pasarelăpeste zidurile istorice importante. Atât de importante, încât acum,peste ele, se află o parcare.

Singura descoperire arheologică pusă în valoare este aici, înfaţa Băncii Naţionale. Nu există însă niciun panou, nicioinformaţie, ca să ştim despre ce este vorba.

Acum şi zidul de pe strada Stravopoleos este acoperit cu pământ.

Staful primarului ne-a trimis un document cu realizările dinşantier. Până acum, şase străzi sunt finalizate. Despre clădiri şifaţade, nimeni nu suflă o vorbă. Pe Şelari, chiar deasupra postuluide poliţie, într-o casă a primăriei, am găsit un decor de film degroază.

Familia Cristinei Hasimoto, fostă dansatoare în Japonia,trăieşte în mizerie. Totul pleacă, spun ei, de la canalizareatăiată de vecini. O casă construită în 1850 este transformată acumîntr-un morman de gunoaie, folosite iarna pe post de combustibilpentru sobe. Familia Hasimoto are vedere chiar la stradă şi ascundemizeria din casă cu pături. Alte clădiri au fost acoperite cuplacaj.

Puţină lume ştie că, în spatele uneia dintre clădirile acoperiteacum de placaje, în noaptea de 23-24 ianuarie 1859 s-a hotărâtUnirea dintre Ţara Românească şi Moldova. În hotelul Concordia, înapartamentul numărul 5, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor alRomâniei. Nimic nu mai aminteşte de luxul hotelului de odinioară.Aici s-a locuit abuziv ani la rând. Grigore Miu este acumproprietarul acestui loc. În vremurile de glorie, hotelul avea 90de camere. De mai bine de un an, Miu aşteaptă aprobări de laprimărie pentru a reface clădirea. Fostul hotel Concordia estemonument istoric. Chiar dacă stă să cadă, oficialii tărăgăneazăaprobările.

Grigore Miu deţine o parte din centrul istoric: Concordia. Apoinr. 33, 27 şi numărul 17. Ele au fost apartamente şi vor rămâneapartamente de locuit. Încă din 1994, Grigore Miu a pus ochii pecasele din centrul istoric. Pe fiecare în parte a pozat-o.

În zona-pilot a centrului istoric sunt 105 imobile dintre care54 sunt în litigiu. Nu se ştie clar cine este proprietarul şi, prinurmare, nici cine trebuie să le repare.

Puţine case au fost consolidate. Profitând de lipsa deautoritate a primăriei, mulţi nu ţin cont de linia arhitecturală azonei. Tot ce mişcă în centrul vechi se întâmplă cu acordulprimăriei.

Pe Ştefan Ghiţescu l-am găsit în acelaşi loc pe Lipscani. Doarcă prăvălia filmată acum 3 ani a fost transformată în restaurant.În locul barăcilor în care locuia domnul Bugă au apărut ruine,acoperite acum de gunoaie. În spatele gardului care anunţa vremuribune pentru Lipscani, e tot mizerie. Gunoaiele acoperădescoperirile arheologice. Şi domnul Ghiţescu se ceartă cu primăriapentru o casă de pe Lipscani. "Cineva este interesat ca toatecasele astea care sunt ale primăriei să nu fie conservate, ciţinute în starea de acum. Şi, la mometul potrivit, să le ia, ei,gaşca lor."

Arhitectul-şef al Bucureştiului cunoaşte bine povestea centruluiistoric, dar spune că ar trebui să fie modificate vreo 80 de legipentru a rezolva problema. Totul plecă de la proprietate. "Ne-amtrezit cu mulţi proprietari din care foarte mulţi nici măcar nusunt în stare să întreţină o proprietate, deci asta a fostpolitică, din păcate. Şi sunt proprietari."

Moştenitorii celebrului magazin Bucureşti au vândut magazinulacum un an. Surse din primărie spun că preţul ar fi sărit de 4milioane de euro. Acum, magazinul este la mâna căutătorilor de fiervechi. Totul a fost distrus.

Pe o altă stradă, un alt loc părăsit. Cândva, aici a fost ofabrică. Acum este un loc preferat de drogaţi.

97 de imobile sunt trecute în categoria monumentelor istorice.Printre ele şi hanul Gabroveni. Construit în 1804, hanul s-adărâmat la curemurul din 77. Ani de zile a fost groapă de gunoi.Acum sunt bani pentru refacerea lui dar, de mai bine de un an, seaşteaptă aprobări şi se întocmesc hârtii.

Doar pe câteva străzi, centrul istoric a prins viaţă.

Seara, printre gropi şi noroaie, un val de turişti şibucureşteni vine spre aceste locuri.

Bucureştiul a fost primul oraş din lume care a introdusiluminatul pe străzi cu gaz lampant. Acum, pe multe străzi dincentru, noaptea e beznă totală. Neluminate şi pline de gropi şi depraf, străzile neasfaltate sunt aproape pustii noaptea. Puţiniturişti se încumetă să intre pe aici, asta spre nemulţumirea celorcare au baruri în zonă. Iar din curţile întunecate apar indivizidubioşi.

Edilii se laudă cu străzile terminate până acum. În cinci ani,au fost finalizate şase străduţe, câte o stradă şi un pic pe an .În tot centrul istoric sunt 60 de străzi, iar în acest ritm nuvom apuca să le vedem gata. În alte ţări, oraşele îşi scot bugetuldoar din turismul în zonele istorice. La noi, toată lumea stăşi aşteaptă: primar, arheologi, muncitori, proprietari.Lăsăm în ruină şi mizerie un centru încărcat de istorie, care nereprezintă.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO